Marieta M.

16 11 2020

Am făcut de 3 ori pasul spre moarte cu pastile și nimic decât probleme de sănătate ultima a fost incredibilă am luat la 10seara […moderat…] și a doua zi la 3 ziua a venit salvarea și nu știu de nu am murit atâtea ore este imposibil


Eu cu soțul meu suntem bolnavi cu boli degenerative nu putem avea o casă un loc stabil stăm cu gazdă și ne mutăm mereu și bolile ne țin neputincioși la situația cu mutările bani nu ajung pensii mici de boală serviciile sociale nu ajută români doar lumea a treia nu avem pe nimeni decât dușmani să ne fraierească și să profite că suntem bolnavi suntem la pământ bolile și lipsa unui adăpost stabil și fără condiții decente nici cele indispensabile trăim ca să plătim la oameni o gazdă și să-și bată joc nu avem nici o oportunitate să facem ce avem nevoie ci doar când se poate și chinurile bolilor totul ne mistuie nu avem speranțe planuri nimic câini o duc mai bine au stăpâni adăpost îngrijiri iubiți alintați am dat un exemplu căci suntem oameni și trăim mai rău decât animalele eu vreau să mă omor și am frică căci nu reușesc ca de alte ori și mi-e milă de soțul meu ultima am făcut-o în martie





Bogdan C.

11 11 2020

Buna am vrut să mă omor că viața îi mai ușoară dacă mori daca ești acolo sus scapi de tot și te poți liniști fara cearta fara plobleme nu știu cum ii dar văd că acolo sus ii mai bine decât aici jos păcate am destule dar Dumnezeu mă iartă pentru că am speranțe





Stefania 27

6 11 2020

Simt ca înnebunesc! Parca ma sufoc in viața asta ! Tot ce fac e gresit ! Cred ca lucrurile au mers in jos de cand o început pandemia. Nu mai vad sensul in viața asta! Lumea ma vede a fiind cineva pe care nu sunt . Imi doresc foarte mult să mor dar mi frica sa fac asta . Sunt un eșec! Totul e gresit la mine. Tot ce spun tot ce fac , cum arat ! Mi as dori sa ma pot sa mor , sa scap de durere . Pur și simplu eu nu mai pot sa traiesc intr o lume asa de cruda rece si grea . Renunț! Prefer să renunț la tot ce am realizat la tot ce am la toate persoanele dragi ca sa i scap de îngrijorare ca nu sunt bine . Ei nu înțeleg. Nu pot sa le spun ce am pe suflet ! Prefer să mi iau adio de la viata! Sper ca lumea va fi un loc mai bun fara mine!!
Am incercat o data dar n am reusit dar acum sunt foarte foarte hotărâtă! La revedere lume!


De ce nu putem sa scăpăm de durere prin moarte? De ce nu putem trăi fericiți? Imi doresc foarte mult să mor dar mi frica! Eu nu mai pot trăi asa ! Moartea o rămas ultima solutie chiar daca nu imi doresc sa mor dar nici sa traiesc asa !!!!! Tot ce fac e gresit la mine. De la ce vorbesc la tot ce gandesc la tot ce fac ! Sunt un eșec! Nu cred ca nimic nu mi va schimba decizia ! Cred că lumea va fi un loc mai bun fara mine! Sigurat de data asta o sa reusesc pentru ca nu mai am nimic de pierdut! Imi pare pentru durerea pe care o sa le provoc celor din jur dar nu pot sa traiesc cu gândul ca i am dezamăgit!!





Daniel I.

8 09 2020

De unde sa incep….. S-a intamplat acum cateva zile. Eram acasa si ma uitam la tv asa cum obisnuiesc sa fac in orice seara. Fiul meu de 14 ani vine la mine si imi spune ca vrea sa imi spuna ceva, dar sa nu ma supar. Eu, fiind o persoana care tine foarte mult la copii (nu i-am batut niciodata) am acceptat sa ascult orice ar fi avut de spus fara sa existe cearta dupa acest lucru. Se vedea ca este un pic rezervat si imi spune ceva, dar prima oara nu inteleg ce spune si ii cer sa repete. A doara oara am inteles foarte clar ca mi-a zis: TATA, MIE IMI PLAC BAIETII!!! A cazut pur si simplu cerul peste mine cu universul intreg la un loc. Nu stiam ce sa fac sau ce sa-i spun. L-am intrebat daca este sigur si a spus ca da, ca este atras de ei fizic chiar de la gradinita si ca niciodata nu a fost indragostit de o fata, numai de baieti a fost. Pe urma il intreb daca are un prieten mai apropiat (vocea ii tremura) si raspunde ca nu are si ca nu a avut niciodata, dar ar vrea sa aiba. Cred ca voi innebuni daca va ajunge sa aiba un iubit si lumea va rade de el, il va barfi si batjocori in toate felurile posibile cand va afla ca este altfel. Cred ca este destul de mare sa isi poarte de grija singur daca eu ma voi sinucide….. Asa ceva nu am acceptat si nu voi accepta niciodata. Nu vreau sa traiesc aceasta experienta in care sa imi fie frica daca este sau nu agresat de cineva, daca ia diferite boli cu transmitere sexuala si sa privesc orizontul fara a avea vreun nepot. Am mai avut o fata care a murit intr-un accident, asadar voi fi un batran singur si neputincios. Sotia a murit si ea acum 5 ani din cauza diabetului…… Nu mai am nimic de zis…. Ii urez o viata fericita baiatului meu asa cum este el, dar eu nu mai pot fi langa el……… Adio Ionut…..adio lume……………..





