Dana 38

Bine v-am gasit!
Ma numesc Dana si am 38 ani.
Acum 3 ani am incercat sa ma sinucid si in urma acestui fapt acum merg cu carje.
Locuiesc in Franta in Paris si aici s-a intamplat tentativa.
Dupa accident am fost dusa la spital imediat si operata. Am stat 3 luni in spital la sectia de ortopedie-traumatologie din care o luna lungita in pat. Dupa perioada asta am fost transferata la un spital de reeducare cu o sectie speciala pentru persoanle cu tentative de suicid. Acolo am mai stat 6 luni din care 4 in scaun cu rotile si apoi cu carje.
Am cunoscut acolo oameni deosebiti care trecusera prin aceeasi problema si care au supravietuit…unii paraplegici, altii amputati, altii cu carje iar altii fara sechele vizibile.
Pentru mine ceea ce traiesc este o a doua viata pentru care multumesc lui Dumnezeu, Sursei a tot ceea ce este, cu fiecare suflare.
Am invatat cat de pretios este fiecare moment si cum nu mai conteaza ce a fost sau ce va fi ci momentul prezent cu tot ce aduce cu el.
Am invatat sa ma pretuiesc si sa nu las gandurile sa imi tulbure viata asa ca le pun intotdeauna in chestiune…”e adevarat ceea ce gandesc?” sau e o naluca?
Toate sunt trecatoare, asa si supararile noastre, asa si starile prin care trecem. Dupa furtuna intotdeauna apare soarele.
Noaptea trecuta am avut un vis in care mi se spunea ca trebuie sa scriu un articol si toata dimineata m-am framantat la ce ar trebui sa scriu si unde. Asa v-am gasit pe voi. Si mare imi este bucuria ca existati.
Am citit cateva din marturiile celor ce cauta ajutor si alinare aici si am simtit cum as vrea sa va iau pe toti in brate…fara cuvinte…doar sa va strang in brate…

Denisa M.

Bună ziua. Am împlinit 18 ani de curând… Am o relație de 3 ani jumate… Părinți mei nu sunt de acord defapt bunici. Cu ei locuiesc…. Bunicu meu a murit acum un an și am rămas singura cu bunica mea. Mama mea are o alta familie alți copiii…ea nu are treaba cu relația… Aseara iam spus despre mine și el la bunica mea și ma dat afara… Dar nu am plecat pentru ca dacă plec nu o sa ma mai întorc niciodată și vreau sa continui școală… Nu am venituri îmi caut și de munca… De curând unchiul meu care locuiește în Anglia ma amenință că mă da afara… Prietenul meu sta la 10 km de mine… Și mar lua la el oricând…. Îmi e frica sa o las singura pe bunica mea… Uneori îmi vine sa ma sinucid fiindcă m-am saturat… Vreau sa fiu fericita as pleca și mâine… Dar dacă nu ma mai vrea după în viata mea? Nu ma mai înțelege nimeni…un timp am fost la psiholog și nu ma ajutat… Am bacul anul asta și dacă plec, plec departe de ele… Cu al meu iubit.. Ce ar trebui sa fac? Nu mai rezist… Am împlinit 18 ani acum 2 sapt… Nu mai rezist!

Doesitmatter

Pentru ca nu vad alta varianta,o sa raspund aici,fiind cel mai recent raspuns..nu-mi place palavrageala,nu vreau sa ma plang,sa-mi insir viata,vreau doar ca totul sa fie bine.Si e,in mare parte,lucrurile merg bine,am prietenii puternice si tot ce imi trebuie,dar depresia a prins o radacina prea puternica in mine..acum 2 ani,pe vremea asta,am avut prima tentativa de suicid care a dus la timp petrecut in spital,terapie intensiva si tot asa..anul acesta,am clacat iarasi..normal,asisitentele si doctorii nu stiau ca a a fost o tentativa de suicid,ai mei au considerat ca e mai bine asa,ei urand barfele si crezand ca tot ce conteaza e parerea celor din jur..am mai luat supradoze,dar asta era sa puna capac..ei bine,am scapat ieri,am un tratament de 3 luni ca sa imi refac tot ce mi-am distrus prin corp..Aveam si niste probleme cu inima,mi s-a zis ca e pe plan psihic si sa urmez o consiliere psihologica saptamanala..ai mei refuza sa o faca,nu din cauza banilor sau altceva,ei considera ca nu e cazul,si eu nu stiu ce sa fac,pentru ca vreau sa fie totul bine,dar in mine pulseaza continuu dorinta sa mor,sa ma ranesc,sa sufar..grotesc,prostesc,etc..stiu,dar nimeni nu intelege cat de mult incerc si cum nu imi iese deloc..(tin sa mentionez ca ai mei si-au continuat acelasi comportament violent si rece chiar si dupa tentativele mele)amintirile pulseaza in mine ca o rana deschisa,prea multe abuzuri,as zice..

Ale 13

Eu de curând am rămas singură pe lume , nu mai am prieteni (din cauză că anumite persoane ar da orice că să mă vadă suferind, și au împrăștiat zvonuri și toți sunt împotriva mea) , familia mea e distrusă ( accident de masina, îmi e ff greu sa vorbesc despre asta) și nu mai am nici o speranța , așa că în acest moment singurul lucru cu care mă împac e moartea.
Am 13 ani , și pentru un copil de vârsta mea ,duc prea multe suferințe și dureri pe umeri . Am nevoie de cineva care sa mă înțeleagă.

––––––––––-
Eu de curând am cam rămas singură pe lume , toată lumea a ajuns să mă critice pentru lucruri false ,spuse de persoane care ar fi bucuroase să mă vadă suferind , și se pare că au reușit . Sunt doar o fata de 13 ani , la vârsta mea port pe umeri prea multe suferințe și nu am pe nimeni căreia sa ii zic asta, și mi sa părut că cel mai simplu lucru este moartea .

Singura C.

Vreau sa mor, părinți mei mă urăsc, lumea mă vorbește, prietenele mele sunt niște prefăcute, ce rost are sa traiesc? Toate astea pentru ca mam cumplat cu un baiat care e repetent si are niste probleme. Deci cum sa mor fara sa ma doara?