Seb

Ce rost mai are să trăieşti într-o lume de căcat?într o lume în care nu te ajută nimeni când eşti la pământ?care e rostul să trăieşti într o lume nedreaptă?Când aveam bani îi ajutăm pe toţi ce cea mai mare bucurie.iar acum când sunt la pământ nu mă mai ajută nimeni.Am început să am un viciu când am început facultatea foarte costisitor de care m am lăsat dar degeaba.acum am datorii, sunt pe cale să fiu exmatriculat acum în ultimul an de facultate din cauza taxei neplătite dar ce e mai rău este că am cheltuit şi banii iubitei mele de taxa şi ea nu ştie asta.am dus o viaţă chinuită la 9 ani îl auzeam pe tată cum îi spunea mamei că o împuşcă şi ea săracă îşi amenata singurul lănţic pe care îl avea că să mi cumpere mie un cadou de ziua mea.pt mine un salam sau un caşcaval însemna zi de salariu , am dus amândoi o viaţă chinuită plină de lacrimi.Acum îmi este şi ruşine să o privesc în ochi.am dezamăgit foarte mulţi oameni dar ei nu ştiu asta încă…

Tiberiu

Buna ziua.numele meu e Tiberiu si am varsta de 33 de ani.nu stiu cum sa incep si cu ce…dar stiti dvs de ce am ajuns aici.problema mea e oarecum simpla pt majoritatea cu,care am vorbit.ma parasit prietena in urma cu o saptamana.e o poveste mai lunga.ideea e cum i-mi pot scoate din cap gandul de suicid?nu mai pot dormii,nu mai pot manca etc.nu mai sunt bun de nimic.iar seara e ce-l mai tragic si mai dureros.ma gandesc numai la asta si la cum o pot face.tot ce ma retinut pana acum a fost familia,stiu ca ar fi distrusi daca as face asta…si nu gasesc nici o rezolvare la problema.am intors-o pe toate partile,dar nu.pur si simplu nu.ce pot face,ce solutie/solutii as putea avea?doare tot mai rau pe zi ce trece…

Gabriel I.

Buna, nu stiu daca este bine unde am scris comentariul dar sper sal vadă cineva deci am 17 ani sunt la liceu clasa 11 si așa zis chinul meu incepe acum 5 luni cand mi-am provocat o acnee destul de nașpa pe fata de 2 luni fac tratament dar eu am început să mă izolez in casa sa devin depresiv,nervos,suparat fără chef de viata tot mai stresat ,plâng mai mereu ,îmi este rușine să ies din casă și peste 2 săptămâni o să încep școală și o să mă vada colegii și fata de care îmi place în halu în care arat. Dar problema este alta pe lângă obsesia asta din cauza singuratatii am început să urăsc lumea mai ales familia mea am gânduri negre vreau sa ma sinucid de fiecare dată când intru pe net caut metode de sinucidere eu cred ca am început să o iau pe ulei de când cu acneea de pe fata nu mai suport nimic ,nu mai vreau nimic am început să cred că Dumnezeu nu există si ca viața mea nu are niciun rost pe acest pământ vreau ajutor sper sa vadă cineva acest mesaj .

Constantin 10

As vrea să mor, mam despărțit de iubita mea acum o lună, eu am fost vinovat, plâng în fiecare seară si noapte, nu mai pot face nimic, bacul de 3 ani lupt să îl iau si nu reusesc, nu mai rezist si totusi, Dumnezeu e aici, dar am nevoie si de un confident, un sprijin fizic că singur nu reusesc :((