AliAlin

16 08 2020

N-am niciun rost în viața asta..
Cum pot sa îmi găsesc rostul și sensul in viata asta?
M-am saturat.Sunt trist și dezamăgit de tot și toate .Nu am niciun talent,nicio abilitate ,nu sunt in stare sa muncesc,am depresie,anxietate,toc,am doar liceul terminat,nu am prieteni,iubita,serviciu…nu am niciun talent..Nu sunt înzestrat cu nimic special ,nu mai îmi găsesc rostul și locul in aceasta lume desi parcă aș vrea să trăiesc ,sunt dezamăgit și neîndemânatic.Am avut o copilărie frumoasa și mi-e dor de ea și de trecut.Eram altfel, invatam bine însă toc+)-ul depresia și anxietatea mi-au distrus tot orizontul..sunt pierdut și mă întreb de ce am eu așa o soartă grea și nu sunt bun la nimic,mă simt inutil și nu am chef de nimic din cauza tratamentului psihiatric ,chiar îmi e dor de cum eram odată ,în copilărie,cu prieteni mai fericit nu știam de probleme…iar când m-au năpădit am cedat..ce sens,ce rost,ce menire sa mai am in viața asta?Sunt total degeaba ,am dezamăgit pe toată lumea că nu m-am realizat in viața din cauza problemelor psihologice..toc-ului in general și anxietății sociale…as vrea sa îmi găsesc și eu rostul în viața asta dar se pare că am sanse foarte foarte slabe..vreau sa trăiesc dar acum sunt degeaba,prea slab,bolnav și lipsit de perspective .nu ma pricep la nimic .pff ,daca as muri macar sper să mă duc într-o lume mai buna,fara suferințe ,dezamăgiri și probleme…macar atat.





Dan 21

13 08 2020

Imi urasc viata,nu stiu ce sa mai fac
Am 21 de ani traiti degeaba
Nu am nicio relatie,nici macar prieteni ,nu ies din casa, nu mai suport! Am ajuns la disperare! Am fost la psihiatru,psihologi dar degeaba. La 15 ani am intrat la liceu dar nu prea faceam prezenta si la 18 am abandonat scoala mergand la seral si facand un an in plus. La 20 de ani am terminat dar nu am bacul,nu fac nimic cu viata mea.
Imi doresc sa mor. Toti cei de varsta mea sicializeaza,ies aproape in fiecare zi,au o viata iar eu nu,mi am pierdut si imi pierd cei mai frumosi ani..
O viata ratata pe care nu vreau sa o mai duc ,nu vreau sa o mai traiesc,mai bine imi pierd memoria si constiinta decat sa mai duc
Am incercat sa ma sinucid cu pastile dar m au dus la spital ai mei si mi am revenit.
Acum as vrea ss ma omor dar sigur. Nu mai pot de singuratate si lipsa amintirilor tineretii inexiste ma omoara!
Nu credeam ca siguratatea ma va distruge dar se pare ca o face.





Veronica 75

10 08 2020

Cu ce ganduri vii și peste ce dai…
Va scriu cu o disperare fara margini.Fara putere și doar cu dorința de a nu mai fi.Voi incerca sa fiu cat mai rezumata posibil.Dupa o căsnicie eșuată dar singura realizare, un copil mi-am refăcut viața dar se pare că am dat din lac in puț.Din această relație a rezultat inca un băiețel ,de 4 luni ,acum.Sunt in acest moment în mijlocul umilinței.Ma simt la propriu o cârpă.A reușit el să mă convingă.Sunt injosita in cel mai cumplit mod și nu reușesc să îl conving să îmi facă împuterniciri ptr documente și ieșirea din tara .Ne luptăm in orgoliu ,ambiție și ură.Am ajuns cel mai infect om cu un vocabular urat , fără limita. De fapt simt f multa frustrare și neputința.Ma simt un om f urat din toate punctele de vedere.Ma simt in plus pe acest pământ.Iar copiii chinuiți in prezenta mea.Ajuta la accentuarea stării partea financiara , trăind de pe o zi pe alta, locuind în UK,dar nici în România sa mă întorc nu este o soluție.Nu ies din casa cu zilele, urăsc că se face dimineața.Caut metode de sinucidere dar apoi ma opresc ochișorii copilului (cel mare este în Ro in vacanta).Îmi simt viața eșuată și compromisa.De ani buni caut afecțiune și respect și nu o primesc deși sunt un om ce iubește fără margini și de asemenea cel mai cu putință , om familist.Nu mai pot,nu mai am cale de ieșire.Ma simt un nimic și copiii nu merita sa traiasca langa un astfel de om ca mine. Cum prind puțin curaj de viață,cum clachez iar și simt că până la urmă îmi voi duce la bun sfârșit gândurile negre.





