Eu ma gandesc din ce in ce mai mult la moarte, la ideea de a termina odata pentru totdeauna cu problemele, cu dezamagirile, cu esecurile.Doar ca imi e teama de ceea ce las dupa mine…de problemele ce vor aparea si care ii vor distruge pe cei dragi mie… Asa ca intre timp, ma tarasc prin viata, cu lacrimile dupa mine, cu depresia urata care ma macina, asteptand nu stiu ce moment pana voi avea curajul necesar sa o fac sau momentul fulminant al negrei mele vieti in care sa nu imi mai pese de nimeni decat de gasirea linistii.
Comentarii recente