Irinna

16 02 2014

Buna, Ma numesc Irina si am 17 ani, nu stiu cum sa incep, povestea mea e lunga….totul a inceput cand avea 2 ani si jumatate iar parintii mei s-au despartit, tata a plecat inafara, iar mama a a ramas cu mine, amandoua am suferit mult…. La implinirea varstei de 7 ani, a hotarat si mama sa plece inafara….iar atunci am ramas doar eu….. Ma cresc bunicii, dar bunica mea in fiecare zi imi spune ca aici unde stau nu e casa mea si ca nu ma mai suporta….Am avut un prieten timp de 3 ani de zile dar dupa atata timp a hotarat sa plece….Mi-a luat mai mult de un an sa il uit, si nu mai puteam investii sentimente in orice relatie….dar acum 9 luni in viata mea a aparut o persoana foarte speciala, pe care am ajuns sa o iubesc foarte mult, si fara care nu m-as vedea vreodata, singurul care ma mai poate face sa zambesc….care m-a renascut. A fost primul baiat in care am avut incredere sa ma pot culca cu el, pana atunci nu mai facusem asta, desi multi au vrut acest lucru de la mine, insa nu mi-am dorit. Acum cand in sfarsit eram fericita, a aparut matusa mea si a dat totul peste cap…..prietenul meu are 23 de ani, dar pentru mine niciodata nu a contat varsta atata timp cat dragostea exista……Acum problema este ca matusa mea i-a zis bunicii mele ca eu m-am culcat cu prietenul meu, a inceput sa il ameninte….ca se va duce la politie….in toata povestea asta doar mama imi este alaturi….Ma simt de parca nimeni nu ma vrea, in fiecare seara ma gandesc, ca tata a plecat, mama a plecat, baiatul cu care am stat 3 ani de zile a plecat, majoritatea persoanelor importante din viata mea au plecat…..Pentru ce as mai trai cand toti fug de mine? Nu am facut decat sa iert…..a fost asta o greseala? As vrea sa ma puteti ajuta si sa nu ma luati in ras…

Anunțuri