Maria P.

23 06 2017

Sincer… nici nu stiu ce se intampla cu mine… din iarna parca sunt alta persoana… toti prietenii mei imi zic ca m-am schimbat dar eu le spun ca nu este nimic cu mine si doar m-am maturizat… am incercat sa ma omor de 4ori pana acum.. de fiecare data am incercat cu […moderat…]. Nu am patit nimic pana acum doar am intrat in spital, si asistentele de la spital ma credeau nebuna doar pentru faptul ca am vrut sa imi iau viata. Nu am mai incercat de 3luni sa imi iau viata.. dar acum cateva zile au inceput din nou sa vina gandurile alea naspa… si inca ma gandesc ce rost mai am pe pamant? Daca as muri toti ar fii fericiti si s-ar bucura de viata.. chiar nu stiu ce sa fac.. intr-un fel mi-e frica de viata in altfel nu…





Mădălina 32

20 06 2017

Buna seara, este pt 1oara cand caut in google despre acest subiect. Sunt socata de cate de multe cazuri exista si cata informatie. Numele meu este Madalina, am 31ani si sunt din Bucuresti. Nu stiu care ar fi procedura de abordare corecta, doar ca sunt interesata sa mi ajut un prieten drag care de cateva zile tot spune ca vrea sa si ia viata dar nu inainte sa si rezolve treburile si sa lase lucrurile in ordine, si totodata recunoaste ca ii e teama sa nu l doara sau sa nu fie nimic dincolo si sa si fi luat viata fara rost. Inital am tratat subiectul superficial gandind ca glumeste, dar vazand ca insista desi nu pare serios cand o spune nu mai stiu ce sa cred. Ca sa intelegeti putin postura lui, va voi spune cate ceva despre el: are 32ani, nu lucreaza, dar isi castiga existenta peste medie pt a se intretine atat pe el cat si familia. Inca din adolescenta se ocupa cu afaceri mai putin ortodoxe, ceea ce a atras dupa sine un cazier in curs de reabilitare. Este un tip inteligent, cu studii, dintr o familie okey, dar care are obsesia sigurantei financiare la nivelul luxului, perfectiunii fizice, ordinii si curateniei. A ajuns sa si doreasca si sa beneficieze de acestea, in urma unei copilarii precare, descurcandu se singur. In urma cu un an si jumatate si a pierdut tatal intr un tragic accident de masina. Fiind singurul copil la parinti nu a reusit sa depaseasca socul si iata ne ajunsi in prezent. Va solicit sfatul si sprijinul pt a nu se ajunge la ce poate fi mai rau in cazul prietenul meu care este si ft impulsiv, anxios, neincrezator, fara rabdare si refuza orice fel de ajutor. Cum ar trebui sa procedez? Astept cu interes raspunsul dvs cat de repede posibil, multumesc.





Daniel J.

14 06 2017

Buna numele meu este daniel si in seara aceasta pentru mine sa incheiat capitolul acesta .
Pentru mine cel mai onorabil sa mori este sa mori in bratele unui prieten […moderat…].
Imi pare rau eu nu mai am pentru ce trai viata mea nu mai are scapare va salut si nu procedati la fel.
Daniel





Djbogdi

12 06 2017

Este ora unu noaptea si nu pot dormi am dat intanplator de acest site pe care il consider foarte util deoarece aici exista posibilitatea de a povesti drama vietii prin care treci .Vreau sa va spun ca am varsta de 25,am ajuns sa numai am pentru ce sa traiesc eu pur si simplu nu am niciun viitor,nu am un job inca,nu am prietena/iubita nici macar nu am avut niciodata nu stiu ce inseamna sa saruti o fata