Sorin Soso

27 07 2020

Sunt in pragul disperarii. Nu ma mai pot aproape ridica din pat, stau mai mult mort decat viu si ma gandesc in fiecare zi la sinucidere. Sunt casatorit, am avut de toate in viata dar simt ca nu mai pot trai in aceasta lume.





AmyaAmy

26 07 2020

Buna ,Eu sunt Anastasia am 23 de ani sunt dezamăgită de viața asta ,viața de c….,oare de ce trăim ? Mă simt im plus printre oameni . Oricum mai devreme sau mai târziu murim,pentru mine va fi cat de curand.





Cristi 22

17 07 2020

Am 22 de ani trăiți degeaba…n am viata socială,sunt virgini,fără prieteni..
De la 16 ani M am îndepărtat de lume și am stat doar in casa. Am suferit o depresie de când s a îmbolnăvit tatal meu și am stat doar in casa..
Îmi e frica de oameni ca Ma vor judeca ,nu am încredere in mine,am abandonat scoala,in prezent n am ocupație
Am încercat sa Ma sinucid dar nu mi a ieșit. Vreau sa mor,nu mai suport viata asta trista și plictisitoare
Nu mai pot face nimic la vârsta asta
Simt ca am pierdut orice tren
Sunt plictisitor,nu sunt in stare sa port o Conversație normala ,nu pot merge la activități sau cercuri la vârsta asta
Nu sunt in stare sa muncesc
Nu stiu ce sa mai fac





Răzvan 35

12 07 2020

Si eu sunt homosexual (pasiv) si vreau sa mor cat mai repede. Nu mai suport ura si barfele care se fac pe seama celor ca mine. Daca va afla cineva cine sunt cu adevarat sunt terminat oricum. Sunt satul sa port masca de heterosexual doar ca sa le fac celorlalti pe plac. Imi este foarte greu atunci cand cineva ma intreaba de ce sunt singur la 35 de ani si imi dau seama ca voi muri de singuratate, fara sotie sau prieteni. Va rog din suflet sa imi dati o metoda pentru o moarte sigura, cu sau fara durere… nu conteaza…. durerea din sufletul meu este oricum de neimaginat….





