Roxana F.

Buna seara , la insistentele sotului meu ( pe atunci iubit ) am ramas insarcinata . Relatia nu mergea prea bine intre noi dar ca o fraiera am crezut ca se va schimba. Mare prostie . totul a fost bine pe durata sarcinei se comporta frumos ne intelegeam bine, mici certuri existau dar atat..Am nascut el a plecat in strainatate sa munceasca s’a intors la botez si a ramas acasa . Si de aici a inceput totul . S’a angajat si a inceput sa se comporte urat , vine de la munca nu vorbeste cu mine , daca vorbeste , vorveste urat , de orice eu sunt vinovata , el nu greseste cu nimic. . este tot timpul nervos pe mine. Inafara de faptul ca ma duce sa iau lapte la copil si sa fac piata nu ma scoate din casa . Sunt stresata cu copilul nu ma ajuta cu nimic .. Copilul plange mai am si eu nevoie sa iesim toti 3 el in schimb nimic . Simt ca numai are nimic pentru mine . La copil poate ca tine dar nu sta deloc cu el..vine de la munca se schimba si pleaca.. Doar copilul ma mai tine sa nu fac vreo prostie . vreau sa ma omor dar primul lucru in vine in minte copilul ca nu il voi mai vedea crescand .

Ramona J.

Mai e cineva pe aici?
Nu vreau sa mor dar m am bagat intr o chestie fff urata incat singura solutie acum mi se pare doar sa dispar, nu stiu, sa mi se intample ceva, sa nu mai stiu de mine. Nu mi-e frica sa mor, mi-e frica sa traiesc!

Foxy 23

Vă rog să mă ajutați…
Cel mai probabil atunci cand cineva ajunge pe o astfel de pagina inseamna ca …cel mai probabil nu se simte foarte in siguranta , in singuratate…pentru ca asa tind sa cred ca toti care sunt ca mine , respectiv cu ganduri de suicid, sunt singuri, mai mereu… Eu spre exemplu ma simt singura, iar asta se intampla de aproape 3 ani de zile … Mai mereu am fost o persoana rezervata si solitara , poate pentru ca nu am avut niciodata incredere in mine, in ceea ce pot face de una singura si sa ma bucur de rezultatele muncii mele …
Numele meu este Foxy am 23 de ani si asta e povestea mea , live , cu lacrimi in ochi, cu mainile tremurand pe tastatura, singura intr-o camera, realizand ca soarele straluceste afara, dar prefer sa nu ies , pentru ca sunt singura si oriunde as merge … tot asa ma voi simti chiar daca sunt oameni langa mine. Mi-ar placea sa cred ca gandurile mele de suicid sunt o etapa a vietii, prin care toti oamenii trec la un moment dat si asemeni unei grie va trece… dar cu toate astea , tot din mine ma face sa cred ca deja e cronica situatia mea. Totul , mai recis gandul de a ma sinucide de cel putin 5 ,6 ori e zi e un gand traumatizant, care ma sperie atunci cand il constientizez, dar stiu ca daca nu as fi atat de lasa as prefera oricand sa aleg sa mor decat sa traiesc. Evident si indiferent cat de previzibil ar parea , situatia mea se datoreaza unui Barbat , unui Barbat pe care nu pot sa il uit… a fost primul barbat din viata mea , primul iubit, primul prieten, frate,tata,amant, tot ce putea sa fie a fost… pentru ca asa se intampla cand esti tanar si apare EL , crezi ca el poate fi totul , sau nimic …. am fost un an intr-o relatie , cu bune cu rele am continuat relatia… pana in momentul in care el… a spus ca trebuie sa ne despartim …. ei bine lumea unei persoane singure s-a transformat in haos , pentru ca nu doar ca urma sa fiu singura ci aveam sa pierd singurul om care era totul pentru mine , pe care inca il iubeam …. si uite asa a plecat … am continuat sa mai stam impreuna 5 luni dupa ce ne-am despartit pentru ca atunci nu aveam unde sa ma mut … iar cand a venit momentul … am plecat … am plecat , pentru ca trebuia sa plec, nu puteam sa ii mai stau pe cap atat , dupa ce am continuat sa mai stam impreuna desi eram despartiti….. de atunci … adica de aproape 3 ani de zile , nu exista zi in care sa nu vreau sa mor, nu exista macar un moment de fericire adevarata in viata mea… pentru ca fericirea mea si tot ce am avut eu mai frumos si mai inocent am pierdut…