DarkAngel

7 06 2016

Ma confrunt cu o depresie de cca.1 an de zile de natura medicala, am incercat s-o rezolv dar fara succes cu multa bunavointa, rabdare si multi bani la doctori a devenit deja frustrant. Pentru mine fiecare zi este o lupta parca sunt prizionier in propriul meu corp si dorinta de moartea este pe zi ce trece din ce in ce mai mare. Mereu aman inevitabilul, ca poate mai exista o speranta in mai bine dar pe zi ce trece ma simt mai neputincios si fara vlaga. Ma consum foarte mult fumand tigare dupa tigare si imi doresc ca fiecare dimineata sa fie ultima. Anul 2015 pentru mine a fost cel mai greu si continua sa fie. Se pare ca lucrurile rele se intampla celor buni si total de acord cu asta. Problemele par sa nu imi dea pace ma bantuie parca as fi blestemat de soarta. In tot acest am incercat cumva sa imi distrag atentia cu altceva nu mai sa nu gandesc la moarte cum ar fi un animal de companie(motan) si oarecum m-a distras dar nu stiu pana cand. Presupun ca o sa ma intrebati ce-am patit? Ce patesc majoritatea barbatilor cand sunt neglijenti. Sincer am ajuns la capatul puterilor si nu stiu inca ce metoda sa aplic sa fie” quick and no pain”:(