Diana L.

15 02 2018

In 2015 am intrat intr-un grup de facebook dedicat unei trupe care imi placea foarte mult. O fata, Ioana, posta mult despre trupa respectiva, dar si multe mesaje dragute care imi faceau ziua mai buna. In 2016, Ioana a parasit grupul insa ii vedeam in continuare postarile de pe profilul de facebook, instagram, twitter. Era o persoana minunata si desi nu am vorbit decat de cateva ori cu ea, o admiram enorm. Parea atat de optimista, in ciuda faptului ca mama ei o parasise cand avea 2 ani iar tatal ei decedase inainte sa se nasca. Ea locuia cu bunica ei. Nici nu stiu cum sa exprim cat de draga imi era, mi-am dorit atat de mult sa ii fiu prietena, macar pe internet, pentru ca stateam in orase diferite. Acum aproape 3 luni, intr-o joi seara am vazut o postare pe grupul dedicat trupei: „O mai stiti pe Ioana? Cica s-ar fi spanzurat…” Numarul articolelor de pe site-urile de stiri despre sinuciderea Ioanei au inceput sa creasca. Am inceput sa plang imediat ce am vazut postarea. Cum se putea ca o fata atat de optimista si draguta sa sufere atat de mult incat sa se spanzure? Nu o condamn, nu avea prea multi prieteni, din ce stiu eu. Ma rog in fiecare seara sa isi gaseasca in sfarsit fericirea. Am admirat-o foarte mult si mi-am dorit extrem de mult sa ii fiu prietena. Dupa sinuciderea ei m-am gandit de foarte multe ori sa fac si eu acelasi lucru, insa mi-as rani familia si nu-mi doresc asta… Nu din cauza ei ma gandesc sa fac acest lucru, nu am prieteni, scoala ma face sa ma simt oribil, simt ca imi dezamagesc parintii in fiecare zi.

Anunțuri




Cătălina 20

14 02 2018

Simt ca am obosit…Dar cu toate astea incerc sa gasesc totuși ceva care sa ma tina in viata. Ma gandesc ca sunt oameni care au probleme mult mai mari decat mine, oameni care sunt bolnavi si vor sa traiasca.. iar eu îmi doresc sa mor. Nu stiu daca am vreun argument solid pentru asta, dar simt ca totul in jurul meu se prabuseste desi am doar 20 de ani. Am trecut prin 2 tentative de sinucidere acum 4 ani si de atunci e o lupta continua. Nu am crezut ca o sa ajung asa departe dar cu ajutorul lui Dumnezeu si a părinților care m au sprijinit enorm, am reusit. Am cautat ajutor in diverse locuri, l-am primit, inca mai am parte de el, dar se pare ca furtuna din interior nu se va opri prea curand, ba chiar e mai mare si mai puternica. De cand am incercat sa mi iau viata, am trait momente frumoase si mi-am dat seama ca oricat de greu ar fi, merita sa mergi mai departe. Dar momentele frumoase s-au dus, optimismul meu la fel si cred ca a venit timpul sa renunț si eu..





Jean Valjean 2018

11 02 2018

Este greu sa traiesti cu asa o povara ca a mea…cred ca nu este zi sa nu ma gandesc la moarte,m-am visat de foarte multe ori mort.Asta de vreo 6 ani …atunci am avut un accident de masina,am ajuns la spital si stupoare aveam o tumoare pe creier,doctorul a spus operatie sau vei muri,m-am operat ,a doua zi au aparut complicatiile…am fost resuscitat si a urmat o a doua operatie…ingrozitor a fost dureri insuportabile…cateva saptamani am fost o leguma…si acum dupa 6 ani mai sunt momente cand am dureri mari…viata mea numai este ca inainte de operatii…ma simt mereu trist depresiv…am incercat sa ma sinucid cu medicamente…m -am trezit la spital.Numai suport viata asta.sunt imun la tot ce ma inconjoara…stiti cum este sa nu aveti liniste o secunda imi piuie capul …am ameteli .ingrozitor…sotia nu ma intelege(se preface ca o face)fetita mea de 2 ani jumatate este prea mica sa inteleaga situatia mea…





Minodora B.