Antonioe

Bună seara…știu ca am frica de înălțime de mic..am înțeles asta..am avut multe vise în care cădeam de la balconul în care stăteam..dar nu ajungeam jos…au trecut..aveam intre 16 și 25 ani…m-am mutat la casa…teama de înălțime a rămas..dar rara..nu deranjati în viata de zi cu zi..problema începe la o nunta..etaj 8..cu balcon..am vrut sa ies sa fumez însă a revenit starea aceea..frica de înălțime..ok..stau și fumez la ușă balconului…însă problema..îmi venea în minte sa sar…nu ca as vrea ci ca asa îmi venea…același lucru la fiecare țigare…a trecut..am plecat..am coborât am uitat…au mai fost momente când îmi aduceam aminte și nu îmi înțelegeam starea…dar eram bine…problema mare vine acum…plec la mare în urma cu câteva zile..La noi…tot drumul..conduc fără probleme…110km..copil în mașină..al meu…totul bine..drumul și concediul…vine vremea sa ne întoarcem..ok..pornim la drum..totul ok pana la prima benzinărie km170 ..beau o cafea și hai spre București..după câțiva km o stare neintelesa..conduceam și ma uitam la balustrada dintre sensuri și vroiam sa trag de volan sa intru în ea…fără motiv..tot asa câțiva km și am oprit ca sa nu fac asa ceva…am pornit iar…același lucru…când era viteza mare atunci era efectul maxim…la 100km pe ora…sub 80 simțeam ca orice as face nu o sa fie grav…dar aceleași gânduri…ajung în București..viteza mica aceleași gânduri însă slabe..și încep sa ma gândesc sa ma tai..sa intru sub tramvai etc..tot cautam ceva de rău..dar nu vreau sa îmi fac rău…mie și nimănui..nu vreau sa ma omor..nu înțeleg…dar când sunt în mașină îmi vine sa intru în ce îmi poate face cel mai rău și nu vreau…daca ma poate îndruma cineva spre un specialist as fi recunoscător..dar am văzut ca părerile sunt împărțite..psiholog..psihiatru..homeopat..etc va multumesc

Iceman

Este oarecum ironic. N mi-am imaginat că intro zi voi ajunge pe un asemenea site.
Mă gândesc să-mi put capăt zilelor. Nu sunt aici pt atenție.
Viața așa cum este ea bună sau rea pt mine nu mai are niciun sens!
Nu prietenii, nu familie….Am 30 de ani și am realizat nu am făcut nimic semnificativ cu viața mea.

Andrei A.

Salutare oameni buni !
Mi-a fost greu sa descopar unde pot scrie si eu despre problemele mele , dar sper ca am facut-o bine .
Numele meu este Andrei A. si viata mea a luat o intorsatura bizara in urma cu mai putin de un an . Am devenit jucator de pacanele. Viata mea era relativ ok , castigam foarte bine , nu duceam lipsa de nimic , tot ce am cladit a fost prin fortele mele , dar brusc ceva s-a intamplat in mintea mea si dorinta de a castiga si mai mult si mai mult a pus stapanire pe mine . Tot ce am cladit in 12 ani de munca , am distrus in cateva luni , chiar daca am inceput sa fac o casa ( pe care nu am terminat o din cauza viciului meu) chiar daca mi am intemeiat o familie , si cu ajutorul lui DZEU a venit si un super copil , totul din punctul meu de vedere nu mai are nici o valoare. Dintr-un om modest care a trait greu fara tata si o mama care s-a luptat sa nu mi lipseasca nimic , am reusit sa mi depasesc conditia si sa realizez niste lucruri in viata pana acum cand nu mai consider ca mai am puterea sa stau pe acest pamant .
Am pierdut foarte multi bani, m-am distantat de prieteni , familie tot si singurul meu gand este sfarsitul , am fost si la medici si la biserica , am luat si pastile degeaba , gandul rau ma domina , iar tot ce e nasol a pus stapanire pe mine .ce sa mai fac ca sa ies din gaura asta

