Niki

20 09 2016

Buna ziua,ma simt pierduta.Sotul meu pe care il cunosc de 16 ani si cu care am o fetita de 3 anisori a decis sa plece da acasa fara un motiv concret.Lucrurile intre noi erau ok,nu ne certam,faceam totul impreuna,nu inteleg ce s-a intamplat.Nu mai sunt in stare de nimic,tot ce fac,fac parca teleghidat,chiar si cand am grija de copil.Nu mai pot concentra asupra lucrurilor.Mi-e frica de singuratate si imi trec ganduri negre prin cap desi stiu ca ar trebui sa multumesc lui Dumnezeu pentru copilul sanatos pe care il am,dar se pare ca gandul de singuratate este mai puternic decat orice alt sentiment…Ar mai fi de precizat ca in a 8 a luna de sarcina am fost diagnosticata cu hiv(asta a fost alt „hop” peste care a trebuit sa trec dar atunci am avut sprijinul lui )asta in ciuda faptului ca nu am dus un stil de viata care sa ma duca pe acest drum.Nu vreau sa fiu singura.Nu stiu ce ar mai fi de scris…in mare cam asta e povestea mea

––––––––––––––––––

Buna ziua,eu sunt un suflet pierdut in cautarea drumul drept.Imi trec ganduri negre prin cap si nu stiu cum sa le opresc,pun in balanta tot ce las in urma dar gandul de singuratate e coplesitor.
Dupa o poveste de dragoste de vis ce a durat 16 ani si dupa un copil minunat si sanatos totul s-a spulberat fara nici un fel de semn ca relatia ar lua-o in directia asta.Faceam totul impreuna si ne intelegeam perfec(cel putin asa credeam eu).
Simt ca nu mai pot functiona normal,tot ce fac este parca programat,inclusiv lucrurile legate de copil.Nu ma mai pot concentra DELOC.
Cred ca sunt o fire slaba dar nu ma pot schimba.Acest sentiment de singuratate ma innebuneste.Ar mai fi de precizat in toata povestea asta ca in a 8 a luna de sarcina am fost diagnosticata atat eu cat si el cu infectie hiv (asta desi nu am dus un stil de viata care sa duca pe drumul asta).Va dati seama ca si atunci am simtit ca mor dar am avut sprijinul lui,am plans impreuna si am fost puternici impreuna.
Dar acum sunt singura si simt ca nu mai pot…oare cat sa mai indur.





Djbogdi

7 09 2016

Simt ca numai pot vreau sa mor,m.am saturat de viata pe care o am.Am o varsta la care sunt in imposibilitatea de a-mi gasi un job,de a.mi intemeia o familie.Nu dorm de multe nopti,insomnia m-a cuprinde in fiecare noapte,fel si fel de ganduri negre trec prin capul meu,ma simt obosit desi sunt tanar problemele m.a coplesesc.As vrea sa numai exist,sa dispar de pe fata pamantului,de cand m.am nascut ma urasc pe mine insumi.Singura solutie in momentul de fata cred ca e sinuciderea.Deocamdata nu am curajul de a face acest lucru,insa sper ca pe viitor sa prind putin curaj.Numai bine





Agamemnon

7 09 2016

umblu de ceva timp pe internet pentru a reusi sa imi stimulez moralul si mi-am facut curaj sa scriu aici. stiu ca este o situatie comuna dar perceptia fiecaruia e diferita. tocmai am incheiat o relatie in care vedeam tot viitorul meu si deja sunt la pamant. am30 de ani si e destul de ciudat sa vad toti cunoscutii mei avand familii iar eu nu sunt capabil sa mentin o relatie.acum ceva timp am avut o alta relatie de 3 ani,urmata de o perioada de peste7ani in care eram depresiv,tendinte de suicid,abuz de alcool.dupa acei 7 ani am intalnit o alta fata,totul minunat la inceput.in timpul relatie de un an jumate am aflat ca sufar de hepatita b,deci interzis alcool cu desavarsire,am fost nevoit sa plec la lucru in strainatate si relatia a inceput sa se raceasca.vazand acest lucru m-am intors in tara pentru a remedia situatia dar am fost intampinat cu raceala,uneori mai existau si momente placute dar in loc de iubire am gasit mai multa ura.am aflat ca m-a inselat dar i-am spus ca sunt dispus sa trec cu vederea. dar cand credeam ca incepem sa facem lucrurile sa mearga a ales sa ne despartim.ideea e ca incep iar sa fiu depresiv,nu am voie sa consum alcool dar iarasi am apucat pe drumul alta si aproape zilnic am ganduri de suicid.sunt complet constient de raul ce mi-l provoc dar nu ma pot opri.nici nu am cu cine discuta,cunoscutii mei au problemele lor,daca incerc sa le spun situatia se vede ca nu au chef de asa ceva,asa ca stau cu gandurile mele la limita de a renunta la tot