Deniz 21

7 07 2020

Nu credeam ca voi scrie și eu aici. Am mai fost aici și am mai ajutat oameni. Acum urmez eu. Ma scuzați ca am scris atat.
Nu stiu cum sa scriu o postare pe site asa ca voi scrie aici. Am 21 de ani. De curând am încercat sa Ma sinucid prin înghițirea unor pastile.
La 13 ani am descoperit ca îmi plac bărbații și mi a fost greu sa accept,am trecut prin insomnii ,episoade depresive cu “voci” care Ma terorizau din cauza orientării mele. Acele voci erau vorbele pe care mi le adresau colegii de scoala la vremea aceea. Ei Ma vedeau mai feminin și Ma judecau pentru asta.
La 16 ani am mers la psihiatru fiindcă nu Ma puteam adapta la liceu,aveam anxietate socială din cauza traumei suferite in trecut. Am încercat psihoterapia și o groaza de medicamente crezând ca asta Ma va face sa fiu mai sociabil. Încă îmi este frica de oameni,trăiesc in lumea mea ,Ma izolez. Nu am prieteni fiindcă nu stiu sa mi mențin relațiile.
La 19 ani am descoperit ca sunt mai mult decât un bisexual cu înclinații predominant homo ,Ma consider o persoana transsexuala ,o femeie in corpul unui bărbat
Mi am dat seama ca eu nu as putea fi fericit ca un el,nu Ma împlinește viata lângă o femeie și nu,nu as putea fi cu un bărbat eu fiind bărbat. Poate ca persoanele gay pot face asta,dar eu nu Ma vad asa. Nu mi vad viata ca un bărbat.
E adevărat ca nu am încredere in mine,de aceea poate Ma și atrag bărbații încrezători.
M am gandit de atâtea ori ca poate nu am găsit femeia potrivită de care sa fiu atras sau ca lipsa unui tata /frate /model masculin e cauza pentru care nu sunt un bărbat normal și ca atracția sexuală și atașamentul pentru aceștia Sunt de fapt cauzate de dorința de a fi ca ei.
Totuși nu mi vine sa cred. Chiar dacă in adolescenta M am retras de lume,perioada in care omul se maturizează și se descoperă ,eu in copilărie obișnuiam sa ies atat cu baieti cât și cu fete și niciodată nu mi a plăcut sa fiu ca baietii deși M am integrat pentru ca sexual sunt unul ,dar identitatea mea de gen este alta. Atracția pentru bărbați o am de mic copil. Întotdeauna mi au plăcut bărbații.
Probleme la mine sunt multe. Bărbații nu Ma vor pentru ca nu sunt o femeie. De fete nu am curaj sa Ma mai apropii și nici nu prea îmi doresc fiindcă nu Ma simt baiat și nu vreau sa Ma vadă ca un baiat.
Schimbarea de sex este complicata. Am încercat luni de zile tratamentul hormonal. El doar castrează pe moment,atat și mi au crescut sanii puțin dar e egal cu 0 Operația e grea și costisitoare.
Corpul meu nu arata prea feminin,îmi trebuie operație la fata caci cu sau fără machiaj se vede ca încă am trăsături de bărbat și lumea Ma întreabă ce sunt.
La corp am talia destul de mare pentru o femeie și nu sunt gras,am 80 cm in talie din cauza cutiei toracice care e mai mare și Ma mărește.
Port 41-42 și am niște picioare slabe
Destule defecte pe care nu le pot suporta plus lipsa sânilor. Vocea o subtiez eu asa cum fac mulți transsexuali.
Toate astea degeaba. Îmi pierd speranța ca voi fi fericit asa sau ca voi fi considerat femeie in societate.
De multe ori îmi este Rușine sa ies din casa și frica,caci dacă îndrăznesc sa Ma îmbrac feminin risc sa primesc tot felul de reacții. Am mai făcut asta și am prins curaj dar tot trăiesc cu frica de a nu fi agresat. Mi s a mai întâmplat.
Nu stiu ce sa fac,când am apelat prima data la sinucidere credeam ca o sa scap de toate astea ,sa nu Ma mai gândesc la singurătate ,nemulțumire de sine și grija ca sunt diferit și ca trebuie sa Ma normalizez sau ca trebuie sa Ma schimb pentru a fi fericit.
Vreau sa Ma sinucid din nou dar de data asta Ma voi asigura ca nu mai scap. Dacă muream atunci,cred ca ar fi fost o moarte ușoară dar acum va fi una traumatizantă pentru ca doar asa Ma pot asigura ca scap.
Sunt pe tratament și am vorbit cu medicul despre asta și cu psiholog dar degeaba. Viata asta nu e pentru mine. Nu mai pot accepta sa fiu singur sau sa nu fiu eu. Nu vreau sa fiu un handicapat in societate,un nebun. Vreau sa mor.





Viorel

2 07 2020

Nu stiu cu cine sa vorbesc si am scris aici sa va cer un sfat….. Am varsta de 46 de ani si am afectiuni cardiace,operat la inima cu sotia decedata acum o luna si nu am loc de munca. nu am copii pentru ca ea nu a putut face. Am iubit-o enorm si Dumnezeu mi-a luat-o si acum m-a lasat foarte trist,singur si cu banii pe terminate……..Va trebui sa dau in cap sa pot supravetui pentru ca nu ma angajeaza nimeni decat in posturi unde se cere munca bruta si starea de sanatate nu imi permite. nu am facultate si nici bac. Mai bine m-as omora eu inainte sa ma omoare boala si neajunsurile. cred ca cel mai bine mi-ati spune cum sa ma omor sa nu simt nimic……. va rog din suflet……. luati-mi suferinta…………. chiar daca nu imi dati idei eu tot ma omor deci mai bine spuneti-mi cum sa ma omor fara chinuri ………..





Daniela P.

5 06 2020

Azi au incetat in mine visele, sperantele, increderea ca cineva iti este aproape asa cum esti, fara sa te judece. Era singurul sprijin pe care-l aveam si de care ma tineam pentru ca ma ajuta enorm prin cuvintele de incurajare pe care mi le oferea in momentele cele mai dificile din viata mea. Le pretuiam enorm si de multe ori le reciteam atunci cand mi-era greu. Ce apreciam foarte mult era disponibilitatea pe care o avea, se apleca sa-mi raspunda de fiecare data. Stiam ca e cineva acolo caruia ii pasa, sau cel putin asa credeam eu in inima mea. Pana in ultimul timp cand a incetat sa-mi mai raspunda. Si mai mult, a blocat orice cale de acces, de a-i scrie ceva. M-am simtit ca am facut cel mai rau lucru si nu-si doreste sa stie nici o frantura din ce as putea sa spun sau sa fac. Stiu…am gresit si eu ca n-am ascultat si am respins ceea ce ma sfatuia. Dar daca ar sti si luptele si framntarile mele…Am incercat sa trec insa, peste mine si sa fac cum m-a sfatuit dar in final n-a mai contat. De ce toate insistentele pana acum daca intr-un final nu mai conteaza?
I-as cere lui Dumnezeu sa-mi dea acest sprijin inapoi, dar stiu ca nu o s-o faca. Nu mai cred nimic. Imi doresc doar sa nu mai exist. Cred ca ar fi mai bine pentru toata lumea. Ma gandesc la tot ce e mai rau si vreau sa mi se intample. Sa-mi fac niste rani care sa ma doara mai mult decat cele sufletesti. Nu-i pasa nimanui cu-adevarat de mine. Toate lacrimile ce le am acum nu poate schimba nimic…





Aura D.