Alex VZ

Buna am 32 de ani si nustiu exact cum asi putea incepe sa va povestesc viata mea care nu ma plang e pe la mijloc cu de toate.Insa gandul de-a ma sinucide vine de la cei din jurul meu oameni meschini si oameni care sufera din cauza lor ,viata asta e mai mult decat o jungla .Si un viciu pe care il am alcolul ,in schimb la alcol nu sunt un om violent ci e ca si un medicament ma face sa merg mai departe .Beau cam de patru ori pe luna la sfarsit de saptamana si beau destul de mult pana nu mai stiu cei cu mine .Am inceput a bea la o varsta frageta pe la 11 ani .Am fost crescut de bunici la tara care mi-au oferit toata dragostea si atentia lor .Pina in acel moment cand inainte sa termin clasa a patra la tara la bunici a venit presupusul tata Cezar care cu fratele lui si cu sora mea vitrega si mau loat cu masina la plimbare si Cezar ma dus la un apartament unde era o curva ca nu potsai zic doamna trebuia sai spun mama aveam si surori care nu stiam si un frate , Eram derutat complet atunci nici naveam de unde sa stiu ce se intanpla cu mine .Asta cu amanta si presupusi mei frati na durat mult ca sau certat repede sau terminat bani .Dupa ma tarit intr-o comuna la un frate de-al lui unde ma dat la scoala sa-mi termin clasa a patra .Si ne avand ce face trebuia sa ma culc cu el sai tin loc de nevasta ma abuzat sexual de cateva ori in joaca mai in serios avea atractie catre copii eram doar un pusti de 10 anisori stiam eu ce se intanpla cu mine mai pe scurt un pedofil bolnav . E doar inceputul care ma schimbat complet exact din acel punct am inceput sa o iau razna povestea ce nui poveste e foarte lunga si de-a ici incepe .Si nustiu exact cum se va termina .

