Smaranda

5 09 2013

buna seara.. cred ca banuiti cum am ajuns pe acest site cu un search destul de sumbru. trec in clasa a zecea si am 16 ani. nu prea am prietene, vorbesc foarte rar cu ele, iar de cate ori le-am intrebat ce ar crede daca le-as spune ca ma sinucid au zis ca ar rade (ma considera o persoana timida, dar optimista si usor naiva.. insa eu nu cred ca sunt asa.). am participat la olimpiade nationale si mereu m-am intors cu premii. anul acesta va trebui sa trec insa la alta materie, care ma va ajuta in viitoarea mea cariera. aici este una din bube.. imi va fi dor de cei pe care ii cunosc de 5 ani, chiar daca ne intalnim o data pe an. la materia la care trec, din pacate, este cineva care paticipa constant de vreo 3 ani (in primii 2 ani cu locul 2 la judet, eu pe 1, dar nu participam la nationala, iar anul acesta nu am fost la judet, asa ca a iesit el primul..). mi-e teama sa nu il supar, el ramanand pe dinafara, daca anul asta particip.. la sc generala eram in clase paralele, acum suntem in aceeasi clasa. l-am cunoscut prima data(mai mult formal) intr-o tabara organizata anul trecut, pe vremea aceasta. apoi au inceput sa apara tot felul de discutii la telefon intre noi. bah, s-a lasat cu dragoste in secret pentru el si poate nici acum nu stie (mereu ii raspundeam rece, superior la telefon pentru a nu banui ceva). intre timp, si-a gasit o prietena (lucru curios pentru el: e foarte ambitios, cuminte). poate acest lucru m-a ajutat sa trec peste ce am simtit pentru el (desi nici nu banuieste, m-a ajutat sa fac unele din cele mai bune creatii literare ale mele (!), eu, marele analist ). mi-e dor sa discut cu el, sa discut cu oricine. vorbeam ore intregi despre nimicuri.. nu as marturisi nici moarta ca sunt indragostita, de aceea imi este frica sa fiu(prefer sa mai cred ca am o speranta, decat sa primesc un refuz). m-am indragostit de vreo 3 ori, insa mi-e teama ce s-ar intampla daca as fi cu adevarat implicata intr-o relatie. mi-ar fi teama de certuri si de despartire, care mi se par ca nu compenseaza cu nimic momentele de fericire.. a fost o singura data ceva intre mine si un baiat, timp de o saptamana; i-am spus si lui aceste lucruri si a zis ca nu ma intelege. asa s-a terminat totul. pe viitor, nici nu stiu daca as putea sa ma casatoresc, daramite sa mai am si un copil.. am o sora de 8 ani, ma ciondanesc cu ea mereu.. mi se pare ca face niste aberatii imense uneori si de aceea o bat.. alteori mi se pare cea mai draguta si mai dulce sora, dar chiar atunci face vreo prostie. revenind la “el”, ma intreb daca ar trebui vreodata sa ii marturisesc ceea ce am simtit (poate la sfarsitul liceului, cand vom fi fiecare pe drumurile noastre).. ma bate acest gand.
m-am ganit ca suicidul nu este o solutie pentru dragoste.. ma intreb daca, incercand sa ma calugaresc, as putea scapa. meseria pe care mi-am propus-o se poate potrivi unei maici. as duce o viata linistita, fara ca cineva sa ma tulbure.

multumesc,
Smaranda

Anunțuri