Mary N.

De curand am aflat de acest site…si m-am gandit sa spun cate ceva despre mine.*Ma numesc Mary si am 15 ani* .
Am incercat sa ma sinucid de 3 ori…Dar am esuat. Nu stiu cu ce sa incep,fiindca este ..atat de greu.M-am saturat de viata asta,de tot.De oameni,de societate.Lumea este gresita..Aceasta lume nu se poate numi ” viata” , eu vad doar Iadul.De cand eram mica,eram batjocorita..la gradinita.Nu aveam niciun prieten,si nu am inteles niciodata de ce.Cand am ajuns la scoala..am crezut ca va fi bine.Am crezut ca,copii sunt diferiti.Dar..a fost mai rau.A fost groaznic..pana in clasa a 5a. Atunci a aparut o persoana care..mi.a facut viata si mai groaznica. O persoana care..se lua de mine pe strada..ma injura..Nu am avut niciun prieten..nu am putut spune la nimeni..Nu am inteles,de ce..de ce eu.Ce am facut?De ce ? Stiu ca sunt urata,ca nu am un corp perfect..Am fost de atatea ori bullied , ptr ca :”nu esti destul de buna,ah esti inalta*da, am 1.78 , dar nu am un complex legat de inaltime..*,ah esti urata, da tu de ce nu arati ca X , dar tu de ce nu poti fii ca Y..” si tot asa.Cand ieseam la tabla..era GROAZNIC.TIn minte ca odata,profesorul de matematica a iesit pe hol sa vorbeasca la telefon si toti au inceput sa.si bata joc de mine..sa arunce cu guma si cu hartii in mine..Iar intr-o ora de chimie, profesoara m-a umilit in fata clasei. Eu…mereu,in fiecare zi,trebuie sa am un „fake smile” , trebuie sa pretind ca sunt bine..Mai ales in fata parintilor.Ei nu ma inteleg.. De 1 an si ceva ma tai..ma tai foarte ..rau.Aproape ca nu mai am maini..arat groaznic..cine ma vede ma striga”ciudataa” . Mama mea stie toate chestiile astea,stie ca am vrut sa ma sinucid,si..guess what?NU A FACUT NIMIC. NIMIC . O doare undeva de mine.Ca pe toti..deja am inceput sa ma obisnuiesc…Toti spuneti : ” va fi bine..o sa vezi..gandeste pozitiv..o sa fii happy „..dar nu e asa. Cand ma gandesc ca incepe liceul..prima zi de liceu…mi-e frica.Niciun baiat nu s-ar uita la o fata ca mine..cine ar iubi o fata cu cicatrici,o fata in depresie,cu ganduri… Sunt credincioasa..foarte credincioasa.Merg la biserica..si cred in Dumnezeu.Aproape,in fiecare seara,vorbesc cu el..ii spun ce am pe suflet..Noptile ,cand plang..parca ma opreste ceva..si aud in minte „va fi bine” , si ma linistesc. Iar seara urmatoare..e la fel..si tot asa. Am inceput sa nu mai mananc..Nu ma mai intereseaza de nimeni si de nimic..Am ajuns sa ma urasc atat de mult..mai mult decat o fac ceilalti.Mama mi.a spus intr.o zi:”sa nu te prind ca faci vreo prostie..sau mergi la nu stiu ce psiholog ..ca nu vreau sa ma stie tot orasul ca am o fiica nebuna „..Cand mi.a vazut cicatricile de pe mana,a spus:”daca te mai tai o singura data,fix la spitalul de nebuni te internez.Si acolo ramai.”..Mentionez ca tata nu stie..tata nu stie de toate astea. Daca ar afla..ar face mai rau ca mama…el m-ar lasa acolo ptr totdeauna.Nu am probleme cu familia..gen probleme financiare, sau certuri..La partea cu ” familia ” este okay..dar..eu nu sunt fericita.Nu sunt fericita asa..Mi-as fi dorit sa am un prieten bun..care sa fie langa mine. Mi-as fi dorit sa ma accepte lumea asa cum sunt,sa nu ma mai judece.Sunt..foarte hotarata..daca pana in clasa a 10a nu se va schimba ceva..adica anul asta zic..nu stiu..nu cred ca o sa mai pot rezista. Nu vreau sa credeti ca sunt disperata,dar mi-as fi dorit sa intalnesc un baiat,care sa fie prietenul meu..Am avut 2 fete ca prietene..dar m-au tradat..si cate nu mi-au mai facut. Am inceput sa-i urasc pe toti..atat de mult. Si parca nu mai rezist..Daca batjocora si hateritul va continua?Daca nu se va schimba ceva? Nimeni nu poate fi strong pana la nesfarsit…Mi-as fi dorit sa fiu ca celelalte fete..sa am prieteni,sa fiu frumoasa,sa ma distrez,sa rad.. Dar nu am nimic din cele enumerate ..Nimic. Eu sunt un nimic..