Andreii

Salut,ma numesc Andrei,am 16 ani.De foarte multa vreme simt o stare de singuratate,mai bine spus depresie.Simt ca vreau sa mor,sa dispar.Pe toata lumea vad cu cineva.Ma simt foarte singur de multa vreme.Ma tai pe vene din cand in cand.Vreau doar pe cineva care sa ma iubesca,si sa iubesc si eu(nu ma refer la sex,vreau doar o persoana „speciala”).Ies cu prietenii mult mai rar acum,si,abea daca scot cateva cuvinte.Peste tot sunt suparat,nu mai zic nimic,gandindu-ma incontinuu de ce sunt singur,sunt oare prea prost,prea urat,nustiu ce e cu mine.Poate considerati ca acesta nu e cinestie ce motiv pentru a te sinucide,dar eu asta simt,singuratate si neputinta(abea ma abtin sa nu plang in timp ce scriu asta).Caut de mult un site ca acesta sau pe cineva sa ii spun aceste lucrcuri.M-am inchis in mine,nu mai vreau nimic,pur si simplu ma gandesc ce ar fi daca as apasa mai tare si gata,nu as mai simti toate aceste lucruri…Asta vreau,sa am pe cineva care sa ma inteleaga,si sa ma iubeasca.Daca se poate sa imi dati un sfat sau ceva,ar fi minunat.

Emil E.

cand esti tradat si ai fost invatat sa crezi cu adevarat ca tot ce este frumos exista si cand o fiinta te face sa crezi ca ea este totul pe pamant te invata sa iubesti sa crezi in Dumnezeu si te face sa ai fi loial si iti jura ca nimeni nuti poate lua locul di inima lui si esti sufletul pereche iar dupa 7 ani de invatatura si incercari de tot felul si in sfarsit este pe cale sa realizi ceva frumos si de durata aceea persoana se plictiseste si iti spune toate cuvintele de genul te iubesc esti pamantul si soarele meu si zeul meu frumosul meu sufletul meu iti spune ca toate cuvintele si simturile de dragoste sint gargara si nau nici o greutate si in cepe sa te insele cu tot felul de barbati care mai decare mai dubiosi si ai spui ca de nu inceteaza te sinucizi si ca raspuns primest ca tot ce am facut numi pare rau si ca curvia ei este mai presus de viata mea atunci dami un motiv sa traiesc sint terorizat de aces lucru alta femeie nici macar nu pot sa o privesc sau sai vorbesc dami un motiv sa traiesc

Maia

Oameni buni, ce fac? M-am despartit de prietenul meu dupa 1 an chinuit de relatie, violenta si agresiva iar acum ma ameninta cu sinuciderea. Nu mai pot accepta o viata de caine dar nici sa-l vad mort nu vreau, pur si simplu nu accepta nimic decat moartea.A mai incercat in trecut….ma rog la Divinitate sa intervina, altceva nu stiu.

Ana D.

