Adrian 432

15 06 2019

Eu unu nu prea mai cred acuma ca exista asa ceva partenera mea ma parasit vreau sa mor sufar enorm as vrea sa mor repede deja miam pregatit 2 litri de […moderat…].

Reclame




Faranume

15 06 2019

Am o durere imensa in suflet deoarece mama mea s-a sinucis in luna martie anul acesta fara sa lase vreun bilet si cred ca a facut asta din lipsa banilor. Tatal meu a intrat in depresie si a inceput sa se imbete tot mai des. Si eu sunt cu moralul la pamant pentru ca nu imi gasesc un loc de munca si pentru ca nu mai pot sa vad dimineata chipul senin al mamei, oricat de incercata ar fi fost :(((((( O sa ma sinucid pe 19 iunie pentru ca mama mea s-a sinucis pe 19 martie, daca asta ne-ar putea aduce inapoi unul langa celalalt…………..





S. Peter

12 06 2019

Buna ziua!
Ma numesc S. Peter si sunt adept al Scientologiei.Actualmente sunt obligat sa ma sinucid.
Ma intereseaza o metoda mai putin dureroasa de sinucidere.
Poate cineva sa-mi furnizeze astfel de date?
Cu multumiri,
Peter





Lifeless

28 05 2019

Am ales acest pseudonim pentru ca asa sunt eu,fara viata.Exist dar nu traiesc,sunt pe sidelines.
Fiecare zi din viata mea e la fel,simt de parca traiesc aceeasi zi in fiecare zi si nu stiu cum sa schimb asta.Am doar 20 de ani insa sufar profund,sufar pentru ca nu traiesc,in timp ce altii se bucura de viata,eu doar exist,atat,nu fac altceva.Altii de varsta mea isi petrec timp cu prietenii lor,merg in excursii(unii mai rar,unii mai des,dar o fac),se bucura de vremea asta frumoasa,se bucura de romantism,isi pierd noptile cu prietenii lor,rad impreuna,iar eu sunt privat de toate,ma simt anormal.Da,da,da,da,da.Nu se afla nimeni intr-o distractie continua,dar majoritatea au parte de viata sociala,cel putin in mica masura.Ei bine,eu traiesc aceeasi zi,a carei structura o cunosc extrem de bine,la detaliu,la cat de mult am repetat-o:
Ma trezesc,ma ridic din pat,merg la toaleta,imi fac cafeaua,mananc,ma imbrac,imi beau cafeaua de-abia acum deoarece am lasat-o sa se raceasca,ma spal pe dinti si plec spre facultate.Stau cateva ore la facultate,dupa care merg acasa unde invat sau imi pierd vremea pe internet.Iar daca nu merg la facultate intr-o zi,acea zi nu se schimba cu nimic,decat cu niste ore suplimentare de invatat sau pierdut vremea pe net.Sunt intr-o situatie critica.Mi-e scarba de invatat insa nu am de ales,precum si de viata mea.Mereu cand vad pe cineva,ma gandesc ca are prieteni,are o viata complexa fata de a mea(sunt mai mult in stare ,,vegetativa”),are cineva la care tine si caruia îi pasa de el.Cam asa mi-a fost toata viata,doar ca mi-am umplut-o cu altceva,adica jocuri online,care au umplut intr-un fel acest gol,prin distragere,insa am renuntat la ele,si golul este imens acum.De craciun am stat acasa,singur si am invatat,in vacante la fel,de pasti la fel,de revelion la fel.Am avut cativa prieteni cu care ma jucam foarte des pana prin clasa a 9-a,de atunci am inceput sa imi umplu timpul cu jucatul la calculator,lucru pe care l-am incetat de 2 ani.De atunci,nu mai am pe nimeni.N-am stiut sa ma leg de ceilalti de la facultate,nici nu prea ne-am inteles,nu ma inteleg nici bine cu parintii sau rudele.Comunic cu ceilalti,nu va scrie o persoana anti-sociala ci o persoana pe care multa lume cred ca o considera extrovertita si sociabila,doar ca nu sunt prieten cu nimeni,ci am doar cunostiinte.Nu mi-am facut prieteni cand trebuia si de aceea sunt in situatia asta si in viata altora nu stiu cum sa ma bag,toti au viata lor,parca ,,sudata” deja si eu am ramas pe dinafara.In ultima perioada,am inceput sa am episoade in care stau in pat si simt ca sunt decedat,ca sunt intr-un sicriu si ca inca am capacitatea de a vedea in jur.Si in acele momente imi vine sa dorm pentru totdeauna.Nu am sinucigase,pentru ca eu sunt mort deja,asa ma simt.
Nu mai merge placa cu ,,focuseaza-te pe studii si pe dezvoltarea personala,si vor aparea oamenii in viata ta din cer”,nu sunt un robot.Fac chestia asta de ceva timp si nu mai merge,am nevoie si de altceva..de conexiuni interumane.Facultatea nu prea ma incanta dar nici nu prea stiu ce vreau sa fac cu adevarat.Simt ca ma sufoc.Nu imi trimite-ti incurajari simple pentru ca nu prea ma ajuta daca vin din partea unor necunoscuti,poate ma ajuta cateva secunde.Poate nu va pare situatia mea grava,dar pentru mine este,pur si simplu nu stiu ce sa mai fac,simt ca sunt intr-o infundatura.Privesc situatia de a avea prieteni si/sau o prietena,ceva de vis,ceva ireal,putin posibil,pe cand pentru altii,reprezinta o normalitate.