,sa fi imbratisat,sunt virgin nu stiu daca mai exista persoane care si.au pastrat virginitatea pana la aceasta varsta.Ok stiu ca nu voi avea niciodata parte de iubire din partea unei domnisoare pentru ca sunt urat din punct de vedere fizic,toate fetele pe care le.am intalnit si au fost in numar destul de mare m.au refuzat pe motiv ca nu arat bine sunt urat slab etc.Vad in jurul meu pe prieteni mei
colegi de facultate care deja au o relatie stabila,mai sunt care au facut si nunta si eu nimic,nici macar o iubita nu am avut.In privinta job.ului sunt disperat,deoarece nu prea gasesc un loc de munca in toate domeniile se cere experienta,eu nu prea am experienta pentru ca pana la aceasta varsta am fost ocupat cu studiul.Am o frica destul de intensa si ma gandesc ca nu o sa ma descurc daca imi voi gasi ceva de lucru cred ca nu sunt bun de nimic ar trebui sa ma sinucid insa nu am curajul desi imi doresc cel mai mult in momentul de fata sa mor .De mic copil m.am urat pe mine insumi si nu ma suportam acum cand am ajuns la o varsta matura vreau sa numai exist,sunt un parazit.In fine va multumesc celor care ati citit mesajul meu,poate ma ajutati si pe mine cu un sfat care m.ar putea scoate din aceasta situatie critica.Sa auzim de bine!!





Mădălina B.

16 05 2017

Nici nu știu cum să încep am dat peste acest sait din întâmplare, căutam o modalitate să mă liniștesc și de a înțelege ce se intamplă cu mine. Sunt o fire sufletistă am aproape 22 de ani. Acum 4 ani am suferit un accident stupid dintr-o joacă, în urmă acestui accident am suferit mai multe intervenții chirurgicale printre care și o complicație. În toți acești ani m-am luptat și mă lupt cu mine și fizic și psihic să îmi revin să fiu din nou un om normal în ciudă defectului cu care am rămas. Dar de fiecare dată când începe să evoluez să am rezultate apare câte ceva și strică totul, tot ce realizez în luni de muncă se duce într-o secundă. Fiecare zi pentru mine e un chin trebuie să mă prefac că sunt bine și că mai pot dor să nu sufere cei dragi. De multe ori prefer să stau doar eu cu mine între patru pereți și să plâng pană răman fără aer. La început am fost o fiere puternică cel puțin așa credeam eram increzătoare și optimistă, dar se pare că nu a fost așa mă mintieam singură că sunt bine când de fapt eram praf. Suferința și durerea m-au împins către gânduri negre mă gândesc meru la moarte la cum ar fi dacă nu aș mai fi am avut și 3 incercări de suicid… și incă mă gândesc la 4. De ce am ajuns la acest gest? Pentru că, mi să luat m-am săturat de tot de suferintă de dureri, m-am săturat să îi vadă pe cei dragi cum suferă și se chinuie cu și pentru mine m-am săturat de problemele astea care nu se mai termină. Unora li se pare o tâmpenie, dar pentru mine moartea e o scăpare, o eliberare de suferintă de chin de durere. Întunericul a pus stăpanire pe mine și pe zi ce trece câștiga teren. Nu știu ce să mai fac nopți nedormite și dacă adorm de cele mai multe ori visez urât, atacuri de panică mă speri de orice îmi fac tot felul de filme în cap. Am ajuns într-un punct în care mă rog să mor să nu îi mai fac pe cei dragi să se chinuie și să sufere. Ce să mai fac să ies din starea asta că nici nu știu dacă se poate numi depresie sau nu.





Arnold

22 04 2017

Si eu m am despartit acuma 4 luni si ceva chiar de revelion dupa 8 ani si eu vreau sa mor fara nici o indoiala nu mai pot trai asa 😦





Raluca 27

18 04 2017

Buna ziua.eu vreau sa ma sinucid pentru un baiat.il iubesc foarte mult.acum 10luni de cand ne am despartit de el am vrut sa ma sinucid si am fugit de acasa pt el.am fost internata la un spital de pshiatrie doua saptamani.am facut tratament o luna.a zis mama sal nu mai iau tratamentul si nici la Control nam fost.daca ii zic la parintii ca nu mai suport viata ca vreau sa mor.o sa zica iar ai inceput esti nebuna.mam inchis in mn.si o sa ma sinucid fara sa zic la nimeni.