Alex. I

In primul rand imi este atat de greu sa scriu randurile astea.Nimeni nu stie lucrurile astea despre mine, ori nu le vede in felul asta. Nu stiu ce sa va zic, tot citesc site-ul vostru de cateva zile si desi inteleg ce vreti sa spuneti si cum vreti sa ajutati oamenii, dar eu in situatia in care sunt pur si simplu… nu ca nu vad scapare dar am tot incercat sa caut o modalitate sa opresc suferinta macar o zi si nu reusesc. Am plecat la facultate acum cativa ani si nu am reusit sa o termin nici pana astazi desi sunt foarte aproape si totusi destul de departe. in primii 2 ani de cand am ajuns in orasul universitar, am fost un dependent de droguri, la care singur si fara sa afle rudele/familia am reusit cumva pentru o fata care nu mi-a cerut asa ceva, dar si in special si pentru mine sa renunt. Intre timp mi-am dedicat tot timpul unui ideal profesional, pe care, peste 2 ani, desi toate sansele erau impotriva mea, si toti oamenii din viata mea imi spuneau ca nu e ok sa fac asta, am reusit sa-l ating, adica sa fiu cel mai bun din tara, aparut la TV, etc. Apoi am realizat ca nu mai pot sa-mi continui visul deoarece fiind roman, traind aici de fapt, nu poti face bani din asa ceva. Asta a fost prima mea mare dezamagire peste care am trecut, folosind iubirea fata de prietena ca si scut spre a nu vedea partea nasoala a vietii. Apoi mi-am gasit o slujba de tot rahatul, bineinteles, apoi alta si alta, si am inceput sa realizez cu timpul ca mi-am ratat viata, pur si simplu, dand cu piciorul studiilor. La inceputul anului, insa, m-am despartit de ea dintr-o prostie si pana mi-am dat seama cat de prost am putut sa fiu era prea tarziu si ea nu m-a mai primit inapoi. De atunci sunt intr-o depresie continua, si din ce in ce ma gandesc mai mult la suicid. Da, am multi prieteni, nu sunt o persoana solitara, si toti, atunci cand sunt cu ei ma ajuta sa uit, dar toate celelalte probleme (nu am putut sa le insir decat pe cele foarte importante ), ma fac sa iau in considerare asta deoarece numai asa cred ca s-ar putea opri suferinta. Sunt prea multe regrete ca sa pot sa suport sau sa merg mai departe. Nu stiu ce sa ma fac.