Buna Seara! Numele meu este Ana si an 17 ani. De 1 an de zile iubesc un singur barbat in varsta de 22 ani care ma cerut de sotie, mi-a oferit si un inel dar de cateva luni de zile nu ne mai intelegem, nu mai suntem sinceri unul cu celalalt. Multe greseli am facut pana sa fiu cu el, am fost o fata din lumea rea, acea fata ce dorea sa-si traiasca viata fara sa judece, dar el m-a schimbat si ma intors pe calea cea buna, dorea din tot sufletul sama schimb. M-a inteles, m-a iertat si a crezut ca poate face ceva bun din mine…pana acum 2,3 luni de cand sa inselat. Nu i-am demonstrat inca, in totalitate ca pot fi cum isi doreste el. Provin dintr-o familie dezorganizata, fara educatie si fara scoala iar el le are pe toate…parinti ce nu au lipsit viata intreaga de la biserica, sau luptat pentru copii lor si singuri si-au castigat respectul. Dupa cum va spuneam am facut multe greseli, doar ca acum nu realizez ce a fost in mintea mea, iar socrii mei nu ma accepta, de 1 luna de zile ma ascund de ei, de familia sotului meu. Cu parintii nu ma inteleg, nu accepta relatia mea desii nu au de ales decat sa imi faca mie zile amare prin faptele lor. Sotul meu nu ma mai suporta, spune ca sunt foarte rautacioasa, incapatanata si trec peste cuvantul lui. Asa este, dar uneori nici el nu poate sa se abtina sa nu ne certam…nu mai poate sa ma intelega spune ca este prea mult. Il iubesc, nu vreau sa mai gresesc, ma rog la dumnezeu sa ma scape de ce am mostenit din familie. Acum 4, 5 zile am fost despartiti, dar dumnezeu i-a vorbit in vis si a spus ultima sansa sa mi-o mai ofer, el i-a pus conditia ca la al 5-lea apel daca nu-i raspund sa creada ca a fost un vis si sa ca inselat, era ora 00:00. Acele zile cat am fost despartiti mi-a vorbit exact asa cum meritam sa fiu tratata. Ma facut sa fiu deacord cu decizia luata chear daca eu meritam, am fost incapatanata. De fiecare data am trecut peste fazele lui. Este acel barbat ce are nevoie de o familie, nu de aventuri sau curve. Cu mine si-a pus mintea cand tocmai ce se terminase o relatie de 3 ani de zile cu o fata. Vrea sa-i fiu supusa, sa nu comentez si sa ma schimb complet sa ma vindec de rauatea din suflet si de trecutul meu. Nu vrea sa ma creada ca dupa trecutul meu regret si incerc sa ma dezleg de cel mai mic esec. Dar cel mai tare ma doare faptul ca, a inceput sa se prefaca. Vorbeste de foarte mult timp cu fostele iubite, e foarte mare diferenta de comportament cand vine vorba de ele. Am reusit sa citesc comvorbirea cu cateva din ele. Pe majoritatea el le cauta…duhuri rele ma face sa ma cert cu el, sa nu-l mai suport si nici dragoste sa nu mai pot face cu el desi nu ce vreau eu fac, el este capul familiei, dar tot tin mult la el. Vreau sa devin sotia lui cu adevarat si sa ma vada doar pe mine in fata ochilor lui, sa fie lafel ca si mine, sa nu poata vorbi cu alta fata. Nu il pot intelege deloc, suntem diferiti, eu nu as putea face asta, cat de mult la-s ura nu as putea…intr-o seara am ramas impreunapeste noapte dar am adormit zamandoi in masina, era vara, si am reusit sa citesc comvorbirea care a avut-o langa mine fara sai pese ca aveam nevoie de imbratisarile lui ,ma respinsese se uita la filme porno pana sa adoarma cand i-am intorsspatele si nu am mai vorbit iar in acea convorbire cu fosta iubita care inca vorbeste nespus de desc si nu doar cu ea, si-au dat intalnire la ea acasa fara ca parintii ei sa stie. Cand am vorbit despre asta mi-a spus ca fac pe victima si ca sunt prea stresanta si a ales sa renuntela mine desi eu lam cautat si mi-amcerut iertare ca am intrecut masura, si mult mai tarziu a spus ca ea a avut mai multa grija de el in acele 6 luni de relatie. Altora le spunea despre mine ca nu le inghit ca a fost cu el si le invitala suc. Nu vrea sa ma despart de el…vreau sa-mi fac inima de gheata daca este nevoie…nu ma pot preface recunosc ca merit toate acestea, acum platesc pentru toate greselile facute, si acesta e doar inceputul dar vreau sa pot trecemai usor peste. Cu el nu pot vorbi nimic nu vrea sa ma asculte vrea sa fac doar ce vrea el si sa tac mereu sa suport si sa astept ca dumenzeu sa intervina pentru ca eu nu pot schimba cu nimic sunt prea cicalitoare, asta e parerea lui. Multumesc tuturor celor ce citesc acest mesaj. L-am publicat pentru ca nu am idee ce sa fac in privinta aceasta pentru capana acum ceea ce am facut a dat gres si nici indurare nu am. Ma rog la dumnezeu sa se ingaduie de mine si sa intervina in familia noastra si a lui sa ne fie viata mai usoara ca nici eu sa nu-i mai fiu o povara. Multumesc inca o data pentru atentia Dumneavoastra FITI BINECUVANTATI !

