Mara.V

La 16 ani am fost fortata sa fac sex cu un baiat de care imi placea si fiind tot odata singurul meu prieten din liceu.El s a jucat cu mintea mea.Am facut o prima data fara si el nu a vrut sa mai vb cu mine pana nu i am aratat testul de sarcina negativ.Cosmarul a durat pana la 19 ani cand am decis sa rup definitiv legatura cu el terminand liceul .Acum am 21 de ani dar traumele tot se vad am avut 2 tentative de sinucidere si ma gandesc ca viata ar fi mai roz fara mine.

Mihai B.

Nu știu ce se întâmpla cu mine de câteva zile…. Am probleme de sănătate… sufăr din dragoste și nu doar a iubitei și a mamei și a tatălui și a bunicului mi as fi dorit sa m-a spânzur dar nu știu dacă va funcționa, dar voi încerca !

BogdanD.

Bună tuturor, nici nu știu de unde să încep! Am ajuns la vârstă de 32 ani sunt căsătorit, nu am copii! Ce mă deranjează cel mai tare este aspectul meu fizic care lasă de dorit. Când eram mai tânăr, am incercat să întemeiez/leg o relație cu o fata insa de fiecare data am fost refuzat(fetele fugeau de mine,sau politicos încercau să scape cât mai repede de mine), arătăm groaznic așa cum sunt și în prezent.La 26 de ani, reușesc după multe eforturi depuse să o găsesc pe viitoarea mea sotie, minune mare nu știu cum a reușit să mă accepte deoarece aspectul meu este disgrațios.Ok am făcut nunta, iar după aceea au apărut unele discuții care persistă și în momentul actual ele sunt legate de cariera mea care recunosc până în prezent este eșuată total am un job insa nu este ce îmi doresc eu.Armonia, iubirea au cam dispărut din partea soției nu știu dar nu am simțit niciodată că mă iubește cu adevărat.Cu timpul îmi dau seama că totusi a fost un interes la mijloc de a acceptat să se căsătorească cu mine.In fine nu vreau să mă lungesc prea mult.In prezent cred că sunt într-o depresie care încet se instalează mă gândesc cate oportunități aveam daca eram un om ok fizic bine nu exagerat de frumos dar plăcut macar,deși îmi cumpăr haine potrivite mă îmbrac frumos, sunt atent la igiena personala zilnica.La locul de munca sunt multe femei dar și bărbați, vad cum aproape toți colegii au fost promovați(câștigă mult mai bine financiar) eu am ajuns împreună cu operatorul de curățenie să câștig cel mai putin, dar mă mulțumesc și cu atâta deși soția îmi reproșează că uneori nu ne ajung banii și sunt prea cheltuitor. De operații chirurgical estetice nu am bani, mă gândesc aproape zilnic la moarte știu că nu este o soluție dar suferința pe care o resimt este mare fac față cu greu tentației de a mă sinucide. Eu nu cunosc ce este bucuria când eram mai mic am fost abuzat de colegii de clasă bătut, făcut în toate felurile și chipurile.Pun capul pe pernă noaptea și încep să plâng adorm greu sufăr de insomnie.Va mulțumesc tuturor pentru timpul pe care l-ati acordat pentru lecturarea acestui scurt fragment trist din viața mea, orice sfat e bine primit! Mulțumesc!!

Nicole

Bună,
Pe 1iunie 2021 fiu meu Ionuț s a sinucis, avea 30 de ani.Din ziua aceea viata mea s a schimbat radical. Nimeni nu înțelege suferința mea de mamă.,ma refer la cei apropiați din familie, ba chiar nu vrea nimeni sa vorbesc despre.Cand incerc sa vorbesc schimba subiectul.I mi dau vina pentru ca s a sinucis.

Bogdan 2

Sunt adunate prea multe, am mai avut gânduri dar cu ciudă acum mă gândesc cu bucurie la suicid și vreau să pregătesc familia și prietenii ptr ce va urma !

