Radu 2

nu cred ca exista cineva atat de suparat precum sunt eu.Nu exista zi in care sa nu am parte de experienta negative,de intunecate atat de intunecate incat pur si simplu nu mai vad o cale de scapare.Sa va povestesc:Sunt un baiat de 17 sper 18 ani,un baiat cum s-ar zice la”locul lui”.In viata mea de pana acum nu am caut scandal, nu am ranit pe nimeni.Si atunci care e problema o sa zice-ti.Problema este ca din pacate nu am parte de acelasi tratament pe care-l ofer eu celorlalti.In fiecare zi cand ma trezesc ma apuca groaza cand ma gandesc ca trebuie sa merg la scoala si sa indur inca o zi de jigniri din partea colegilor mei(si asta in zilele cele mai bune)lucru care ma determina foare mult sa chiulesc de la scoala,lucru pe care nu imi place deloc.Cand am incercat sa discut cu diriginta crezand ca ma v-a putea ajuta aceasta mi-a spus sa ma descurc intr-u cat ea n-are ce sa faca(si intr-un fel chiar nare ce sa faca deoarce majoritatea sunt copii de bani gata,si daca le comentez ceva atunci s-ar toti impotriva mea sa ma bata).Am incercat sa ma transfer in alta clasa,dar de fiecare data cand am incercat ori era o clasa mai oribila decat aceasta in care sunt acum ori clasele mai normale erau toate ocupate nefiind disponibil niciun loc.Dar am ajuns sa ma consolez si sa accept situatia avand in cedere ca nu m-ai am decat un an de scoala si dupaia termin.Dar probleme mele nu se opresc numai la scoala ci si in afara acesteia.Acasa maicamea sufera de depresie dupa ce omul cu care spera ca se va recasatori,scuzati-mi termenu,a fraierit-o el incercand doar sa se foloseasca de maicamea pt ai ingriji parinti ramasi singur in orasul de unde sunt si eu, el find plecat in austria in inceracarea de a avea o viata mai buna.La nivel de prietenie sunt 0.Practic de fiecare data cand incerc sa ma imprietenesc cu cineva esuez lamentabil.In afara de faptul ca niste fosti colegi de gimnaziu ma mai cheam a pe la un fotbal si asta nu pentru ca a-s fi bun la fotbal sau pentru ca m-as intelege cu ei ci pentru ca pur si simplu nu sunt destui si mai au nevoie de jucatori(cu alte cuvinte sunt de umplutura chemat).Am tot incercat,am sperat ca va rasari odata si soarele pe strada mea,am incercat sa vad unde gresesc,ce nu fac bine,dar nu gasesc nimic,nimic.Apoi m-am bazat pe invatat, unde si aici am multe probleme,deoarece la liceu la care sunt eu se cere destula carte si nu pot efectiv retine toate informatile care ne sunt predate sau daca reusesc sa le retin le uit dupa 1-2 zile.Sunt prcati disperat.Singurul motiv pentru care nu m-am sinucis este pentru ai nu-i cauza si mai multa durere mamei mele.Nu mai am nicio solutie,nicio speranta,poate reusiti voi sa-mi dati cateva sfaturi ca sa-mi mai inducesc un pic macar viata asta care numai viata nu-i.Scuze pentru acest comentariu lung.Sper ca n-am plictist pe nimeni,iar daca am facut-o imi cer scuze anticipat.