Iulia 33

Mda…am ajuns la acest blog cautand motive sa NU te sinucizi;am citit unele comentarii si cam toata lumea vorbeste despre cei dragi….nu te sinucide ca-i ranesti pe cei dragi.Dar ce te faci cand nu mai ai pe nimeni drag in jurul tau?
Cand au murit de-a dreptul sau pur si simplu te-au parasit,au uitat ca mai existi?!
Eu mi-am ingropat parintii si bunicii pana la 25 de ani,m-am despartit de iubitul meu exact inainte de cununie,am un frate ce-a intrat in lumea drogurilor,putinii mei prieteni sunt mereu ocupati si preocupati de propriile probleme ,neamurile de gr 2 care au mai ramas sunt plecate prin strainatate,nu mai dau nici un semn,nici nu stiu cum si unde sa-i contactez ,servici stabil n-am,sanatate subreda si multa amaraciune.
Am ajuns la 33 de ani simtindu-ma ca la 80,cu viata imprastiata,fara planuri si fara viitor,dezamagita si fara speranta.
Ma gandesc zilnic la suicid de vreo 5 ani incoace,n-am incercat niciodata totusi,probabil nici nu voi incerca ci chiar o voi face cand mi se va innegri de tot orizontul.Nu voi intrista pe nimeni,cel putin nu mai mult de 2/3 zile intrucat cei cu adevarati dragi mie nu mai sunt prin preajma..
Pe mine psihoterapia m-a lasat doar cu gaura in buget,la psihiatru n-am apelat inca.
Unii oameni pur si simplu nu pot fi salvati,cu toata teoria si gandurile bune.Ceva s-a rupt in ei si nu mai poate fi lipit.