Gabi 68

Buna seara
Nu este un raspuns pentru cineva, ci pur si simplu scriu unde apuc…am obosit, am obosit..si mi-e foarte frica.. nu ma intrebati de ce ..nu am o poveste groaznica de spus… doar multa tristete, deznadejde, sila de mine, frica de viata, frica de moarte, de batranete si neputinta si boala .. si nu mai stiu ce sa fac..Fac tratament psihiatric de ani de zile si se pare ca nu ma mai ajuta foarte mult, incep sa ma gandesc ca mai bine as termina cu toate…stiu ca sunt alti mii si sute de mii mult mai rau ca mine dar m-am saturat sa ma consolez cu ..se poate si mai rau… imi pare tare rau pentru toti cei care aveti si ati avut probleme ..dar eu m-am saturat de durerea mea, si de mine…scuzati-ma..multumesc

____________________

Spuneti-mi la ce bun…. o viata irosita, trecuta in zbor, fara realizari fara nimic…o povara pentru toti …toate sperantele, toate credintele, toate eforturile ..la ce bun, doar frica, disperare, medicamente si minciuni…ma gandesc ca am vazut rapid cazul unei tinere de 19 ani care sufera din dragoste… mi s-a parut iduiosator …probabil ca va mai iubi de n ori in viata ei, ma simt atat de batrana si fara rost… si ma gindesc stiti cum este sa nu fi fost iubita niciodata ? …e fara alte cuvinte… oricum nimanui nu-i pasa….scuze ca v-am deranjat cu cateva vorbe..numai bine.

Theea

Buna seara! Am trecut printr-o situatie traumatizanta. L-am gasit pe sotul meu stragulat, o facuse singur.Am facut un soc emotional acolo. In naoaptea respectiva am gasit si un cutit in dormitorul lui si cateva pete de sange pe cearsaf. Probabil a incercat sa isi taie venele.Alt soc si asta.
Problema este la mine acum ,mai ales ca avem si o fetita de 9ani.
Am ramas cuo traumaimensa, depresie, stari de anxietate, atacuri de panica, toate diagnosticate la medic.si…dorinta de a muri. Am ajuns sa imxe i urasc viata.
Ce ma sfatuiti sa fac?

Valentin 6

Buna seara.
Chestia asta cu religia la mine nu prea merge pt ca nici nu stiu daca,cred in Dumnezeu.Pe scurt,divort f dureros,copil ce nu ma iubeste,oameni care mi.au oferit dezamagiri uriase si nedreptate facuta mie.Toate lucrurile astea m.au facut sa inteleg ca sunt o eroare a naturii si simt ca viata asta e ratata complet.Depresiv anxios,deci psihic sunt la pamant,mananc o data pe saptamana si din ce in ce mai des ma gandesc sa imi inchei socotelile cu viata.stiu ca nu sunt bine si ca nu e bine,dar,e greu cand nu poti dormi,si cand poti o ora doua,sa te trezesti intr.o noua zi de chin,in care nu mai ai scop,motivatie sau planuri.Noaptea ma asez in pat cu speranta sa nu ma mai trezesc,si cand deschid ochii imi doresc sa nu mai fi putut sa.i deschid.
Poate sunt neinteles,poate nu stiu eu sa ma fac inteles…dar mie asta imi arata ca sunt o problema,si nu mai vreau sa fiu pt nimeni,nici macar pt mine.O metoda de a o termina prin somn stie cineva?Pur si simplu nu mai suport viata,nu o mai vreau.De facut intr.un fel o voi face,dar as dori sa nu doara.Daca are cineva o idee abia o astept

Cătălin 835

Salut..eu sunt Catalin..si povestea mea e un pic mai complicata.sunt gay.am cunoscut pe cineva si m-am indragostit..nu am planuit.sa intamplat..iubesc persoana aia mai mult decat viata mea.dar din pacate e one side..Am incercat să-mi reprim sentimentele in speranta sa salvez o prietenie macar.dsr in multe momente si asta pare one side.ma simnt singur,ignorat si asta ma darama zi de zi…si nu stiu daca declicul sau motivul ar aparea daca as putea sa ma trag inapoi.in momentul asta raspunsul ar fi nu…

Kaila150

Buna, nu sunt sigura ca aici voi primi ajutor dar vreau o vorba buna un sfat, sunt fata am 17 ani si nu inteleg ce am gresit in viata asta. Toata lumea inclusiv fata ce iubit o cel mai mult ma lasa balta singura prietena si singura persoana la care am putut apela oricand pentru un sfat o vorba buna sau poate doar o imbratisare. Nu stiu ce am facut gresit sa merit asta dar simt ca nu mai am pe nimeni si nu mai am niciun rost pe lumea asta. Toata lumea care ma cunoaste zice ca sunt o scarba de om si ca nu merit prieteni sau macar cunostinte. Nu stiu ce sa mai fac. Prefer sa mor odata sa stiu ca scapa toti de mine si nu mai deranjez pe nimeni cu prezenta mea. As vrea un sfat bun din partea voastra ca nu stiu ce ii in neregula cu viata mea.

