Petre

6 04 2009

Nici eu nu stiu cum sa incep , ce cuvinte sa folsosesc, sincer nici nu-mi dau seama cum am ajuns pe acest site.
Am observat scrisoarea Ramonei catre tatal ei, si am realizat cat de mult a tinut la el, si voi incepe prin a-i spune “Condoleante”..si Dzeu sa-l ierte pe tatal ei.
De 3 saptamani si tatal meu a facut acelasi gest necugetat, a decis sa-si puna capat zilelor, prin spanzurare.
Daca ma crezi, Ramona,inca ..parca…nu constientizez…nu-mi vine sa cred.
El era tare bolnav…bea mult, saracutu’…anul trecut a bagat mama divort de el, apoi el fiind singur, sau mai bine zis, simtindu-se singur..nu mai dormea, bea si mai mult…lua pastile de nervi’..cum tot luase de la 27 de ani..pana in momentul in care a murit(doar 52 de ani).
Stiu ca ii era ffff frica de moarte, era credincios..ii era teama chiar si de inmormantari…de accea nu imi pot explica de unde a avut curajul asta nebunesc de a face ceea ce a facut..nu imi pot explica.
Ceea ce pot spune ..ca si experienta…este faptul ca e bine sa-ti iubesti familia, sa iti respecti sotie/sotul, si copii, ptr a nu ajuge sa ramai singurel, ptr ca NU EXISTA O DURERE MAI MARE CA ACEEA DE A RAMANE SINGUR catre batranete, cu atat mai mult daca esti si bolnav.
Nu stiu cum voi reactiona mai tarziu, acum parca inca nici nu pot crede, nu stiu cum imi va fi cand ma voi insura..imi va parea ff rau ca nu este sa ma vada, nu imi va vedea copii crescand..sa fie si el bunic al copiilor mei..asta ma va durea tare..
E f important sa nu te gandesti mult la moartea unui parinte care a facut ceea ce a facut, ptr a nu te urmari acest gand toata viata, si neputand ulterior sa-ti mai traiesti propria-ti viata…ne rugam ptr ei..sa-si gaseasca linistea si ca bunul Dumnezeu sa-i ia langa el, ptr ac si ei sunt copii Domnului, si ne revine noua..copiilor a caror parinti s-au sinucis, sa nu repetam greselile pe care ei, saracutii, le-au facut in viata, de au ajuns sa faca ceea ce au facut.Parintii nostri, care au facut acest gest necugetat, vor fi fericiti ca noi ducem o viata plina de iubire si respect fata de familie si fata de cei din jur…asta va asigur, asa ca SA ERGEM MAI DEPARTE , SA NE RUGAM PTR EI, si sa traim o viata in credinta si dragoste.
Eu cred ca asta va fi si mantuirea lor, a parintilor care au facut acest gest.