7 05 2020

Buna ziua.Eu sunt o supravetuitoare a unui suicid,sunt o mama,la care baiatul de 22 ani s-a strangulat in casa,acum o luna jumate.Nu am crezut niciodata,ca el va face acest lucru,si imi pare atit de rau,ca nu am vorbit cu el despre asta,despre increderea in sine,in Dumnezeu,despre greutatile care pot aparea in viata,ca asa e viata:o usa se inchide si alta se deschide…Imi pare atit de rau,ca nu am fost mai atenta la ceea ce imi zicea,ca nu am luat in serios framintarile lui,ca nu l-am inteles asa cum trebuia,ca nu l-am sustinut,nu l-am ajutat si nu l-am salvat.Si gindurile acestea ma distrug,ma fac sa ma simt o mama,care a esuat ca mama,o mama,care nu si-a protejat copilul..Era un baiat foarte frumos si talentat..Era vocalistul unei trupe…avea succes mare..avea vise mari in viitor..Am trait linga el toata viata,a fost crescut de mine,deoarece sotul era plecat peste hotare,ca sa ne cumparam si amenajam un apartament, si venea odata in an acasa..Tot timpul pe primul loc era el,in toate,cu toate ca era si sora mai mica.Atit de mult l-am iubit,cel mai mult din lume,mereu am retrait pentru el,am fost gata mereu sa-i rezolv orice problema…Era de mic cam bolnavicios,si prin atitea am trecut cu el,am confruntat atitea greutati impreuna…ca sa-l vad mare…si cind deja era scapat de toate,doar sa ma mindresc cu el,”sa culeg roadele”,el a plecat..Ma invinuiesc ,ca de jumate de an,l-am lasat singur,sa traiasca in apartamentul nostru..Deoarece sotul, de 20 ani, era plecat peste hotare,relatiile noastre s-au racit,si de citiva ani am divortat.Sotul s-a recasotorit si traia la fel peste hotare..Si eu anul trecut in septembrie am hotarit sa plec cu fetita in alta tara,cu un barbat.Si el a ramas singur..dar la vista de 21 ani si jumate ma gindeam, ca deja e mare si el chiar isi dorea sa fie singur..Ne sunam des,ne povesteam ce facem..si iata intro zi,buneii l-au gasit mort in apartament..Nici la inmormintare nu am putut merge din cauza pandemiei..Si nu va imaginati cu ce durere,cu ce sufetinta traiesc.Fiecare zi pentru mine e un chin,s-a zdruncinat pamintul sub mine,nu pot minca,dormi,nu pot respira..Nu pot crede,ca asta se intimpla cu mine..imi pare,ca el e plecat undeva si degraba se intoarce,si va fi totul ca inainte.Nu mai vreau nimic,viata pentru mine nu mai are sens..Simt ca cad in groapa,si nu am de ce sa ma agat,si nici nu vreau..nu am putere pentru nimic..Este o durere insuportabila,o durere suprema,si cu un simt de vinovatie,care te distruge, cu mii de intrebari …Mi s-a spulberat tot,deodata am inteles,ca toata viata am trait-o inutil,totul a fost inzadar…Ca nici famile,nici copil nu mai sunt,nici casa care am depus suflet sa o amenajez,nu mai trebuieste nimanui..Unica ce imi doresc,vreau sa mor,sa ma usurez,doar asa se vor sfirsi chinurile mele..Era un suflet bun,educat,modest..El era foarte sensibil,traia emotiile mult mai profund ca noi toti..era artist…si nu a fost inteles,nu a fost apreciat, nu a fost incurajat..de asta nu a suportat tradarile si umilinta…ma refer la problemele legate de muzica.Nu pot suporta,cind toti imi zic,sa fiu puternica,de parca aici e vorba de putere..Aici e vorba de iubire, de dorul de copilul meu,care stiu,ca nu mai este..Nustiu cum sa traesc mai departe,stiu ca nu-mi va trece niciodata aceasta durere, si nici nu voi fi inteleasa de oameni.Eu nu mai sunt cea care am fost.Mereu am gindul sa beau un pumn de pastile si sa adorm ,sa nu ma mai trezesc..Daca poate cineva sa-mi zica,ce sa cred,ce sa ma gindesc,ca sa-mi fie un pic mai usor..Dar,inteleg,ca nimeni nu ma poate ajuta cu nimic..Si ni cred,ca voi putea supravetui iubirii si pierderii celei mai dragi fiinte din viata mea..