C.A.✓

Viața este scurtă, da. Sunt conștientă de asta. Mai ales de ceea ce a fost expus în acest articol.
Dar am o întrebare, legată de condiția mea. Nu voi scrie și povestea din spatele acesteia (o voi face doar dacă mi se va cere acest lucru, fiindcă este mult de scris și nu vreau să plictisesc pe nimeni). Viața, în sinea ei, nu este întocmai dificilă. Uneori, tot noi, oamenii, o „complicăm”. Dar, cum să trăiești dacă, indiferent de ce activitate ai dori să faci și implică folosirea intelectului, te lovești de dureri atroce de cap? Totul a început în 2018. Poate s-ar spune că sunt dusă cu pluta și că, de fapt, acest scenariu eu mi l-am creat (cum, de fel, consideră mama mea), însă nu pot funcționa normal. Și de la o simplă conversație mă pot lovi de aceste dureri de cap. Nu pot scăpa de ele cu analgezice. Doar dacă mă opresc din acel lucru care mi-a cauzat durerea, fiind nevoită să aștept și câteva ore să pot răsufla ușurată. Pot face numai lucruri BASIC, fără să fiu nevoită să îmi pun mintea la contribuție, cum s-ar spune. Nu pot urma o facultate, nu pot munci; școala de șoferi am ajuns să o fac din cauza faptului că am fost presată psihic, eu dorindu-mi să nu mai aud cuvintele grele ce îmi erau adresate, dar știind că nu îmi va fi ușor. Îmi este dificil să conduc din pricina durerilor. Însă, trebuie să mă prefac că sunt bine… Vreau să mor. Nu există tratament pentru ceea ce am eu. Mă chinui degeaba. Dacă nu poți „opera” cu mintea, este ca și cum nu ai fi, fiindcă totul se rezumă la asta. Nu știu dacă mă puteți înțelege, dar să te lovești de asemenea problemă zi de zi este cel mai horror scenariu, și cum ar spune cel suferind, nu doresc asta nici dușmanilor mei…

Ioan N.

Soția mea am murit acum 8 luni și nu mai pot accepta ideea vreau să o văd îmi este dor de ea de nu mai pot aș vrea să ne întâlnim în lumea cealaltă cat de repede îmi este ffffffff greu fără ea nu are rost viața mea fără ea i este dor de ea trebuie să o văd nu mai pot deloc

Daniel 32

Vreau sa mor nu ma primeste nimeni la munca si plus ca sunt bolnav de spondiloza cu spatele si nici ca agent de paza ca am cazieru patat cu alcolemie la volan acum miam recuperat permisu da ceam facut in trecut acea fapta nu ma primeste nimeni la munca si nu mai am nicio sperata nustiu ce o sa fac nustiu unde sa apuc mai ales ca in orasu in care sunt e greu cu munca nu se gaseste nimic asa ca gata unde o sa apuc nustiu e greu sunt casatorit am o fata de 2 si jumatate imi pare rau ptr familia care o las in urma da daca nu ma descurc e mai bine asa .

Decat sotia lucreaza eu am lucrat la paza ultima data 1 an si 7 luni da firma la care am fost era de contructii si nu cerea cazier da am fost dat la somaj si din sept anu trecut si de atunci am cautat de munca ptr mine si nimic datorita cazierului nu ma pot angaja din nou si ma stie lumea ce am facut in trecut fiind orasu mic ce sa mai e greu ma consum in fiecare zi zi de zi creca am probleme si cu tensiunea si cu inima am cazut in demorarizare in lumea mea fara curaj fara nimic simpt ca nu mai pot face fata ma consum in fiecare zi ca daca ma duc in constructii la munca nu pot face fata max o luna si gata spatele cu boala asta nenorocita pe care o am si nu pot ridica ridic o zi doua si gata se umfla picioru stang si iar stau o sapt sau doua cu el imflat nu pot face fata sunt un om de nimic si de jale mare ca nu gasesc nimic de munca nu sunt bun de nimica sunt un om praf care nu merita sa traiasca fac degeaba umbla pamantului

Dianas

Muncesc foarte greu aici in italia. Dorul pentru cei de acasa ma doborat iar banii castigati nu imi ajung pentru ca trimit si familiei si prietenilor din romania. Nu sunt impacata nici cu faptul ca familia siprietenii se afla la mii de km distanta.sunt indepresie de cateva luni si nu am spus nimanui.voi lua un medicament in supradoza

