Balan

inteleg prin ce ai trecut… adica, si eu am ajuns la psihiatrie… nu voiau sa imi dea drumul nici dupa 2 saptamani… acum o alta lovitura a sortii… primesc sms in care aflu ca s-a terminat… exact cum spui tu, nici cea pe care o credeam jumatate nu ma mai vrea… oricum, de data asta nu voi mai da gres… astept doar 11 decembrie, e ziua ei de nastere… vreau sa ii fac un cadou pe cinste… macar atat…
 

vad povestile a multora ca mine. si sincer nu as vrea sa incurajez… cu lacrimi in ochi va scriu acum, celor care pot intelege, celor care au iubit candva cu adevarat… prefer sa imi innec amarul in bautura… si asta ma ajuta, cum? sa o fac… macar sa ii fac in ciuda… poate ca in 1-2 luni o sa fiu amintire, dar asta este, uneori si o amintire de chinuie. Asta e incazul meu… stiti ce inseamna sa nu treaca 5 minute fara sa te gandesti la el/ea? Cine stie o sa ma inteleaga… de data asta voi recurge la alta metoda… si ea o stie… e un personaj intr-un film indian (Devdas)… asa voi sfarsi… sau poate nu… adica voi sfarsi pana sa iasa ea la mine, afara… va multumesc inca o data pentru ajutor…