Andreea 33

8 03 2020

Ma gandesc de ceva timp la soluții pentru problemele mele, temporar au si fost dar acum nu mai am optiuni in afara de SFÂRȘIT. caut pe net metode ai am ceva in cap și așa macar stiu sigur ca părinții mei vor fi mai liniștiți și se vor termina problemele si pentru mine. Nu o sa mai trebuiască sa ma agit, sa ma chinui si ma gandesc la o soluție în fiecare lună sa fie bine pentru toată lumea. Nu am probleme cu legea doar personale, dar nu le mai pot duce si nu ma poate ajuta nimeni sa trec peste ele.
_______________
Vreau efectiv metode. Nu mai pot continua asa si nu mai vreau.astept





Alex 31

21 02 2020

Am numai probleme in ultima perioada de timp. Am picat de 2 ori sala la permisul auto,am ajuns sa ma cert cu parintii sa imi dea bani sa imi cumpar strictul necesar ei neavand foarte multi bani,am fost dat afara de la locul de munca anul trecut (la stat) noul angajat care urma sa ma inlocuiasca are multe relatii,prietena mea m-a lasat luna asta fara sa imi spuna nimic, numai ce am vazut-o cu altul care bineinteles ca avea si bani si masina si casa mare…….NIMENI DAR ABSOLUT NIMENI NU STIE CE E IN SUFLETUL MEU!!!! Ma simt ultimul ratat de pe acest pamant si vreau sa dispar cat mai repede… La varsta mea (31 de ani toti au o familie intemeiata, au bani cat de cat si sunt fericiti. A doua cadere la examenul pentru permis a umplut paharul,este foarte greu acest examen cu tot felul de legi care mai de care mai intortocheate si mai pui pe deasupra ca in conditii de stres asimilarea cunostintelor este Imposibila. Ma gandesc cum ar fi mai bine sa ma sinucid,vreau sa mor repede si sa para o moarte naturala……..





Ionefericit

31 01 2020

Buna , prima data m am gandit la suicid in jurul varstei de 18 ani(imi aduc aminte ca ziceam ca nu am nici 18 si vreau sa mor) din cauza certurilor parintiilor , ma simteam vinovat ca ei se cearta si ma simteam si mai prost pentru ca nu puteam face nimic , adica chiar daca in unele momente simteam ca il urasc pentru ca o lovea pe mama mea tot tatal meu este si stiu ca este un om bun. Mai apoi pe la varsta de 19 ani tata a facut un infarct cu mine in masina , eu l am dus pe bratele mele la urgente , si din nou ma simt vinovat pentru ce sa intamplat gandintuma ca poate si din cauza supararilor provocate de mine sa intamplat asta plus ca la unele certuri ii spuneam ca vreau sa moara si iam mai spus asta si dupa acel eveniment… de la acel eveniment mie frica aproape tot timpul ca moare si eu raman certat neputant sa imi iert asta dupa….
Toate ceruturile si scandalurile mau facut poate sa am probleme cu nervi ,
si dea asta cumva nu prea pot avea o relatie buna cu parintii , fiind foarte recalcitrant … certurile si probabil faptul ca am consumat etnobotanice de la 15 la 18/19 ani
Iar acum ultima suparare din viata mea ,,, o despartire …
Pai treaba a fost cam nasoala de la inceput in sensul ca dupa o saptamana de relatie fostul iubit al fetei a incercat sa ma omoare , ma injunghiat cu un briciag si a fost foarte aproape sa imi atinga inima(ma lovit in punga ce tine inima sau ceva in genul) cand am iesit din spital am avut o cearta cu parintii mei din cauza fetei si am decis sa plec de acasa si sa ma mut cu ea … si m am mutat , prima data intro garsoniera infecta de 18m cu o baie improvizata…
1 an am avut certuri monstru cu parintii mei cu injuraturi amenintari etc…
Acum nici relatia nu a fost foarte roz … eu devenind cea ce uram mai tare … adica am inceput sa o lovesc cu cate o palma , si ma aceptat asa 2 ani jumate pana acum de curand cand am facut mai aiurea ca deobicei …
E ciudat ca am ajuns sa o lovesc pentru ca avand certuri in familie de mic mi am jurat ca nu am sa lovesc in viata mea o femeie.
De cand am iesit din spital imi doresc sa nu fi supravietuit … in spital (probabil de la calmante ) a fost ultima data cand ma simteam bine… Dar era IN SPITAL , ultima data cand ma simteam fericit a fost in SPITAL dupa ce am scapat de moarte ,,, pentru ca a 2a zi de la externare am ales sa fug de acasa si de atunci am avut certuri cu a mei 1 an 1 an jumate aproape zilnic … avand 2 ani de depresie ajungand sa nu mai vreau nimic de la viata , nimic nu ma motiveaza si simtind ca tot ce fac sau nu fac este gresit .
Ma roade sentimentul de vinovatie mai ales pentru relatie distrusa la propiu cu mainile mele…
De la inceputul lui noiembrie ma trezesc si ma culc cu gandul sa ma sinucid
Am ajuns sa cred ca sunt blestemat de fostul iubit al fetei pentru ca cu ceva timp de cearta care a pus capat relatiei ma tot trezeam si ii auzeam in cap numele ….
In noaptea de craciun vrand foarte mult sa mor am facut unele lucruri destul de nasoale … spargand geamul unei fete unde credeam ca poate este fosta mea prietena si apoi intrand peste tatal fostei mele prieten in casa si distrugand lucruri pe acolo… Faptele astea mi au adus 3 plangeri penale la 3 sectii diferite si la fiecare am dat de cate un politai pe care ii cheama exact ca pe fostul prieten al fetei caruira din fericire nu i am purtat pica si l am ajutat cred eu sa ia mai putini ani de puscarie …. Simt ca karma sa intors cumva fiindca desi as fi putut face cativa ani de puscarie am fost oarecum iertat…
m am mai linsitit in ultimul timp dar tot as vrea sa mor