Laurentiu

Nu mai gasesc niciun motiv sa traiesc….Motive ca sa mor sunt multe. As putea sa enumar dintre ele si sa fac o lista: MAMA MEA E BOLNAVA DE DIABET,TATALMEU VINE BAUT ACASA SI O BATE PE MAMA SI PE FRATELE MAI MIC IAR EU II APAR ,SUNT HOMOSEXUAL NEDECLARAT SI MA ASCUND DE SOCIETATE,NU AM JOB SI LICEUL L-AM TERMINAT DEMULT DAR FARA DIPLOMA DE BAC,AM CAZUT INAINTE DE PANDEMIE LA EXAMENUL PENTRU PERMISAUTO, MOTIVATIA DE A MAI FACE CEVA ESTE ZERO,NU AM PRIETENI SAU IUBIT, SUNT TIMID SI ANTISOCIAL PENTRU CA LUMEA ESTE DURA, DEPRESIA A DEVENIT TOT MAI PREZENTA IN VIATA MEA,TRAIESC GREU DIN CAUZA BANILORPUTINI PE CARE SI ASA TATA II CHELTUIE PEBAUTURA SI TIGARI,IARNA STAU IN FRIG,MANANC PUTIN CA NU PREA AM CE,NU AM MAI CUMPARAT HAINE SAU LUCRURI MAI IMPORTANTE DE CATIVA ANI,AM AVUT O COPILARIE CHINUITA SI VIITORUL SUNA SUMBRU DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE…….Am incercat de mai multe ori sa ma sinucid.poate voi reusi pana la urma

Cătălin 27

Am 27 de ani si ma simt teribil de ziua indragostitilor, an de an. Depresia care mi-o provoaca vizionarea sau auditia subiectelor referitoare la ziua de 14 februarie, cu infatisarea de cupluri fericite si implinite ma macina crunt. Am de gand sa ma sinucid in dimineata zilei de 14 februarie ca sa ocolesc amarul ce ma va incerca din greu toata ziua. Sunt o persoana extrem de retrasa si nu am reusit nici macar sa leg o simpla prietenie cu cineva, de iubita nici nu mai poate fi vorba. Am incercat de mai multe ori sa abordez fete de varsta mea dar mereu cadeam de prost in fata celorlalti datorita timiditatii. Noaptea strang perna in brate imaginandu-mi ca nu e o perna ci o fata, tanjesc dupa iubire de foarte multi ani. Decat sa fiu singur si virgin o viata intreaga mai bine mor cat mai curand.

Athum

Eu cred că fiecare suicid incepe de la sentimentul de frica de abandon și neînțelegerea ta , și că în zilele noastre nici cu familia prietenii nu poți vorbi ce simți cu adevărat , suntem rupți unul de altul ,
Am ajuns in punctul in care mint doctorul in formular ,că să mă suspecteze de corrona doar că sa stau 5 zile acasă departe de orice umanoid, Mă trezesc dimineața cu un gust amar in gura și un gol imaginabil de mare înăuntrul meu, Mă trezesc la program , ajung la munca șefi fac tot posibilul sa te manipuleze sa lucrezi mai bine sau mai mult , vorbești cu un coleg te minte, vezi că viața lor e bazată pe minciuna și căcat! Iarăși ești dezamăgit că nu poți vorbi și altceva ce chiar este important pentru supraviețuirea ta și umanități ,
Vi acasă același căcat aceleași vorbe ,ziua cârtiței într-un univers în care subconștientul comun în dogma și frica este mai mult de 90% din populație, Din cauza asta mă gândesc tot mai mult sa pun capăt cercului ,pentru că nu mai vad oameni ,vad doar animale la care viața lor este bazata pe profit, și toți vor ,dar când vad că au obținut ce căutau, le este prea frica să pătrundă înăuntrul tău ,pentru că și ei sunt la fel de defecți că și tine dar în alt mod , cred că toți care au ales să se sinucidă au ales calea asta din cauza că nu au avut pe nimeni cu care să poată să se deschidă ,pentru că și atunci când te deschizi in fata cuiva crezând că până la urmă ai găsit pe cineva cu capacitate sa poate înțelege ce se petrece în adâncul tau , se caca pe tine pentru că ei vad slăbiciune în asta și încep să te sugrume mai tare încât durerea ta și țipetele tale in surdina astupa și muzică din căști cu care ai reușit un timp sa pui stop gândurilor ,care pur și simplu de multe ori simți cum se crestează încă o alta cicatrice , și tu deja gândești să mai construiești încă o cutiuță mentala pentru a închide asta înăuntru și a o arunca în văzduhul sufletului tau , cred și știu că aici acum numărăm pe degete în orașe oameni care chiar pot asculta și a avea capacitatea și curajul de a pătrunde în sufletul celui de langa el , trăim vremuri în care am ajuns sa scriu ce simt aici ,in loc sa pot vorbi fata in fata asta fara ,a simți frica și lașitatea din ori care dintre CNP-uri cu care vrei sa începi aventura asta !
Vedeți în spatele conversațile ce se ascunde , vedeți în spatele la fiecare poveste ce se ascunde , vedeți în spatele la fiecare zambet și supărare ce se ascunde cu adevărat!
Nu ai cum să trăiești într-un univers că asta ,plin de clone ,că suflete nu au , e greu să vrei sa vorbești dar îți este frica de umanoizi care se hrănesc cu suferință ta , nici de cum sa te ajute sa o depășești , și cu cât vad mai mult din aceasta jungla ,știu că vor fi mult mai multe , am 34 de ani am trecut prin multe stadii în viața ,dar ce vad la ora actuala știu și simt tot mai mult că asta nu este locul de unde vin !
Sper sa înțeleagă cineva ,ce zic cu adevărat!