Mihai 112358

Nu stiu de ce scriu aici. Poate vreau doar sa ma pot exprima liber undeva pt ultima oara. Am 30 de ani, si mereu am avut numai probleme. Cand eram in liceu, lucrurile se mai legau, dupa liceu insa a inceput dezastrul. Am incercat mereu sa am o relatie. Una ca toti oamenii din jurul meu.
Niciodata nu am reusit sa creez atractie. Niciodata nu am putut sa fiu tipul ala de care o femeie sa fie atrasa. Mereu am ajuns numai in friendzone. Nu conta ce incercam, nu conta cat de perfect incercam sa fac totul, mereu numai in friendzone. Radem, glumim, ne distram peste tot, e totu perfect, doar ca niciuna nu vrea sa „strice prietenia asta care e atat de fun” cu o relatie cu mine. Sunt tipul cu care n-a mai ras de mult asa bine, tipu care da pareri pertinente si inteligente (cica) dar nu sunt tipul cu care sa te combini. Si am incercat absolut tot. Ma uit in jur la prieteni de-ai mei si ma intreb ce e asa stricat la mine? Castigam mult mai mult decat ei, am casa, masina, pisica, 2 facultati si parca totul e degeaba. Ma uit la ei cum n-au citit in viata lor o carte despre atractie, habar n-au de limbaj non-verbal, de tipuri psihologice de nimic, si cu toate astea lor le iese. Si eu, cu cat incerc mai mult parca se duce dracului totul mai repede si mai rau. Si nu-mi pot explica de ce.
Acum de juma de an am cazut complet psihic. Daca pana acum ma puteam mentine pe linia de plutire, si puteam simula normalitatea, acum nu mai pot. Nu m-am mai putut ocupa de business, am pierdut majoritatea clientilor ptca nu ma mai pot mobiliza sa asigur un stoc amarat. Si partea cea mai tare e ca nici nu ma mai intereseaza nimic. Simt ca nu mai pot. 90% din viata mea
sexuala a fost la escorte. Stau si ma gandesc cati de varsta mea sunt in situatia asta. E penibil. E penibil ca la 30 de ani doar o femeie platita sa te poata vrea. Ok, nici eu nu sunt brad pitt, mai fac din cand in cand abdomene/flotari, dar nu merg la sala. Dar totusi, sunt altii care chiar sunt grasi pe bune (peste alea 72 kg ale mele) si lor le iese. Adica ala de 100kg, care sta cu ma-sa, abia vorbeste romana corect si munceste pe 6-700e pe luna e mai atragator decat mine. De fapt nu „mai atragator”, e mult peste mine. In ultimii 10 ani nu am intalnit un tip care sa fie sub mine, toti numai peste. Efectiv parca toti au acel ceva, si reusesc sa fie destul de atragatori macar o cu femeie.
Eram intr-o seara pe la gara si cum stateam la semafor ma uitam pe marginea unui canal la un cuplu de aurolaci, si tipa pur si simplu il lua in brate pe tip. Si am realizat ca pana si aurolacul ala reuseste sa fie mai atragator decat mine. Pe mine nimeni nu m-ar lua in brate gratis. Daca vreau luat in brate, platesc pt asta. Ultima data am rugat-o pe escorta la sfarsit sa ma ia in brate si atat. M-a privit ca pe cel mai dubios tip din univers ca i-am cerut asta probabil, dar oamenii normali nu cred ca sesizeaza lucrurile astea mici.
M-am refugiat in decursul anilor in tot felul de substante (le-am luat la rand cam pe toate), dar niciuna n-a tinut mult. Dupa maxim 1 an si ceva o schimbam cu altceva. Singura care a ramas constanta a fost iarba.
Mi-as fi dorit ca politicile astea sociale si medicale din ultimele decenii sa nu strice selectia naturala. Intr-o lume ideala imi place sa cred ca selectia naturala m-ar fi eliminat din baza genetica a speciei de mic, si nu m-ar fi lasat sa ajung atat de departe, atat de stricat. Din pacate nu s-a intamplat asta, asa ca e timpul sa joc eu rolul asta al ei, si sa rezolv problema.
Am analizat toate variantele disponibile si m-am decis la […moderat…]. Mi se pare cea mai decenta varianta. Am gasit furnizor de […moderat…] Mai imi trebuie doar o […moderat…] (da, stiu ca se face cu o […moderat…], dar eu vreau ceva mai classy, mai de sec 21).
Singura grija pe care o am e pisica mea, care e mega atasata de mine, si nu stiu ce se va intampla cu ea dupa ce eu n-o sa mai fiu. Singura speranta e ca maica-mea sa se ataseze de ea, s-o vada ca pe o „continuare” a mea si s-o ia la ea acasa. Oricum, planul e sa mor acasa ca sa ma poate mirosi pisica si sa vada ca am murit, nu ca am parasit-o. Sper sa fie ok pt ea si sa treaca repede peste.
Si nu, nu ma intereseaza ce parere au d-zeu/allah/buddha sau oricare alta zeitate creata de specia noastra despre sinucidere, si nici varianta cu prietenii si familia nu e cea mai appealing pt mine. Nu scriu aici ca sa-mi spuneti ca viata merita traita, realitatea e ca nu merita, si nu cred ca are sens ca noi astia stricatii sa traim numai de dragul de a exista. Pt a exista dreptul la viata, e nevoie de alternativa. E nevoie de dreptul la moarte. Altfel vorbesti de obligatia la viata. Si cred ca asta urmeaza sa fac, sa-mi exercit dreptul asta la moarte.

Aura A

Am crescut singura un copil , am cunoscut raul in stare pura si am resusit sa depasesc problemele pana acum , dar de aici nu mai pot sa duc , fiul meu are schizofrenie iar eu crucea asta nu o mai pot duce, sunt singura , rudele au fugit cu totii , singura mea scapare este moartea.

Harakiri

Fatilor, va scriu aceasta postare in speranta ca veti ajuta un om ratacit. Cei care au timpul necesar sa citeasca cateva randuri despre mine si sa ma ajute ii ascult cu mare interes, iar celor cu chef de glume le transmit salutari. Daca credeti ca am scris mult, sariti punctele 1 si 2.

