Elena E.

23 02 2014

Buna ziua! Numele meu (cel putin cel pe care il aleg aici) este Elena. Este atat de greu, nici macar nu stiu cum sa incep. Imi doresc sa fie totul un vis urat, sa ma trezesc si sa fiu doar un copil obisnuit, fara probleme, fara griji. Din pacate nu mai sunt de mult asa. Povestea mea incepe acum 23 de ani. M-am nascut intr-o familie in care am fost dorita, am primit toata dragostea de care are nevoie orice copil. Am primit gija, respect, afectiune, sprijin. Dar cum sunt 2 lucruri pe care familia nu poate sa ti le ofere ( sanatatea si norocul), am ajuns sa fiu cum sunt acum( in urma cu doar cateva zile eram cu cutitul pus pe vene). O imagine trista. Cum am ajuns aici? Pe la 14 ani am cunoscut un baiat de care m-am indragostit nebuneste. Din pacate am iubit doar eu. Timpul a lasat amprente adanci, pentru ca el a sfarsit prin a viola o fata, a face inchisoare. Au urmat ani in care m-a cautat. Chiar pana acum cateva saptamani o facea. Dupa episodul acesta, am iubit iar. De data aceasta la 17 ani. Tinerete, off ce vremuri. Cum s-a terminat? Mai tragic. Prietena mea cea mai buna s-a culcat cu el. Trebuie sa specific faptul ca niciodata nu am fost tocmai fata pentru care baieti alergau. Eram putin grasuta, lucru de care am fost complexata mereu. Sau mai bine spus eram tinta glumelor tuturor colegilor. Cred ca mereu am fost frustrata de lucrul acesta. Numai cine a fost gras/a si a trecut prin jigniri sau glume proaste poate sa inteleaga tot ce spun acum. O sa deviez putin si o sa spun ca acum cand sunt slaba, nu sunt nici macar cu putin mai fericita, din contra chiar mai rau. Ce ironie, trist adevar. Ca sa revin, pe la 19 ani am cunoscut un alt baiat. Imi placea sa ii spun „Minunea mea”. Intradevar asa l-am privit. A fost primul din toate punctele de vedere. Off Doamne, ce frumos a fost. A durat aproape 4 ani. Am facut tot ce a fost omeneste posibil. O sa detaliez putin, poate asa veti intelege ce fel de persoana am fost. Noi am locuit impreuna cu parintii mei, am inceput in situati grele. Eu nu aveam servici, nici el. Erau zile in care eu nu mancat mai nimic, doar ca sa aibe el ce sa manance. Incet, incet lucrurile s-au aranjat. Am terminat facultatea, mi-am gasit un loc de munca, la fel si el. Eu insa, continuam sa pun binele lui pe primul loc. Mergeam la munca cu o singura sticla cu apa, pe care o umpleam in fiecare zi, sa nu cheltui bani, nu mancam nimic la servici. Tot ce aveam ii dadeam lui. Pana si carnea din ciorba o marunteam ca sa poata sa manance mai uosr, avand probleme cu dintii. Sigur veti spune, „ce proasta”. Nu, este vorba despre o dragoste infinita. Sau era vorba. Cum nici o stare nu este permanenta, la un moment dat, s-a racit. Nu mai vorbeam ca inainte, tot timpul suparati. Am dat vina pe mine, am incercat in fel si chip un an de zile sa refac totul. M-am chinuit. Trebuia sa ma prefac in fata prietenilor, in fata parintilor, la servici. Noaptea plangeam, ziua incercam sa rad. Si cat am rugat, cat am implorat sa gasim o solutie. Cat am iubit, cate vise. Imi doream o familie, o casuta. Nimic mai mult. La sfarsit am primit ca raspuns, inainte sa plece ” nu am cunoscut pe nimeni sa faca atat de multe lucruri pentru mine, pe nimeni care sa ma iubeasca la fel ca tine, esti prea buna”. Am fost devastata. Am murit. Nu mai stiam ce este cu mine. Peste tot vedeam doar amintirile noastrea. Aveam atacuri