Robert 2016

28 05 2019

Dacă fac rost de 1000 de euro sapt asta nu ma mai sinucid. Atâta am nevoie pt a nu ajunge pe străzi cu propria copila.





Iulia 2019

23 05 2019

Nu stiu ce sa fac. Nimic din ce fac nu-mi iese. Singurul lucru reusit din viata mea sunt cei doi copii pe care ii am. Si mai am si trei casnicii esuate. Acum de fapt sunt la a treia. Merge groaznic. Imi trec tot felu de ganduri prin minte.





Simpluuncont

17 05 2019

Am să scriu aici…
Am 24 de ani nenorociți, împliniți. M-am săturat din toată inima să fiu singur, mă simt mereu singur.
Abia în ultimii ani am reușit să pot să țip, să zic clar cuiva în mesaj că Îmi vine să mă omor, să mă sinucid direct.
Am fost crescut de părinți, stat mereu cu părinții până la liceu.
Cu nicio persoană nu pot ține legătură de prietenie, nu simt că aparțin niciunui grup. Nicăieri. Singurele discuții pe care de mic le-am putut face au fost legate de tehnologie, pe care oricum o detest din suflet.

Abia recent, după ce am văzut o poză de pe net cu un braț cu tăieturi am încercat și eu să o fac. Am făcut asta. De mai multe ori. Doar așa m-am putut calma emoțional.
Regret din toată inima că nu am știut să fac asta din adolescență. Sau din liceu. Când am simțit de prima dată lucrul ăsta. Cel mai mult detest la mine faptul că nu am reușit, nu am putut mult mai devreme să vorbesc cuiva de suicid. Atunci la 12-13 ani sau de la vârsta de 16 ani, când au apărut prima dată gândurile și emoțiile astea. Cam de fiecare dată q început să îmi bată puternic inima, nu reușeam să îi spun cuiva de asta față în față. Și cred că nici nu am fost vreodată crezut când am vorbit de așa ceva. Asta simt.
Nu reușesc nici să port o discuție faină cu cineva, în afară de întrebări, așa cum le-a numit un amic azi „generice”.

Am venit azi acasă cu un autobuz și nici nu am putut vorbi calumea cu o doamnă. Am pus căștile și muzica. Mai permanent mă întrebam „Ce pot să mai vorbesc cu ea? Ce s-o întreb?”. Mi-am promis că o să mă tai în seara asta, precum am făcut-o și în după-amiaza asta.

Am scris zeci de notițe… m-am săturat de mine și de comportamentul meu în fiecare zi.