Nume :))

Cred in el si ma Cutremur/Dar nu-L mai pot iubi !Asta mi s-a intanplat mie si acum sant impacata cu mine.Da,cu mine, nu cu eL,cu lumea sau asa in general. Adrian studiezi sau ai terminat teologia?mare curaj sa-ti pierzi vremea,este doar parerea mea,nu da cu pietre/arunca cu paine:)si nu considera parerea asta un afront personal.Poate am motive,poate am dreptate sa gandesc asa.Am trecut si eu pe aici,adica pe drumul spre iad sau sinucidere,in aproape toate culturile religioase sinuciderea este considerata un pacat abominabil,eu personal consider ca avem liberul arbitru,adica permisiunea de a alege/decide singuri cand,in ce mod,cum sa plecam.La 22 de ani am taiat adinc in vene,ambele maini cu sectionare transversala si o dorinta de a muri la fel de adanca .Nu stiu de ce am supravietuit.La 24 am avut un accident de masina,fracturi multiple,traumatisme etc,10% speranta de viata si pariu pe 10$(erau dolari la vremea aceia) la capul meu,pariu auzit cu urechile mele desi eram in soc,ca nu voi trai pana dimineata.Scriu,deci traiesc,nu stiu de ce.Nu o sa detaliez motivele care m-au indemnat spre sinucidere atunci,dar au fost intemeiate,dureroase si retrospectiv privind,ma inteleg,ma compatimesc si pentru ca imi amintesc durerea care m-a indemnat spre acel gest,as face-o din nou daca ar fi sa ma intorc in timp la varsta de atunci cu mintea de acum.E drept ca odata cu trecerea timpului durerea de atunci s-a estompat,dar nu a disparut si au venit altele,la fel de durerose,doar ca eu intre timp m-am calit ca un otel ars in foc udat cu apa,ars din nou si racit.Asa au trecut anii peste mine, am ajuns la 37 cu rele si foarte rele si singura din ce in ce mai singura intr-o lume frenetica in care ma integrez,relationez,zambesc si imi pun in frunte avatarul unei persoane normale.Doar adinc in sufletul meu stiu ca sant altfel,ca durerile pe care le car dupa mine ca pe un bagaj de mana de care nu pot scapa(inchipuiti-va cum e sa mergi prin viata cu o geanta grea lipita de mana)durerile astea sub forma de bagaj ma vor face sa cedez intr-o zi.Ca sa inchei in tonul de inceput,cu divinitatea am terminat relativ tarziu,pe la 28 de ani asa..ma saturasem si ma scarbisem de povestile mitologice si pildele unora care nu au trecut in viata lor prin ploaie,darmite uragan,dar imi repetau ca papagalii o fraza invatata pe de rost:D-zeu te va ajuta,va avea grija si de tine:)),i-am exclus din cercul meu pt ca obosisem sa ii contrazic cu argumente gen:dupa ce imi rupe gatul,crezi imi va intinde mana?e o anatema,de ce ti-ai ucide copilul in bataie dupa care il asezi in pat,il invelesti si eventual ii canti un cantec de leagan?contradictii epice,tipc dumnezeiesti adica))si sa nu-mi dati pilda:necunoscute bla bla caile etc,ca va dau si 2 palme in scris…sant ca o bomba cu ceas si probabil nici eu nu stiu cat timp a mai ramas,e un ceas personal pe care il voi porni cu o secunda inainte de a ma decide.Cei care au incercat cu adevarat,nu dintr-un moft,capriciu gen- m-a parasit iubitul,nu mi-a cumparat mama papusa si declansez tragedia-,ei bine,ascund cu dibacie acest lucru dar vor recidiva.Tac,asteapta,pregatesc terenul ani de zile si in final se vor retrage,de obicei a 2-oara le iese.Sant impacata cu mine si cu decizia luata,NU astept un raspuns dar pt cei ce au in familie un astfel de caz am vrut sa detaliez,fara a face cunoscute motivele care sant diferite de la pers la pers,ceia ce simte un sinucigas.Traiesc dual deci nu va invinovatiti pt decizia lor,nu aveati cum sti si nu puteati schimba nimic.Petrec cu voi onomastica,fac aceleasi glume isi iau la revedere,poate subtil le tremura vocea si va treziti imbratisati fara motiv,dupa care primiti vestea.Derulati inspaimantati firul evenimentelor incercand sa pricepeti si in durerea voastra va amintiti ca parca…m-a imbratisat ! si va spuneti tristi ca trebuia sa stiti sau ca ati avut o presimtire,dar..ei bine,va inselati.Presimtirea/sentimentul vag,instinctiv de raceala pe care il percepeti este pt ca va v-ati aflat pt o secunda in contact cu un corp aflat in preajma mortii,nu detaliez procesul chimic care se declanseaza ,iar de stiut nu aveti cum sti,v-am explicat mai sus despre viata duala pe care o traiesc cei decisi.Fara regrete,acolo mergem toti.