3 02 2018

Mi-as dori …. sa ma linistesc.





Andreea A.

24 01 2018

Eu vreau sa mor fiindcă am cei mai posesivi părinți , acum ceva timp m-au prins fumând si aceștia m-au inchis in casa , nu ma lasă sa îmi văd prietenii , nu îmi mai dau telefonul la liceu , mereu gasesc motive sa se ia de mine si mereu pentru ei nu sunt un copil model , eu fiind la liceul sanitar si având note foarte mari
Dar ei cred ca dacă fumez nu mai sunt copilul care a fost odată , vreau sa mor fiindcă nu mai are rost , ei nu ma înțeleg , prieteni… toți sunt cu doua fete , familia ma judeca , baiatul pe care îl plac si-a bătut joc de mine… chiar nu mai văd niciun sens al vieții , nu am pentru ce sau cine trai





Anastasia 20

4 01 2018

Buna…. Mă numesc Anastasia am 20 de ani ,și sunt dezamăgita de viață asta ,este prea dura cu mine , nu mai am nicio speranța. Oare de ce lumea este așa de rea ,🤔





Liviu 17

3 01 2018

Buna…Ma numesc Liviu, am 17 ani, aparent adolescent la exterior, mai mult decat un om mort si plangacios la interior… Nu sunt sigur ca ma poate ajuta, avand in vedere faptul ca am incercat sa ma ajut singur si nu am ajuns la niciun consens, iar cei din jur sunt inapti a ma ajuta si chiar daca si-ar oferii ajutorul nu sunt in stare sa ma ajute, decizile importante le iau eu… defapt aceasta este prinzipala mea problema, pe langa zecile de dezamagiri in dragoste, lipsa afectiunii si respingerile de care ma lovesc mereu cand incerc sa iubesc, problema mea e aparent banala, ca sa va o descriu vazuta din exterior un adolescent aflat sub presiunea parintilor, rudelor , asteptarilor si sub presiunea fricii de a nu avea nici un viitor de a nu isi indeplinii nici macar unul din cele cateva vise, decide sa se inchida si sa isi iroseasca timpul plangand in fiecare seara fara macar ia initiativa de a se motiva, de cele mai multe ori reusesc insa gandul de a ajunge un gunoi in viitor, unul de care sa nu se atinga nimeni si de care nimeni sa nu aiba nevoie , genul asta de ganduri ma ingrozesc… si nu pot spune ca nu ma gandesc la sinucidere, desi stiu ca nu e o solutie, ei bine.. eu nu vad nicio alta solutie. Prins in lumea lui fara sansa de asi face prieteni sau macar sa fie acceptat de o singura persoana, lipsit de orice incurajari si cu acelasi gand in mine numar serile in care ma inec cu lacrimi asteptand ziua cea mare in care cei 18 ani se vor implinii si ma voi […moderat…] fara nici un regret referitor la ce rele mi-ar fi putut daca mi-as fi continuat viata, oricum nu voi intra la nici o facultate chiar daca inturn final o sa imi aleg una, cel mai bine ar fi sa cedez stresului si presiunii sa sa inchid ochii si doar sa ma las pe spate cu speranta ca voi fi prins la timp d eun prieten… dar la ce folos daca nu ai prieteni… toti pleaca, totul este doar o chestiune de timp, pana la urma ” Toate vietile se sfarsesc. Toate inime se frang. In timpul nostru sa iti pese nu este un avantaj.. ”
Poate suna penibil si crezi ca e o gluma dar… tocmai ati citit o bucata din gandurile unui viitor sinucigas determinat sa se usureze de frica esecului etern rusinos.