Seb

31 08 2016

Ce rost mai are să trăieşti într-o lume de căcat?într o lume în care nu te ajută nimeni când eşti la pământ?care e rostul să trăieşti într o lume nedreaptă?Când aveam bani îi ajutăm pe toţi ce cea mai mare bucurie.iar acum când sunt la pământ nu mă mai ajută nimeni.Am început să am un viciu când am început facultatea foarte costisitor de care m am lăsat dar degeaba.acum am datorii, sunt pe cale să fiu exmatriculat acum în ultimul an de facultate din cauza taxei neplătite dar ce e mai rău este că am cheltuit şi banii iubitei mele de taxa şi ea nu ştie asta.am dus o viaţă chinuită la 9 ani îl auzeam pe tată cum îi spunea mamei că o împuşcă şi ea săracă îşi amenata singurul lănţic pe care îl avea că să mi cumpere mie un cadou de ziua mea.pt mine un salam sau un caşcaval însemna zi de salariu , am dus amândoi o viaţă chinuită plină de lacrimi.Acum îmi este şi ruşine să o privesc în ochi.am dezamăgit foarte mulţi oameni dar ei nu ştiu asta încă…

Anunțuri




Tiberiu

28 08 2016

Buna ziua.numele meu e Tiberiu si am varsta de 33 de ani.nu stiu cum sa incep si cu ce…dar stiti dvs de ce am ajuns aici.problema mea e oarecum simpla pt majoritatea cu,care am vorbit.ma parasit prietena in urma cu o saptamana.e o poveste mai lunga.ideea e cum i-mi pot scoate din cap gandul de suicid?nu mai pot dormii,nu mai pot manca etc.nu mai sunt bun de nimic.iar seara e ce-l mai tragic si mai dureros.ma gandesc numai la asta si la cum o pot face.tot ce ma retinut pana acum a fost familia,stiu ca ar fi distrusi daca as face asta…si nu gasesc nici o rezolvare la problema.am intors-o pe toate partile,dar nu.pur si simplu nu.ce pot face,ce solutie/solutii as putea avea?doare tot mai rau pe zi ce trece…





Gabriel I.

28 08 2016

Buna, nu stiu daca este bine unde am scris comentariul dar sper sal vadă cineva deci am 17 ani sunt la liceu clasa 11 si așa zis chinul meu incepe acum 5 luni cand mi-am provocat o acnee destul de nașpa pe fata de 2 luni fac tratament dar eu am început să mă izolez in casa sa devin depresiv,nervos,suparat fără chef de viata tot mai stresat ,plâng mai mereu ,îmi este rușine să ies din casă și peste 2 săptămâni o să încep școală și o să mă vada colegii și fata de care îmi place în halu în care arat. Dar problema este alta pe lângă obsesia asta din cauza singuratatii am început să urăsc lumea mai ales familia mea am gânduri negre vreau sa ma sinucid de fiecare dată când intru pe net caut metode de sinucidere eu cred ca am început să o iau pe ulei de când cu acneea de pe fata nu mai suport nimic ,nu mai vreau nimic am început să cred că Dumnezeu nu există si ca viața mea nu are niciun rost pe acest pământ vreau ajutor sper sa vadă cineva acest mesaj .





Constantin 10

27 08 2016

As vrea să mor, mam despărțit de iubita mea acum o lună, eu am fost vinovat, plâng în fiecare seară si noapte, nu mai pot face nimic, bacul de 3 ani lupt să îl iau si nu reusesc, nu mai rezist si totusi, Dumnezeu e aici, dar am nevoie si de un confident, un sprijin fizic că singur nu reusesc :((





Antonioe

26 08 2016

Bună seara…știu ca am frica de înălțime de mic..am înțeles asta..am avut multe vise în care cădeam de la balconul în care stăteam..dar nu ajungeam jos…au trecut..aveam intre 16 și 25 ani…m-am mutat la casa…teama de înălțime a rămas..dar rara..nu deranjati în viata de zi cu zi..problema începe la o nunta..etaj 8..cu balcon..am vrut sa ies sa fumez însă a revenit starea aceea..frica de înălțime..ok..stau și fumez la ușă balconului…însă problema..îmi venea în minte sa sar…nu ca as vrea ci ca asa îmi venea…același lucru la fiecare țigare…a trecut..am plecat..am coborât am uitat…au mai fost momente când îmi aduceam aminte și nu îmi înțelegeam starea…dar eram bine…problema mare vine acum…plec la mare în urma cu câteva zile..La noi…tot drumul..conduc fără probleme…110km..copil în mașină..al meu…totul bine..drumul și concediul…vine vremea sa ne întoarcem..ok..pornim la drum..totul ok pana la prima benzinărie km170 ..beau o cafea și hai spre București..după câțiva km o stare neintelesa..conduceam și ma uitam la balustrada dintre sensuri și vroiam sa trag de volan sa intru în ea…fără motiv..tot asa câțiva km și am oprit ca sa nu fac asa ceva…am pornit iar…același lucru…când era viteza mare atunci era efectul maxim…la 100km pe ora…sub 80 simțeam ca orice as face nu o sa fie grav…dar aceleași gânduri…ajung în București..viteza mica aceleași gânduri însă slabe..și încep sa ma gândesc sa ma tai..sa intru sub tramvai etc..tot cautam ceva de rău..dar nu vreau sa îmi fac rău…mie și nimănui..nu vreau sa ma omor..nu înțeleg…dar când sunt în mașină îmi vine sa intru în ce îmi poate face cel mai rău și nu vreau…daca ma poate îndruma cineva spre un specialist as fi recunoscător..dar am văzut ca părerile sunt împărțite..psiholog..psihiatru..homeopat..etc va multumesc





Iceman

21 08 2016

Este oarecum ironic. N mi-am imaginat că intro zi voi ajunge pe un asemenea site.
Mă gândesc să-mi put capăt zilelor. Nu sunt aici pt atenție.
Viața așa cum este ea bună sau rea pt mine nu mai are niciun sens!
Nu prietenii, nu familie….Am 30 de ani și am realizat nu am făcut nimic semnificativ cu viața mea.





Andrei A.

18 08 2016

Salutare oameni buni !
Mi-a fost greu sa descopar unde pot scrie si eu despre problemele mele , dar sper ca am facut-o bine .
Numele meu este Andrei A. si viata mea a luat o intorsatura bizara in urma cu mai putin de un an . Am devenit jucator de pacanele. Viata mea era relativ ok , castigam foarte bine , nu duceam lipsa de nimic , tot ce am cladit a fost prin fortele mele , dar brusc ceva s-a intamplat in mintea mea si dorinta de a castiga si mai mult si mai mult a pus stapanire pe mine . Tot ce am cladit in 12 ani de munca , am distrus in cateva luni , chiar daca am inceput sa fac o casa ( pe care nu am terminat o din cauza viciului meu) chiar daca mi am intemeiat o familie , si cu ajutorul lui DZEU a venit si un super copil , totul din punctul meu de vedere nu mai are nici o valoare. Dintr-un om modest care a trait greu fara tata si o mama care s-a luptat sa nu mi lipseasca nimic , am reusit sa mi depasesc conditia si sa realizez niste lucruri in viata pana acum cand nu mai consider ca mai am puterea sa stau pe acest pamant .
Am pierdut foarte multi bani, m-am distantat de prieteni , familie tot si singurul meu gand este sfarsitul , am fost si la medici si la biserica , am luat si pastile degeaba , gandul rau ma domina , iar tot ce e nasol a pus stapanire pe mine .ce sa mai fac ca sa ies din gaura asta