Lucian 5

Sunt casatorit cu sotia mea de 5 ani de zile si avem impreuna un baietel de 2 anisori. La insistenta parintilor m-am casatorit cu o femeie care are o situatie materiala destul de buna, avand in vedere si faptul ca am o varsta destul de inaintata de 37 de ani si trebuia sa ma casatoresc si eu ca sa fiu oarecum in randul lumii. Am totodata o relatie secreta de cateva luni cu un barbat mai tanar ca mine care ma implineste mai mult decat relatia cu sotia mea. Am fost dintotdeauna homosexual dar societatea m-a fortat sa joc o piesa de teatru care nu era pe gustul meu plus ca familia si prietenii ma tot intrebau de ce nu ma casatoresc si ca ar trebui sa fac pasul asta cat inca nu este prea tarziu. Vreau sa divortez de sotia mea ca sa am o relatie implinita cu noul meu partener, dar imi este mila de copilul nostru care nu are nicio vina pentru a trai mai tarziu alaturi de un alt tata si ca nu va mai avea protectia pe care i-ar putea-o oferi adevaratul tata. Tanjesc dupa relatia pe care as putea sa o am cu acel barbat daca m-as desparti de sotia mea. Orientarea mea sexuala nu este o alegere, o am de cand m-am nascut, niciodata nu am fost atras cu adevarat de fete. La scoala ma prefaceam ca imi plac fetele si le tineam in brate si le saturam fara nicio atractie. Stiu ca chiar daca as divorta nu voi avea o relatie acceptata de cei din jur si asta ma deprima foarte mult. Societatea romaneasca nu are inclinatii spre libertatea individului, mai ales ca in acest caz al orientarii nu este deloc o alegere. Mai bine as muri ca sa uit atat de copilul meu pe care l-as rani parasindu-l, cat si de iubitul meu cu care oricum nu as avea o relatie normala daca pot sa spun asa, datorita societatii pline de ura la adresa comunitatii lgbt. Sunt profund indurerat si vreau sa imi spuneti din experienta voastra cu alti sinucigasi care metoda de suicid este cea mai nedureroasa. Am incercat cu cateva pastile de (…moderat), mi-a fost frica sa iau prea multe…. Si cum scap de frica de moarte??

Anonim 32

Am o problema cronica cu timiditatea. Pana la varsta de 32 de ani care o am acum am schimbat 4 locuri de munca pe motiv ca unde am lucrat erau colective mai mici sau mai mari de oameni si imi era foarte greu sa dialoghez cu ei sau sa mananc in fata lor cand aveam pauza de masa. Ma duceam in vestiar ca sa mananc si culmea e ca nimeni nu mai facea asta,eram si sunt in continuare un ciudat. Cand sunt inconjurat de oameni mi se pune un nod in gat si imi transpira tot corpul,din cap pana in picioare. Imi este imposibil sa mananc chiar si in FATA UNUI SINGUR OM, daramite in fata unor zeci sau sute…..Pur si simplu ma fortez sa inghit mancarea iar in final sfarsesc prin a ma ineca. La scoala inca de la gradinita si pana am terminat liceul nu am mancat nimic niciodata,tot din acest motiv. Cand ma intorceam de la scoala eram mort de foame dupa 6 ore de curs. Totodata ma simteam foarte obosit iar foamea care o aveam ma bloca mental si rezultatele pe care le aveam erau mediocre. Acum va trebui sa ma angajez a cincea oara pentru ca nu mai lucrez. Daca ar fi langa mine 3-4 oameni mi-ar fi foarte dar FOARTE dificil sa mananc sau sa comunic. Viata asta m-a obosit si m-a chinuit indeajuns. De asemenea am uitat sa scriu ca am fost batjocorit de colegi de la gradinita si pana in clasa a 12a. Am lucrat foarte putin timp, doar cateva luni in total la toate cele 4 locuri de munca si ma descurc extrem de greu cu putinii bani de la parinti din pensiile lor de 10 milioane. Ma ingrozeste gandul ca va trebui sa ma angajez din nou. Sufar foarte mult si din cauza faptului ca nu am si nu am avut niciodata iubita,ma uit cu jale zi de zi la oamenii care se tin de mana pe strada si sunt fericiti. PUR SI SIMPLU VIATA ASTA NU MERITA TRAITA IN ASEMENEA CONDITII……… DATIMI CATEVA IDEI SIMPLE DACA STITI CUM M-AS PUTEAOMORA REPEDE SIGUR SI FARA DURERI. ACum am din nou acel nod in gat,credca e de la depresie Va implor sa imi dati macar o idee buna despre cum sa ma omor