1. Pana la 15 ani pot sa zic ca m-am comportat normal, adica nu-mi era frica sau rusine de nimic. La liceu am inceput sa fiu tot mai timid si ma suparam tot mai greu, aproape deloc. Cum de altfel, cativa colegi vazundu-ma asa tacut, incepusera cu tachinari, pana i-am aranjat… ( cred ca eram primul la bataie din clasa ) apoi au inteles si ei cu cine au de-a face. La orele de curs, chiar daca stiam raspunsurile sau stiam sa rezolv exercitiile ( analiza, algebra, fizica ), imi era rusine sa ies in fata sa raspund… banii de pachet ii dadeam unui coleg (imi era mila de el). Tin minte ca odata am platit 5 lei pt bilet si mi-a fost rusine sa-i cer restul… iar altadata am mers 25 km de la sc. – acasa pt ca nu aveam bani ( mi-au furat in pauza din geaca )… Se pare ca in perioada liceului am inceput sa tot las de la mine. La facultate… primii 2 ani i-am facut la IFR si au fost cei mai nasoli ani din viata mea… restante la greu ( in jur de 17 am avut cele mai multe ). Pana in anul 3 din 50 de studenti am mai ramas 5, asa ca ne-am transferat la ZI. Aici mi-a placut, o tineam numai in 8, 9 si 10 ( nu stiu din ce cauza ). Cum-necum, am terminat si facultatea, licenta scrisa de mine, fara ajutor, faca cotizatii in intreaga perioada a facultatii…

2. Dupa ce m-am angajat, cativa colegi de munca, trecuti de 50 de ani, m-am luat mai in gluma, mai in serios, ca ce caut eu acolo, ca din atatea oportunitati tocmai acolo am venit ( nu o spuneau din bunatate ci din rautate ) … Niste pupaciosi in fund de-ai sefului… ( nu mai zic ca m-au invatat numai prostii legate de serviciu ). Acum inca lucrez la aceeasi firma ( de 2 ani ), insa stau la distanta de acei colegi.

3. CE FAC EU IN MOMENTUL DE FATA ? Munca – Casa, munca – casa. daca vreau sa-mi cumpar ceva, o trimit pe sora mea sau comand de pe net, n-am fost in niciun Mall niciodata, niciodata la plaja, niciodata la munte, niciodata la club, nu am fumat, nu am baut, daca-mi cumpar ceva (haine), mi-e rusine sa ies cu acel ceva afara, mi-e rusine sa ma barbieresc ( odata la luna, si asta cand nu e nimeni acasa ), nu vorbesc la telefon un public, nu ies afara din casa cu niciun membru al familiei, nu fac nimic in public si nu ma aseman cu celelalte persoane de varsta mea. UN ALT LUCRU IMPORTANT ESTE CA NU POT SA-L PRIVESC PE TATA IN OCHI, il evit, ma uit in jos, ii raspund prompt si dur, nu-l ajut… el este omul cel mai inteligent pe care l-am cunoscut vreodata, cel mai calm, nu se supara niciodata, nu injura, singurul lui defect este bautura ( are necazurile lui ). Noi nu suntem romani, ne-am pierdut tara, de aceea este trist. Cu ceilalti membrii ai familiei nu am nicio problema…

4. Nu am avut niciodata vreo relatie cu vreo fata, cu toate ca m-am imprietenit cu cateva colege, nu s-a concretizat nimic, adevarul este ca nici eu nu am tras de ele. Recent am reintalnit o fata din cartierul vecin, mai mare cu 2 ani decat mine, dar cu care n-am schimbat o vorba toata viata. O cunosc doar din vedere si atat. Cu fratele ei am copilarit cand si cand, ba chiar eram buni prieteni. Ei bine, fata asta parca mi-a aprins o flacare in inima, de cand am revazut-o numai la ea ma gandesc, si cand imi aduc aminte de ea, plang in hohote, ma doare sufletul, ma inteapa inima stiind faptul cu nu voi fi niciodata cu ea. Mai sus am precizat ca nu sunt roman, bucuria mare este ca si ea este de aceeasi etnie ca mine. Ce-as putea face sa devenim prieteni, stiind ca sunt cel mai rusinos om de pe planeta ?

a) Fie plec departe de casa, undeva in strainatate si incerc sa uit intreg trecutul.
b) Fie-mi pun capat zilelor ramase.

Inchei cu un citat „Daca pentru a trai trebuie sa te tarasti, ridica-te si mori”.