de panica. Nu puteam sa mai respir. Au fos momente grele. Pentru ca eu rabdasem. La inceput mama lui se purta mai rau cu mine. Eu am tacut, am trecut peste. Am tinut in mine totul, asa cum si in anul ce a trecut am tinut in mine. Nu stiu cat de bine pot sa explic cat am putut sa iubesc. Mult prea mult. A fost inuman ce mi-am facut. Iar apoi am primit numai ” Eu nu am avut nevoie de o femeie care sa calce si sa imi spele, daca vroiam angajam una” sau ” Te-am inselat din vina ta, intr-un moment de rabufnire, aveam cheia de la apartamentul ei doar sa ma odihnesc”. Pe scurt, totul s-a incheiat pe 30 Septembrie. In 2010 pe 30 Martie incepuse totul. Anul acesta am cunoscut un alt baiat. Nu planuiam sa am nimic serios, vroiam doar o gura de aer. Destinul a facut ca el sa imi distruga viata, sau ce a mai ramas din ea. Nu stiu in ce moment i-am povestit toata viata mea, eram atat de fragila in momentul acela. A stiut tot despre mine. A fost a doua persoana din viata mea fizic vorbind dar si sufleteste. In aproape 2 luni, am fost numita curva, inapta mintal, nenorocita, gunoi. Pentru ca am promis ca renunt la fumat (lucru pe care il fac de aproape 7 ani) si nu am putut. Omul acesta, m-a jignit cum nu a facut-o nimeni altcineva. De ce am acceptat? Pentru ca am crezut ca merit. O imagine trista este cand i-am dus ceva de mancare pentru ca nu se simtea bine. A aruncat tot la gunoi. De ce? Pentru ca grija mea a fost comparata cu prostia. Incredibil de proasta, au fost cuvintele mai exact. Pentru ca nu ii placea acea mancare, pentru ca nu ii placea mila. Am renuntat, m-am intors. De cateva ori. Imaginile sunt triste de zugravit aici. Imbranceli, jigniri si restul. Desi in toate lucrurile rele, motivul pentru care m-am intors mereu a fost ca, au fost zile in care imi doream o familie cu el. Se purta extraordinar, ma linistea, ma asculta, ma sprijinea. Dar toate lucrurile acestea nu pot schimba nimic in fata unui lucru atat de rau ca ” esti o javra nenorocita, sper sa iti distrugi viata, o sa iti distrug familia”. In sfarsit totul s-a terminat. Cum? El s-a razbunat asa cum a vrut. Le-a spus parintilor ca sunt inapta, ca fumez. A destramat tot. Mai mult decat atat. Intr-o seara, cand faceam dragoste, ( imi cer scuze pentru expresie), si-a dar drumul in mine, fara ca eu sa stiu sau sa fiu de acord. Urmeaza sa fac un test peste 14 zile sa vad cum o sa fie viata mea. M-a nenorocit. Cum poate spune ca ma iubeste, cum poate sa faca lucruri frumoase pentru mine, iar apoi sa arunce cuvinte atat de grele? Mi-a spus ca nu poate sa ma ierte. Parintii mei sunt devastati, prietenii mei nu ma inteleg, eu tin tot in mine. Si nu mai vad o solutie. Cum sa le spun de un copil, daca o sa fie? Cum o sa fie viata mea. I-am spus ” bucura-te nu mai am nimic”. Iar el mi-a spus ca ultima speranta este sa se fi intamplat o minune in seara aceea. Tot ce simt acum cand ma gandesc la el este frica. Eu nu mai am nimic. Nu mai simt nimic. Ma simt rusinata de tot. Am scris aici, in speranta ca ma asculta cineva, ca ma intelege cineva. Dar nu mai vad nici o solutie:(. Va multumesc pentr ca imi cititi randurile. Va rog ajutati-ma.

–––––––––-
Imi cer scuze pentru greselile gramaticale. De obicei reusesc sa ma exprim mult mai bine, din pacate starea mea psihica este la pamant. Va multumesc pentru ce faceti si pentru ca existati si sper sa ma primiti si pe mine in grupul vostru.