Kaila 150

Bună, sunt Ale, de curând am trecut prin o faza foarte nașpa, eu și iubitul meu suntem de mai mult timp împreună, dar niciunul nu avem 18 ani, și dintr-o greșeală minora ne-au despărțit părinții. Nu știu ce sa fac. efectiv îmi vine sa mor și numa la asta ma gândesc. Dacă aveți vreun sfat de ce as putea sa fac, va rog..

Bogdan 29

Bună, în ultimul timp simt că toată lumea mă ignoră atât la locul de muncă cât și în familie. Sotia a ales să plece de lângă mine după o banala ceartă. Simt ca viata nu prea mai are rost și nu găsesc sens existentei mele. Încă de mic am fost respins și nu prea am avut noroc la fete pe motiv ca nu arat suficient de bine din punct de vedere fizic. Am impresia acum că și soția s-a căsătorit cu mine din interes inclusiv ea când a găsit oportunitate și a bătut joc de mine. Ce sa fac în aceasta situație?

Alanus

Daca sufăr de schizofrenie paranoida, iau pastile pentru asta,ce viitor mai am eu? Ce speranță sa mai am in viața și ce așteptări sa mai am de la viață? Viata mea e un sec, singura mea realizare care nici nu se poate numi practic astfel e că am terminat liceul.și atât.Si apoi m-am îmbolnăvit,pe lângă că nu am energie, nu am nici chef de viață din cauză pastilelor dar ceea ce mă termina total e că nu am niciun orizont ..Deci mai merita sa sper sau sa trăiesc asa? Ce speranță și alinare sa am eu de la viață? Sau ce satisfactii sa mai am..practic sunt pierdut in societate cu astfel de diagnostic iar viața mea nu are o nădejde in mai bine,pur și simplu fiindcă totul merge prost și nu mai sunt omul inteligent care eram înainte de îmbolnăvire, care se putea lauda cu performante școlare ..deci viața mea mai are vreun rost? Cum sa mai trăiesc? Ce sa fac, de ce să mă agat și ce speranță sa mai am? Sunt condamnat căci viața mea a devenit un eșec de când am aflat de boala

Marieta M.

Am făcut de 3 ori pasul spre moarte cu pastile și nimic decât probleme de sănătate ultima a fost incredibilă am luat la 10seara […moderat…] și a doua zi la 3 ziua a venit salvarea și nu știu de nu am murit atâtea ore este imposibil

---

Eu cu soțul meu suntem bolnavi cu boli degenerative nu putem avea o casă un loc stabil stăm cu gazdă și ne mutăm mereu și bolile ne țin neputincioși la situația cu mutările bani nu ajung pensii mici de boală serviciile sociale nu ajută români doar lumea a treia nu avem pe nimeni decât dușmani să ne fraierească și să profite că suntem bolnavi suntem la pământ bolile și lipsa unui adăpost stabil și fără condiții decente nici cele indispensabile trăim ca să plătim la oameni o gazdă și să-și bată joc nu avem nici o oportunitate să facem ce avem nevoie ci doar când se poate și chinurile bolilor totul ne mistuie nu avem speranțe planuri nimic câini o duc mai bine au stăpâni adăpost îngrijiri iubiți alintați am dat un exemplu căci suntem oameni și trăim mai rău decât animalele eu vreau să mă omor și am frică căci nu reușesc ca de alte ori și mi-e milă de soțul meu ultima am făcut-o în martie

Bogdan C.

