Nicoleta G.

21 10 2010

Buna seara. Ma numesc Nicoleta si vreau sa scriu si eu citeva cuvinte aici.
Am 36 de ani si de locuiesc in Norvegia de 16 ani. Am venit aici cunoscind un norvegian, m-am maritat din interes ca s pot pleca din Romania unde nu aveam o viata buna din cauza tatalui meu vitreg. Eram ca un intrus in acea casa si am vrut sa plec si sa scap de tot. Am ajuns aici insa nu sint fericita deloc. Multi in Romania ma invidiaza si aud mereu ca nu sint normala la cap ca ma tot pling ca stau in Norvegia, ca nu sint multumita, ca oamenii in Romania mor de foame,etc,etc etc. Dar nimeni nu intelege ceea ce simt. Nimeni nu intelege ca stau foarte mult in casa( am divortat de acel norvegian acum 13 ani) si ca pling foarte mult si ca am ginduri de sinucidere. M simt atit de singura aici!!!! Nu am familie, nu am prieteni aici, nu am pe nimeni. Am incercat sa fac in asa fel incit sa-mi multumesc parintii. Din cauza asta am facut facultate aici in Norvegia iar de 4 ani lucrez ca medic stomatolog. Stiu ca multi vor spune cu invidie….asta ce mai vrea? De ce e asa de nemultumita si deprimta? Problema e ca nu reusesc sa-mi gasesc si eu un barbat potrivit pt mine, cu care sa fiu fericita si cu care sa-mi fac si eu o familie. Am un baiat de 14 ani cu fostul sot dar nu sta cu mine….am avut proces pe care l-am pierdut.
Simt ca nimeni nu ma vrea….nici un barbat nu vrea sa fie cu mine, desi aud tot timpul ca sunt frumoasa, desteapta, sexy,etc. M-am saturat sa tot caut si sa sper de fiecare data cind intilnesc pe cineva care imi place….pt ca sint doar dezaamgita de respectivul….toti ma parasesc. Nu mai vreau sa mnai traiesc…..simt ca nu mai vreau sa mai traiesc dar sint atit de suparata si nervoasa pe mine insami ca nu reusesc sa am acel curaj sa-mi iau viata o data 😦 ((( Imi este asa de dor de tara mea dar stiu ca nu ma pot intoarce neavind bani deloc!!!! Si imi doresc asa de mult pe cineva cu care sa-mi fac o familie dar vad ca nu reusesc. Si am obosit sa caut!!!! Si am obosit sa traiesc!!!! 😦 (((