G

5 09 2016

Salut.
Am o problema foarte dificila. Nu este vorba de mine ci de „fosta mea” prietena. Am pus ghilimele pentru situatia este mult mai complicata si delicata. A avut deja 3 tentative si ma ameninta in continuu ca o va face din nou. Motivele nu sunt mereu aceleasi, a trecut prin multe chestii grele si efectiv nu stiu unde sa apelez.. rudele ei nu fac nimic, prietena ei ma invinuieste pe mine si atat. Sunt disperat .. nu stiu ce sa fac. Ma ameninta ca se omoara in fiecare zi, e disperata si ea. Vreau sa vorbesc cu cineva, vreau sa ascult o parere a cuiva mai specializat in asa ceva, sunt la capatul rabdarilor si am ajuns sa am si eu astfel de ganduri. Caut disperat ajutor.. am ajuns la capatul puterilor.. Va rog disperat…





Seb

31 08 2016

Ce rost mai are să trăieşti într-o lume de căcat?într o lume în care nu te ajută nimeni când eşti la pământ?care e rostul să trăieşti într o lume nedreaptă?Când aveam bani îi ajutăm pe toţi ce cea mai mare bucurie.iar acum când sunt la pământ nu mă mai ajută nimeni.Am început să am un viciu când am început facultatea foarte costisitor de care m am lăsat dar degeaba.acum am datorii, sunt pe cale să fiu exmatriculat acum în ultimul an de facultate din cauza taxei neplătite dar ce e mai rău este că am cheltuit şi banii iubitei mele de taxa şi ea nu ştie asta.am dus o viaţă chinuită la 9 ani îl auzeam pe tată cum îi spunea mamei că o împuşcă şi ea săracă îşi amenata singurul lănţic pe care îl avea că să mi cumpere mie un cadou de ziua mea.pt mine un salam sau un caşcaval însemna zi de salariu , am dus amândoi o viaţă chinuită plină de lacrimi.Acum îmi este şi ruşine să o privesc în ochi.am dezamăgit foarte mulţi oameni dar ei nu ştiu asta încă…





Tiberiu

28 08 2016

Buna ziua.numele meu e Tiberiu si am varsta de 33 de ani.nu stiu cum sa incep si cu ce…dar stiti dvs de ce am ajuns aici.problema mea e oarecum simpla pt majoritatea cu,care am vorbit.ma parasit prietena in urma cu o saptamana.e o poveste mai lunga.ideea e cum i-mi pot scoate din cap gandul de suicid?nu mai pot dormii,nu mai pot manca etc.nu mai sunt bun de nimic.iar seara e ce-l mai tragic si mai dureros.ma gandesc numai la asta si la cum o pot face.tot ce ma retinut pana acum a fost familia,stiu ca ar fi distrusi daca as face asta…si nu gasesc nici o rezolvare la problema.am intors-o pe toate partile,dar nu.pur si simplu nu.ce pot face,ce solutie/solutii as putea avea?doare tot mai rau pe zi ce trece…





Gabriel I.

28 08 2016

Buna, nu stiu daca este bine unde am scris comentariul dar sper sal vadă cineva deci am 17 ani sunt la liceu clasa 11 si așa zis chinul meu incepe acum 5 luni cand mi-am provocat o acnee destul de nașpa pe fata de 2 luni fac tratament dar eu am început să mă izolez in casa sa devin depresiv,nervos,suparat fără chef de viata tot mai stresat ,plâng mai mereu ,îmi este rușine să ies din casă și peste 2 săptămâni o să încep școală și o să mă vada colegii și fata de care îmi place în halu în care arat. Dar problema este alta pe lângă obsesia asta din cauza singuratatii am început să urăsc lumea mai ales familia mea am gânduri negre vreau sa ma sinucid de fiecare dată când intru pe net caut metode de sinucidere eu cred ca am început să o iau pe ulei de când cu acneea de pe fata nu mai suport nimic ,nu mai vreau nimic am început să cred că Dumnezeu nu există si ca viața mea nu are niciun rost pe acest pământ vreau ajutor sper sa vadă cineva acest mesaj .