Buna am vrut să mă omor că viața îi mai ușoară dacă mori daca ești acolo sus scapi de tot și te poți liniști fara cearta fara plobleme nu știu cum ii dar văd că acolo sus ii mai bine decât aici jos păcate am destule dar Dumnezeu mă iartă pentru că am speranțe

Stefania 27

Simt ca înnebunesc! Parca ma sufoc in viața asta ! Tot ce fac e gresit ! Cred ca lucrurile au mers in jos de cand o început pandemia. Nu mai vad sensul in viața asta! Lumea ma vede a fiind cineva pe care nu sunt . Imi doresc foarte mult să mor dar mi frica sa fac asta . Sunt un eșec! Totul e gresit la mine. Tot ce spun tot ce fac , cum arat ! Mi as dori sa ma pot sa mor , sa scap de durere . Pur și simplu eu nu mai pot sa traiesc intr o lume asa de cruda rece si grea . Renunț! Prefer să renunț la tot ce am realizat la tot ce am la toate persoanele dragi ca sa i scap de îngrijorare ca nu sunt bine . Ei nu înțeleg. Nu pot sa le spun ce am pe suflet ! Prefer să mi iau adio de la viata! Sper ca lumea va fi un loc mai bun fara mine!!
Am incercat o data dar n am reusit dar acum sunt foarte foarte hotărâtă! La revedere lume!

---

De ce nu putem sa scăpăm de durere prin moarte? De ce nu putem trăi fericiți? Imi doresc foarte mult să mor dar mi frica! Eu nu mai pot trăi asa ! Moartea o rămas ultima solutie chiar daca nu imi doresc sa mor dar nici sa traiesc asa !!!!! Tot ce fac e gresit la mine. De la ce vorbesc la tot ce gandesc la tot ce fac ! Sunt un eșec! Nu cred ca nimic nu mi va schimba decizia ! Cred că lumea va fi un loc mai bun fara mine! Sigurat de data asta o sa reusesc pentru ca nu mai am nimic de pierdut! Imi pare pentru durerea pe care o sa le provoc celor din jur dar nu pot sa traiesc cu gândul ca i am dezamăgit!!

Daniel I.

De unde sa incep….. S-a intamplat acum cateva zile. Eram acasa si ma uitam la tv asa cum obisnuiesc sa fac in orice seara. Fiul meu de 14 ani vine la mine si imi spune ca vrea sa imi spuna ceva, dar sa nu ma supar. Eu, fiind o persoana care tine foarte mult la copii (nu i-am batut niciodata) am acceptat sa ascult orice ar fi avut de spus fara sa existe cearta dupa acest lucru. Se vedea ca este un pic rezervat si imi spune ceva, dar prima oara nu inteleg ce spune si ii cer sa repete. A doara oara am inteles foarte clar ca mi-a zis: TATA, MIE IMI PLAC BAIETII!!! A cazut pur si simplu cerul peste mine cu universul intreg la un loc. Nu stiam ce sa fac sau ce sa-i spun. L-am intrebat daca este sigur si a spus ca da, ca este atras de ei fizic chiar de la gradinita si ca niciodata nu a fost indragostit de o fata, numai de baieti a fost. Pe urma il intreb daca are un prieten mai apropiat (vocea ii tremura) si raspunde ca nu are si ca nu a avut niciodata, dar ar vrea sa aiba. Cred ca voi innebuni daca va ajunge sa aiba un iubit si lumea va rade de el, il va barfi si batjocori in toate felurile posibile cand va afla ca este altfel. Cred ca este destul de mare sa isi poarte de grija singur daca eu ma voi sinucide….. Asa ceva nu am acceptat si nu voi accepta niciodata. Nu vreau sa traiesc aceasta experienta in care sa imi fie frica daca este sau nu agresat de cineva, daca ia diferite boli cu transmitere sexuala si sa privesc orizontul fara a avea vreun nepot. Am mai avut o fata care a murit intr-un accident, asadar voi fi un batran singur si neputincios. Sotia a murit si ea acum 5 ani din cauza diabetului…… Nu mai am nimic de zis…. Ii urez o viata fericita baiatului meu asa cum este el, dar eu nu mai pot fi langa el……… Adio Ionut…..adio lume……………..