Alex A.

Azi am ajuns sa nu mai am nimic. Sa nu mai fiu nimic. Din esec in esec am ajuns sa-mi vand ultimele lucruri pe care le aveam de pret, chiar si sufleteste, ca sa nu ajung pe drumuri.
Ce mai sunt eu acum? Un nenorocit. Unul care nu merita nici macar sa apuce Craciunul. Sarbatorile sunt pentru oamenii capabili, nu pentru ratati.
Nici n-as avea unde sa ma duc pentru ajutor. Provin dintr-o familie si dintr-o zona in care exista anumite convingeri. Oamenii pun pret pe rezultate, si pana la urma, e normal. Asa e lumea, si ar trebui sa fiu mai dereglat decat sunt acum ca sa o urasc sau sa am pretentia sa se schimbe.

Pentru ca da, stiu ca am o problema. Stiu ca in creierul meu e un dezechilibru si, probabil, e tratabil. Dar apoi ce? Raul in viata mea e deja facut. Nu mai am nici o sansa, si chiar de as avea, m-as uri si mai mult pentru felul in care ma vor privi cei din jur, mai ales oamenii la care tin.

Au fost 23 de ani frumosi, sau cel putin o mare parte din aceasta perioada. Stiu ca o mor, poate azi, poate maine, oricum, pana la Craciun. N-as suporta sa apuc ziua respectiva, stiind ce am ajuns.
Nu-mi doresc decat cacineva sa-mi citeasca randurile, chiar daca trece mai departe. Fiindca, Doamne, ma simt atat de singur. Sunt om in toata firea de-acum, si totusi nu trece nici macar o ora fara sa ma loveasca plansul si sa-mi vina sa-mi dau pumni in cap.

Oricum, cam asta sunt/am fost eu, deoinde cand cititi asta.

Aveti grija de voi.

Otmar

Sinuciderea poate veni ca o izbavire… Am intrat intr-o depresie acum 6 luni si pastilele pe care le iau mi-au stricat viata. Eu asa consider,desi nu stiu ce s-ar fi intamplat fara ele. Asa cum am mai iesit odata dintr-o situatie asemanatoare, prin credinta, nu as mai fi putut sa ies. Asa am ajuns acuma la un echilibru fragil in viata mea.
Cam de 4 luni am inceput sa merg si la psiholog, insa nu i-am spus tot, cum ca in ultimul timp am inceput sa ma gandesc serios la cum sa termin cu toatele … Stiu ca e un gest de lasitate, poate chiar si de comoditate, nici nu vreau sa ma gandesc la durerea pe care le-as provoca-o parintilor, insa nu mai vad o iesire in afara de calea asta a sinuciderii.
Ma gandesc sa ma […moderat…] insa nu stiu daca o s-o fac pana la urma asa. Mai mi-am inchipuit cum ar fi sa ma […moderat…].
Mai merg si la duhovnic sa ii zic diseara, insa nu ma vad intors din drum, cel putin pana ajung in orasul de bastina unde intentionez sa duc la bun sfarsit planul…

Andrei S

Am pierdut tot ce aveam mai scump pe lume: doi puisori minunati si inocenti!!! Viata mea nu mai are nici un rost si nu mai suport egoismul si minciuna din jurul meu

Razvan A.

