AliAlin

N-am niciun rost în viața asta..
Cum pot sa îmi găsesc rostul și sensul in viata asta?
M-am saturat.Sunt trist și dezamăgit de tot și toate .Nu am niciun talent,nicio abilitate ,nu sunt in stare sa muncesc,am depresie,anxietate,toc,am doar liceul terminat,nu am prieteni,iubita,serviciu…nu am niciun talent..Nu sunt înzestrat cu nimic special ,nu mai îmi găsesc rostul și locul in aceasta lume desi parcă aș vrea să trăiesc ,sunt dezamăgit și neîndemânatic.Am avut o copilărie frumoasa și mi-e dor de ea și de trecut.Eram altfel, invatam bine însă toc+)-ul depresia și anxietatea mi-au distrus tot orizontul..sunt pierdut și mă întreb de ce am eu așa o soartă grea și nu sunt bun la nimic,mă simt inutil și nu am chef de nimic din cauza tratamentului psihiatric ,chiar îmi e dor de cum eram odată ,în copilărie,cu prieteni mai fericit nu știam de probleme…iar când m-au năpădit am cedat..ce sens,ce rost,ce menire sa mai am in viața asta?Sunt total degeaba ,am dezamăgit pe toată lumea că nu m-am realizat in viața din cauza problemelor psihologice..toc-ului in general și anxietății sociale…as vrea sa îmi găsesc și eu rostul în viața asta dar se pare că am sanse foarte foarte slabe..vreau sa trăiesc dar acum sunt degeaba,prea slab,bolnav și lipsit de perspective .nu ma pricep la nimic .pff ,daca as muri macar sper să mă duc într-o lume mai buna,fara suferințe ,dezamăgiri și probleme…macar atat.

Dan 21

Imi urasc viata,nu stiu ce sa mai fac
Am 21 de ani traiti degeaba
Nu am nicio relatie,nici macar prieteni ,nu ies din casa, nu mai suport! Am ajuns la disperare! Am fost la psihiatru,psihologi dar degeaba. La 15 ani am intrat la liceu dar nu prea faceam prezenta si la 18 am abandonat scoala mergand la seral si facand un an in plus. La 20 de ani am terminat dar nu am bacul,nu fac nimic cu viata mea.
Imi doresc sa mor. Toti cei de varsta mea sicializeaza,ies aproape in fiecare zi,au o viata iar eu nu,mi am pierdut si imi pierd cei mai frumosi ani..
O viata ratata pe care nu vreau sa o mai duc ,nu vreau sa o mai traiesc,mai bine imi pierd memoria si constiinta decat sa mai duc
Am incercat sa ma sinucid cu pastile dar m au dus la spital ai mei si mi am revenit.
Acum as vrea ss ma omor dar sigur. Nu mai pot de singuratate si lipsa amintirilor tineretii inexiste ma omoara!
Nu credeam ca siguratatea ma va distruge dar se pare ca o face.

Veronica 75

Cu ce ganduri vii și peste ce dai…
Va scriu cu o disperare fara margini.Fara putere și doar cu dorința de a nu mai fi.Voi incerca sa fiu cat mai rezumata posibil.Dupa o căsnicie eșuată dar singura realizare, un copil mi-am refăcut viața dar se pare că am dat din lac in puț.Din această relație a rezultat inca un băiețel ,de 4 luni ,acum.Sunt in acest moment în mijlocul umilinței.Ma simt la propriu o cârpă.A reușit el să mă convingă.Sunt injosita in cel mai cumplit mod și nu reușesc să îl conving să îmi facă împuterniciri ptr documente și ieșirea din tara .Ne luptăm in orgoliu ,ambiție și ură.Am ajuns cel mai infect om cu un vocabular urat , fără limita. De fapt simt f multa frustrare și neputința.Ma simt un om f urat din toate punctele de vedere.Ma simt in plus pe acest pământ.Iar copiii chinuiți in prezenta mea.Ajuta la accentuarea stării partea financiara , trăind de pe o zi pe alta, locuind în UK,dar nici în România sa mă întorc nu este o soluție.Nu ies din casa cu zilele, urăsc că se face dimineața.Caut metode de sinucidere dar apoi ma opresc ochișorii copilului (cel mare este în Ro in vacanta).Îmi simt viața eșuată și compromisa.De ani buni caut afecțiune și respect și nu o primesc deși sunt un om ce iubește fără margini și de asemenea cel mai cu putință , om familist.Nu mai pot,nu mai am cale de ieșire.Ma simt un nimic și copiii nu merita sa traiasca langa un astfel de om ca mine. Cum prind puțin curaj de viață,cum clachez iar și simt că până la urmă îmi voi duce la bun sfârșit gândurile negre.