AliAlin

N-am niciun rost în viața asta..
Cum pot sa îmi găsesc rostul și sensul in viata asta?
M-am saturat.Sunt trist și dezamăgit de tot și toate .Nu am niciun talent,nicio abilitate ,nu sunt in stare sa muncesc,am depresie,anxietate,toc,am doar liceul terminat,nu am prieteni,iubita,serviciu…nu am niciun talent..Nu sunt înzestrat cu nimic special ,nu mai îmi găsesc rostul și locul in aceasta lume desi parcă aș vrea să trăiesc ,sunt dezamăgit și neîndemânatic.Am avut o copilărie frumoasa și mi-e dor de ea și de trecut.Eram altfel, invatam bine însă toc+)-ul depresia și anxietatea mi-au distrus tot orizontul..sunt pierdut și mă întreb de ce am eu așa o soartă grea și nu sunt bun la nimic,mă simt inutil și nu am chef de nimic din cauza tratamentului psihiatric ,chiar îmi e dor de cum eram odată ,în copilărie,cu prieteni mai fericit nu știam de probleme…iar când m-au năpădit am cedat..ce sens,ce rost,ce menire sa mai am in viața asta?Sunt total degeaba ,am dezamăgit pe toată lumea că nu m-am realizat in viața din cauza problemelor psihologice..toc-ului in general și anxietății sociale…as vrea sa îmi găsesc și eu rostul în viața asta dar se pare că am sanse foarte foarte slabe..vreau sa trăiesc dar acum sunt degeaba,prea slab,bolnav și lipsit de perspective .nu ma pricep la nimic .pff ,daca as muri macar sper să mă duc într-o lume mai buna,fara suferințe ,dezamăgiri și probleme…macar atat.

Dan 21

Imi urasc viata,nu stiu ce sa mai fac
Am 21 de ani traiti degeaba
Nu am nicio relatie,nici macar prieteni ,nu ies din casa, nu mai suport! Am ajuns la disperare! Am fost la psihiatru,psihologi dar degeaba. La 15 ani am intrat la liceu dar nu prea faceam prezenta si la 18 am abandonat scoala mergand la seral si facand un an in plus. La 20 de ani am terminat dar nu am bacul,nu fac nimic cu viata mea.
Imi doresc sa mor. Toti cei de varsta mea sicializeaza,ies aproape in fiecare zi,au o viata iar eu nu,mi am pierdut si imi pierd cei mai frumosi ani..
O viata ratata pe care nu vreau sa o mai duc ,nu vreau sa o mai traiesc,mai bine imi pierd memoria si constiinta decat sa mai duc
Am incercat sa ma sinucid cu pastile dar m au dus la spital ai mei si mi am revenit.
Acum as vrea ss ma omor dar sigur. Nu mai pot de singuratate si lipsa amintirilor tineretii inexiste ma omoara!
Nu credeam ca siguratatea ma va distruge dar se pare ca o face.

Veronica 75

Cu ce ganduri vii și peste ce dai…
Va scriu cu o disperare fara margini.Fara putere și doar cu dorința de a nu mai fi.Voi incerca sa fiu cat mai rezumata posibil.Dupa o căsnicie eșuată dar singura realizare, un copil mi-am refăcut viața dar se pare că am dat din lac in puț.Din această relație a rezultat inca un băiețel ,de 4 luni ,acum.Sunt in acest moment în mijlocul umilinței.Ma simt la propriu o cârpă.A reușit el să mă convingă.Sunt injosita in cel mai cumplit mod și nu reușesc să îl conving să îmi facă împuterniciri ptr documente și ieșirea din tara .Ne luptăm in orgoliu ,ambiție și ură.Am ajuns cel mai infect om cu un vocabular urat , fără limita. De fapt simt f multa frustrare și neputința.Ma simt un om f urat din toate punctele de vedere.Ma simt in plus pe acest pământ.Iar copiii chinuiți in prezenta mea.Ajuta la accentuarea stării partea financiara , trăind de pe o zi pe alta, locuind în UK,dar nici în România sa mă întorc nu este o soluție.Nu ies din casa cu zilele, urăsc că se face dimineața.Caut metode de sinucidere dar apoi ma opresc ochișorii copilului (cel mare este în Ro in vacanta).Îmi simt viața eșuată și compromisa.De ani buni caut afecțiune și respect și nu o primesc deși sunt un om ce iubește fără margini și de asemenea cel mai cu putință , om familist.Nu mai pot,nu mai am cale de ieșire.Ma simt un nimic și copiii nu merita sa traiasca langa un astfel de om ca mine. Cum prind puțin curaj de viață,cum clachez iar și simt că până la urmă îmi voi duce la bun sfârșit gândurile negre.

Sorin Soso

Sunt in pragul disperarii. Nu ma mai pot aproape ridica din pat, stau mai mult mort decat viu si ma gandesc in fiecare zi la sinucidere. Sunt casatorit, am avut de toate in viata dar simt ca nu mai pot trai in aceasta lume.