In viata poti sa ajungi la un moment dat cand pur si simplu nu mai poti continua, deoarece realizezi ca esti o povara pentru cei din jurul tau sau cel putin asa crezi. In acele momente te bate gandul asta nenorocit sa o faci. Dar e simplu sa o faci efectiv, problema e CE LASI IN URMA TA. din pacate nu vei stii, deoarece dincolo e doar spiritul care e ceva imaterial, nu cred ca va putea sa interactioneze cu cei ce ii lasi in urma. De acceea e necesar sa scrii de ce o faci sau sa lasi totusi o explicatie cat esti in viata. Este gestul suprem inainte de a o face. Toate emotiile si sentimentele pe care le-ai acumulat se vor transforma in cateva randuri. Este infricosator si linistitor in acelasi timp. Nu cred ca cei care gandesc asa au neaparat o problema fiziologica a creierului, ci doar incearca sa scape de probleme. Si eu incercam sa scap prin metoda asta acum cateva minute, dar am realizat ca mai bine incerci sa faci o schimbare radicala in viata ta, decat sa aplici metoda asta atat de lasa. In functie de caz, poti sa schimbi totul dintr-o data, fie ca e vorba de neintelegere cu parintii, cu sotia, pritenul, etc., te iei si pleci unde vezi cu ochii. Eu asta intentionez sa fac, pentru ca e sansa pe care mi-o ofer singur. Precizez ca sunt intelectual, am 32 de ani, am bani, 2 case, masina. nevasta, copil, servici bine platit, dar ceva lipseste. Intelegerea celor din jur, Asa ca va voi scrie peste un timp ce am rezolvat prin metoda asta de a pleca in lume. daca alegeam prima metoda nu cred ca va mai puteam impartasi ce se va intampla cu mine. Viata merita traita asa cum iti doresti, nu cum vreau cei din jurul tau, asa ca ai decizia in mana.

Myself

Binenteles ca am aterizat in acest loc cautand o solutie cat mai „facila” pentru a-mi rezolva starea. O stare care persista de la o varsta frageda. Am incercat a-mi ocupa timpul si focaliza atentia catre lucruri comune…studii, cariera profesionala, job, dar dintodeauna in adancul fiintei mele a existat o nemultumire profunda. M-am nascut impotriva vointei mele! Si trebuie sa duc aceasta povara…De ce?…Religia pur si simplu ma reneaga pentru gandurile de a-mi incheiea singur socoteala cu viata…De ce? Parca Dumnezeu ne iarta TUTUROR pacatele, Suicidul este blamat imediat de societate si religie….Noi cei cu aceste stari trebuie intodeauna sa ne „gandim” le cata durere vom lasa in urma noastra….Deci, pentru a nu-i afecta si a nu-i aduce in suferinta pe cei apropiati trebuie sa „mergem NOI mai departe” in suferiinta noastra. Cat egoism din partea societatii! Oare de ce nu pot intelege cei din jurul meu ca nu am ce sa le ofer si nu astept nimic din partea nimanui?!?

Adriana P.

Nu vreau decat sa mor,nu-mi place sa traiesc in aceasta viata de om ,vreau sa traiesc intr-o alta viata (cred o alta viata !!!)ca o scoicuta pe fundul marii.Acolo vreau sa fiu…Nimeni n-o sa ma convinga sa ma intorc aici…!!!Sunt o greseala …

Gabi M

buna ma numesc gabi am 17 ani si trec prin niste grutati care ma apasa forte tre sufar de singuratae si 2 prieteni cei mai buni de ai mei sau cel putin asa credeam ca sunt , sunt niste falsi mama im tot reproseaza intot deauna ca nu obtin note mai mari la scoala , ca nu fac nimic bine si ca no sa fiu nimic in viata n ma sustine niciodata cu nimic toata lumea din jurul meu imi spune ca nu fac nimic bine mam saturat de toate si numi pot reveni din starea asta de singuratate , simt in fiecare zi o apasare sufletesca nu prea am cu cine sa vorbesc asa ca am decis sa scriu pe acest site , si sper ca cineva sami dea si mie un sfat util