Ma scuzati ca am fost asa haotic dar am prea multe in cap,,, am sa incerc sa imi pun gandurile in ordine si sa revin cu un alt mesaj mai bine ordonat.





Bibi

17 12 2019

De câteva timp simt că singura rezolvare e sa plec pe lumea cealaltă …nu mai suport pe nimeni simt că nu mai are rost sa muncesc și mă cert mereu cu părinții și iubitul , am incercat de câteva ori sa mă sinucid dar ceva m a oprit





Gabi 18

10 12 2019

Sunt plecat in strainatate si pur si simplu nu mai rezist, aceasta este prima mea plecare si nici acasa nu mai pot pleca deoarece aici ma adus un băiat și daca o sa plec eu o sa îl dea si pe el afara si mereu îmi spune sa nu fac vreo una sa plec sa îl dea afară si plus ca am si foarte multe datorii în țară, îmi este foarte for de casa aș fi în stare să merg pe joc , nu sunt plecat de mult timp de cateva zile si am doar 18 ani





Mihaela E.

3 12 2019

Mihaela este numele meu, sint singura deși am familie,,, da, da, cum auziți,,, da am frați care mau dat la opărite, mau marginalizat, lucrurile stau asa, de cind ma știu, nu are rost să întru în detalii, am avut o situație gre, o sa spuneți ei și toată lumea are, da, dar la mine este diferit, la fiecare om problemele prin care trece este diferit, cum nu era suficient, sufletul meu pereche este un fustangiu nenorocit care și într-o gaura ar bagao, nu mai pot mam umilit în ultimul hal, durerea asta ma nimicește în fiecare zi

a





Iulian V.

2 12 2019

Deci vreau sa ma sinucid .. de 2 3 anii… dar am tot trecut peste.. dar ultimele luni si saptamanii..am devenit 96% suta hotarat chiar numai vad alta solutie..si imi tot caut o moarte.. rapida si fara dureri.. asa Te rog DOAMNE ia-ma… ca sa nu fac eu pacatul.. suprem… CREDE-TI CA DUMNEZEU SAR SUPARA DACA IMI DORESC SA MA DUC LA EL….?





Mady 16

2 09 2019

nu stiu ce sa mai fac…. mai bine nu existam.oricum nu inteleg de ce fac oamenii copii.faci copii ca sa ii aduci in lumea asta sa se chinuie.ma simt a nimanui.acum mi-a mai si expirat buletinul.si nici nu pot sa-l reinoiesc deoarece mama nu este in tara si nici nu poate sa vina pana in primavara.m-au dat afara si de la lucru pt ca nu mi-am reinoit buletinul si pot fi angajata daca nu am acte valabile.eu locuiesc in casa mamei dar ea este proprietara si este cea care trebuie sa semneze pt dovada de domiciliu.si nu am pe nimeni care sa fie proprietar si sa imi semneze la buletin pt dovada de domiciliu.iar daca nu am buletin nu pot nici sa lucrez,nici sa ma intretin.si deja de o luna tot incerc si nu am gasit pe nimeni sa ma ajute sa fac buletin .sunt un om pierdut.vreau sa renunt la viata,sunt oricum o epava. nu mai vad nicio rezolvare ,sunt un caz pierdut.am incercar mereu sa lupt dar cu piedica asta simt ca nu mai pot sa fac fata vietii.am incercat toate variantele cu vecinii sau cunostiinte.dar majoritatea vecinilor sunt batrani si speriati.altii stau in chirie si nici nu-i cunosc.alte rude nu am care sa ma poata ajuta.m-am saturat sa mai lupt cu viata asta.vreau sa renunt.





