Cristian 24

10 04 2016

Buna. Nu stiu daca vrea totusi cineva sa asculte povestea mea, mi s-a intamplat de atatea ori, dar totusi parca imi place sa incerc. Nu stiu daca cineva ar trebui sa imi dea importanta, mai ales cand sunt atati oameni care chiar ar merita sa fie ajutati. As putea spune ca la mine totul a inceput de cand eram mici, deoarece tatalui meu ii placea sa bea si mereu iesea cu scandal, dar nu. Totul a inceput cand un unchi de-al meu s-a sinucis, si din acel moment pentru mine totul s-a schimbat. Nu am nevoie de ajutorul vreunui specialist ca sa recunosc ca sufar de depresie, si totul se intampla din cauza faptului ca nu am putut sa-l salvez, desi as fi putut. A urmat o perioada in care m-am linistit si apoi am plecat ca sa dau la facultate, si totul s-a dus de rapa.
Stiu ca nu sunt cel mai bun, dar totusi ma doare cand vad ca altii care nu stiu nimic, reusesc mereu sa ocupe un post sau sa intre undeva, si eu nu. Acest lucru ma distruge, mai ales ca nu am nici o stima prea buna fata de mine. Sunt gras si acest lucru ma face sa nu am curaj in mine si sa fac lucrurile pe care le vreau. Poate acesta e si motivul pentru care, pana la 21 de ani,cat am acum pentru ca recunosc, nu stiu cat voi mai trai…zile, luni, ani…, nu am avut o prietena. Si din pacate acum nici nu am curj, mai ales datorita starii in care ma aflu.
As vrea sa am curajul sa pun capat vietii asteia nenorocite pe care o am, dar imi lipseste. Vara trecuta, dupa o cearta cu tatal meu, a carui vinovat era tot el pentru ca mi-a amanetat un lant care este o amintire pentru mine, ca sa poata sa bea, m-am hotarat sa ma sinucid. Mi-am legat o franghie de gat, dar nu stiu ce m-a facut sa ma opresc in ultima clipa. M-a facut sa plang cum nu am plans de multa vreme si m-a condus catre un lucru poate chiar mai rau.
Am inceput sa ma tai…mai intai 20 de taieturi pe mana, pentru fiecare nenorocit de an pe care l-am trait. Apoi de fiecare data cand ceva era impotriva mea… Acu nu stiu cum sa ma opresc, desi cel mai des ma gandesc: de ce nu imi tai odata venele ca sa inchei socotelile si gata. Ma culc si apoi nu mai am nevoie sa ma trezec… Dar nu stiu de ce ma agat de viata asta…mereu ma gandesc ce o sa fie maine, si ma trage inapoi si ma face sa ma distrug si mai rau. Si nu mai suport acest lucru. Totusi poate un motiv la fel de intemeiat este verisorul meu primar, care are doar 2 ani. Ma inveseleste mereu cand il vad, uit de toate necazurile mele si totusi…nu vreau sa ma tina minte asa. Pentru ca poate, Doamne fereste, daca afla ce am facut, va face si el intr-o zi la fel. Si nu vreau acest lucru…poate eu nu mai am un viitor in fata dar el da. Din pacate nu mai stiu ce altceva sa fac, nu am cu cine sa vorbesc, pentru ca m-am inchis in mine, si mereu cand vorbesc cu cineva rad de mine, ma fac idiot, prost si mereu ma fac sa ma gandesc…orare le-ar fi mai bine fara mine? Si mereu ma gandesc…cum ar fi sa o fac pur si simplu…sa nu ma mai trezesc…oare le-ar fi mai bine la toti?

Anunțuri