BB

Buna seara! Am 20 de ani. De o lunga perioada de timp sunt foarte deprimata si am senzatia ca nimeni nu ma iubeste, nu imi ia in considerare sentimentele. Toti spun ‘exprima-ti sentimentele!’. Cand incep sa vorbesc si sa expun ceva ce nu imi place, imediat sunt pusa la colt. Nu ma gandesc decat la faptul ca si asa incurc lumea si ca ar fi mai bine fara mine in ea. Sunt singura..mereu am fost..Deseori nu vad alta varianta decat sa imi iau viata. Vreau asta. O vreau cu toata fiinta mea. Dar ceva ma opreste..nu stiu ce. Probabil este frica a ceea ce va urma. Da..cred ca asta este. Ca stiu sigur ca cazul in care m-as sinucide, nimanui nu ii va pasa..Visez chiar ca am murit si nimeni nu este la inmormantarea mea. Nu sunt o persoana rea..cel putin asa cred. Nu ma comport urat cu oamenii, nu imi plac certurile si totusi parca nu pot scapa de ele. Parca nimic din ce fac nu fac bine si nu pot multumi pe nimeni. Am ajuns sa nu mai zambesc decat fortat, ca sa nu vada cei din jur ca sunt suparata si sa ii scutesc de o plictisitoare deschidere a sufletului meu…sunt in plus pe lumea asta…

Magda D.

draga gabriela, am ajuns la comentariul tau si doar aici am reusit sa scriu ceva..nu am trecut prin necazuri prea mari, nu am traversat zile prea grele dar simt cu o intensitate din ce in ce mai mare ca nu-mi gasesc locul indiferent ce as face ; singurul lucru de care pot sa ma plang este singuratatea , dar nu oricefel de singuratate ci singuratatea absoluta.
“planuiesc” de mult sa “dispar” convinsa fiind ca nu va insemna mare lucru pentru nimeni mai mult de 2-3 zile de “poveste” ; as vrea sa gasesc o metoda ultra-rapida, sigura si categorica..cum ar fi […moderat…]

Hugo

Desi mi se pare ciudat a trece in nefiinta,deoarece am credinta in Dumnezeu , gandul trecerii in lumea aialalta are si o parte buna !Visez la lumea de dincolo ca si o zi de vara , o zi in natura , o zi in care soarele incalzeste si lumineaza peste tot cu putere , totul straluceste , … o zi simpla a secerisului , in care natura prinde viata ,o zi care nu se mai termina niciodata … o zi in care muncesti cu greu in canicula , iar apoi gasesti un izvor cu apa rece , te intintzi la umbra unui salcam si visezi la eternitate .Iar seara te intinzi pe iarba , asculti cantecul greierilor …si privesti stelele pe cer .Pt. mine acesta e sensul vietii !in prezent , student la calculatoare . Viata niciodata nu mi-a oferit mai nimic ! A trebuit sa muncesc pt tot , fara a fi apreciat … fara a primi o vorba buna sau ceva …nu am nici un prieten , nu am avut nici macar o prietena ( motiv sau am fost ocupat cu munca sau nu mergeam in cluburi etc …)ziua de nastere, 18 ani ,am sarbatorit-o muncind de la 6 dimineata pana la 23 !craciunul si revelionul sunt cele mai oribile zile din viata mea ,pt ca vad atata bucurie in inimile altora , dar la mine … nimic .Parintii niciodata nu mi-au dat vreo importanta , ba chiar m-au privat de libertate … au trecut anii , fara sa-i cunosc .Acum sunt departe de toti si de toate … totul in lumea aceasta mi se pare strain !PANA ACUMA VIATA SI LUMEA A TRECUT PE LANGA MINE , fara sa lasa o amintire placuta sau o urma de fericire. Tot timpul prins in SINGURATATE !Nimeni nu mi-a a fost alaturi in viata aceasta … si cei care au fost , ori au intors spartele ori viata m-a dus departe si am pierdut totul ; toate lucrurile importante si frumoase din tinerete …nu m-am bucurat o clipa de ele ! ! !Cand le aduni pe toate acestea unde voi ajunge …?