Malvina

25 08 2019

Buna ziua. Stiu ca sinuciderea nu e o solutie dar in ultimul timp ma gandesc prea des la ea, am doi copii minunați care sunt unicul motiv pentru care vreau sa traiesc, mama mea e nebună, tatăl meu a murit cand aveam 10 ani si a trebuit să fiu eu adultul in casa de atunci, am fost un elev model, un copil si o adolescentă cuminte, m am căsătorit și am niste socrii de coșmar, am crezut ca sotul ma va iubi si ma va susține dar nu i pasa de absolut nimic ce se întâmplă în casa, eu incerc sa fiu o mama buna, o sotie buna, dar am ajuns la capătul puterilor, nu am.pe nimeni care sa ma susțină sau care sa ma încurajeze, toata lumea are așteptări si imi pun din ce in ce mai multe responsabilitati pe umerii mei, simt ca ma sufoc si ca nu mai pot respira, va rog are cineva niste sfaturi de încurajare.





Iulian A.

4 08 2019

M-am saturat de saracie si de boala. Faptul ca altii se bucura de viata si au tot ce-si doresc imi creeaza o stare extraordinar de proasta. Nu imi mai permit sa imi cumpar nici alimente suficiente, ce sa mai spun de utilitati sau de tratamentele pentru boala mea cronica? In curand voi renunta la internet si poate si la curent si apa……. Nu mai am nicio farama de speranta…. Adio





Giuli

1 08 2019

Singur motiv care ma opreste cred ca este suferinta parintilor,fiind singurul copil,dar totusi…daca nu vor ma gasi niciodata poate se gandesc ca mi am vazut de viata mea si nu vor patii nimic.
Eu asa nu mai suport,mai bn ma biciuieste cineva decat sa suport toata durerea asta.

Singur motiv care ma sperie cel mai tare sunt parintii ,sa nu se intample ceva cu ei.





Daniela Sus

28 07 2019

Buna nu mai am nici un chef de viata zi de zi sunt distrusa as vrea sa mor nu o sa-i fie nimanui dor de mine





Ella V.

9 07 2019

Am ajuns la concluzia ca trebuie sa renunt , am realizat ca viata nu imi mai ofera nimic , am multe motive ca sa renunt la tot , nu pot sa fiu cu baiatul de care imi place , unii din prietenii pe care i-am crezut prieteni, m-au dezamagit ,m-au tradat ,am renuntat la iubirea mea pentru fericirea altei persoane , unei prietene , i-am lasat sa se bucure , sa fie fericiti si ea m-a facut pe la spate , vorbea de mine , am picat bacul cu 17 sutimi , i-am dezamagit pe parinţi dar si pe cei din jur care credeau in mine , sunt si eu dezamagita, numai eu stiu cat am invatat si am lasat prietenii , intr-adevar mai ieseam seara pe afara , ca sa ma relaxez ,cu invatatul meu nu se vede rezultate , stiu ca am facut , de aceea am facut contestatie si la romana si la geografie , ma stiu ca nu sunt proasta, am evoluat foarte mult , eu stand la un asistent maternal de la varsta de 3 ani pana la 12 ani , am trecut prin multe , mi-am gasit familie , m-a ajutat Dumnezeu , si eu acum i-am dezamagit , si ma doare sufletul sa ii vad asa , nu mai imi pot realiza visul , de a fi pe kineto , masseoză , sunt terminata , eu altceva nu ma vad sa fac , ca nu imi place , vreau sa imi urmez visul … dar nu se mai poate ! Renunt la viata , nu am nimic de pierdut ,am pierdut totul !





Gabriella 22

9 07 2019

Sunt atât de multe care ma apasă , ma simt atât de singura … Cred ca … Singurătatea e cea mai gravă boala a unui om . Nu știu dacă ar fi un motiv pentru a pleca de pe aceasta lume sau de a rămâne și de a lupta incontinoare . Tot ce știu e ca …. si tatăl meu a renunțat la lupta , mama … cancerul a fost de vina . Copilul meu nu e in brațele mele … iar eu ???? De ce trebuie sa le suport … Mulți spun ca devii mult mai puternic , dar eu nu ma simt așa …. Sm doar 22 de ani și ma simt de parca as avea 80 . Diferența mare nu ? 🥺





Bianca Maria

23 06 2019

Eu am probleme cu toti cei din jur!(Da si familia,mai ales familia)Mama face diferenta foarte mare intre ea si mine(EA este sora mea cea obraznica)BFF mi a dat block fara sa stiu dc,doi baieti ma agreseaza grav si se tipa in fiecare zi la mine (aproape toti tipa la mn) VA ROG SA MA AJUTATI!Am incercat sa bag un cutit in mn o data dar nu am avut curaj…