Anunțuri




HRNY

21 10 2010

Buna am regasit situ acesta din intamplare pe google ..sa va povestesc cate ceva din viata mea ..eu ..sunt un baiat de 18 ani ..pe numele adevarat MMC. si povestea mea de viata suna cam asa ..vaa roog ..sa nu ma judecati si sa intelegeti prin ce trec aproape in fiecare zi ..Totul a fost bine ..pana la varsat de 12 ani ..Eram un copil inocent si era preten cu tata si intr-o zi de 17 martie o zi de luni …era zi de munca …si seara precedenta adica duminica iam zis tatalui meu sa isi ia liber k sa mergem la pescuit ..k era pasiunea noastra …si a plecat catre servici si ..sagrabit la un semafor si habar n-am ..si l-a lovit o masina ..amurit …si mam trezit dimineata nu era decat mama si eu akasa si a venit o vecina si a spus “barbatu; a fost lovit de o masina ” , neam dus la morga nu uit cat traiesc faza aia ..si noaptea depriveghi ma straduiam sa inteleg ..sa simt dar credeam k totul va fi bine si mama mia zis k totul va fi bine k va fi k inainte ..Dupa 6 luni a adus acasa un tip cu plete ( acasa ..si a zis k ie preten ..il cheama eugen ..si pana la varsta de 15 ani mia facut viata un calvar..dar sa va zic viata mea pana atunci pana la varsta de 15 ani . ,mama nu imi mai dadea atentie si mi se rodea sufletul knd in linistea serii auzeam tipete …de..stiti voi ..placere ..se trezeau diminieata si isi vedea de viata k si cum tata ar fi un nimeni ..metoda mea de revolta era spiritul mai rebel..dar nu avea nici un efect ..ea nu se mai ocupa de mine..si am inceput sa ies pe afara sa pierd nopti ..am dat de golan ,vagabonzi ..si am inceput sa furam ..ma simteam asa bine k aveam banul si mama ma aprecia ..desi aveam doar 13 ani ..doar atat ..mama nu ma intrebat de unde ii am ..ii dadeam banii in mana mai imi lasam si eu de buzunar si totul era bine ..era pe dracu ..cu banii aia eugen isi mai lua bautura ..si knd venea beat acasa ..ma batea . ..si k sa evit asta nu mai veneam cateodata acasa o noapte intreaga ..cand stiam k e beat ..si dormeam pe o caramida ..la lumina unui foc ..impreuna cu altii si beam si facem alte chestii ..intr-o seara nam mai iesit pe afara si am stat pe canapea ..knd am auzit usa trandindu-se si a venit el mort de beat ..si ma snopit in bataie cu o curea dinaceea groasa ..si am inceput sa il urasc si pe el si mama ..totul a fost xact in ritmul asta pana la 15 ani ..knd sincer sa fiu ..iam pus mana in gat si iam zis k daca se mai atinge de mine ii rup gura ..si dupa de cate ori aveam ocazia il loveam ..dar apoi am avut scandal cu frateso ..in fine ..partea asta oricum nu a fost frumoasa ..apoi ..la vartsa de 15 ani ..am vazut o fata frumusik , era raza mea de soare ( era linistita si buna ,tandra si ma intelegea ..inceputu relatiei nu are rost sa il detaliez ..era frumos am cucerit-o eu fiind ..un tip dintr-o brigada ..(parintii ei sunt plecati si akm si ea sta cu bunica si fratele ei .dar in ultimul timp e singura )… era totul frumos am stat impreuna ceva timp si ne intelgeam de minune si la liceu am ales sa fim in aceasi clasa si asa cum sunt am intrat al 14-lea pe scoala deci totusi vedeti ..defapt ..aveti orizontul deshics sivedeti cate eforturi fac ..si am rfacut ,akm bune sau rele ..:(la varsta de 16 ani am dat de alti prieteni kre furau sa zic asa lucruri mai mari ..si am inceput sa o ard si eu cu ei ..cat despre relatie a fost buna ..dar neam despartit ..pt k eu nu o puteam iubi k o femeie ..ci k o sora .. sau nici eu nu stiu …lucrurile au evoluat in mare parte in rau ..si in ianuarie(anul acesta) am avut o tenta de suicid ..si am cunoscut pe cineva .pt kre nu am simtit niciodata asa ceva ..e iubirea aia calda respectuoasa ,tandra ,e cel mai frumos sentiment .. sincer o iubesc pentru k ea mia definit viata ..si ma facut sa vad lumea altfel ..dar problema e ca ea e rece si materliasta ..Nu ma iubeste ..si din orice motiv era cearta ..si apoi am luat si eu atitudine ..faza e k ea e ..materialista ..si e mai usuratica ..am vazut in ea expectia ..mam gandit k ma intelege , k a trecut si ea prin multe ..si la inceput a fost frumos ..am avut incredere in ea ..dar akm nu mai cred un cuvant din ce imi zice ..insa nu pot sa nu o iubesc ..EA e nepasatoaree ,Nu ma iubeste ..si desi eu dau tot adica dadeam ,:(( ea niciodata nu a vazut k pentru ea am multe sacrificii ..si imi reproseaza k nu o inteleg ( knd defapt habar nu are ea sau defapt are si se foloseste de asta sunt precum o papusa pentru ea ..si am decis sa imi tai singur sforile si sa ma duc mai departe ..Ne-am despartit de 3 ori k sa zic asa ..pentru k ea … de paste sia gasit un tip , inainte a mai avut unu , luni ia zis kiar fostei mele prietene k sa indragostit de un baiat de la ea din clasa ..si ea zis ce au facut ei la disco ..si ia mai zis de un alt baiat cu care se intalnea mai rar dar cu care tinea legatura ..asa ca neam despartit ….am uitat sa va mai zic ceva ..in februarie ..mama a ramas insarcinata si vedti si d-vaostra cum sta treaba am convins-o sa avorteze ..Mam saturat pur si simplu ma simt ..ghinionist ..orice as face nu pot scapa ..ma simt neputinciios (..nu aveam eu nevoie de dragoste ..dar intelegeti-ma pentru mien orice pers kre vb mai frumos cu mine ajung sa o iubesc,,pentru k tata si mama pot zice k nam mai avut ..si nimeni nu mia dat nimic ..decat singura persoana e fosta prietena care ma intelege si ma ajuta ..si catiava prieteni ..am decis ,,k e de ajuns..am primit multe palme de la viata si ..o sa pun punct .. apropo asta nu am vrut sa o scriu dar o scriu ..Cum v-ati simti voi daca ati sti k mama a facut parcarea .?ganditi-va cum e sufletelul meu ..doar un moment …e rupt in bucati ..in mii de bucatele ..o sa mai scriu pe site cat mai raman printre ..pe aici .. …VA MULTUMESC ..MULT SI AVETI GRIJA DE VOI ..SUNTETI PERSOANELE “VIRTUALE” CALDE …SI VA APRECIEZ FIECARE EFORT POATE MAI BINE DECAT ATI CREDE D-VOASTRA VA MULTUMESC
+1





AMB

21 10 2010

Buna tuturor, in primul rand!
Care ar fi cea mai potrivita introducere? Faptul ca deviza care ma calauzeste in ultima perioada este : mai bine mor pentru ceva, decat sa traiesc pentru nimic, cred ca spune totul despre starea in care ma gasesc. Am avut doua tentative pana acum. Am momente cand mi-e atat de frica, insa sunt din ce in ce mai dese starile in care imi dau seama ca trebuie sa duc la bun sfarsit ce am inceput. Efectiv nu ma intereseaza ce ramane sau cum ramane dupa mine, nu ma intereseaza nici faptul ca exista probabilitatea sa nu gasesc linistea dupa care tanjesc. De fapt, adevarata moarte consider ca este ignoranta. E cumplita si sunt inumani cei care recurg la aceasta metoda. Insa, fiind atat de diferiti e firesc ca fiecare sa percem cu alta intensitate momentele pe care ni le ofera viata. Toti imi repeta ca sunt puternica, frumoasa, ma rog, plina de calitati… eu de ce nu vad aceste lucruri? de ce in fiecare dimineata sunt ingrozita de faptul ca m-am trezit? de faptul ca trebuie sa-mi pun din nou masca si sa arat cat de bine e si cat de usor trec prin viata… Si imi dau seama ca nimeni nu poate sa inteleaga si nici nu am niciun drept sa cer cuiva sa ma inteleaga. Vad in oglinda tot ce e mai urat si mai rau… iertati-mi incoerenta. Ideea e ca am scris…nici nu stiu de ce am scris si ce exact vroiam sa expun. Speranta mea este ca exista un Iad si pentru cei buni.
Va multumesc!





Sayuri

21 10 2010

Buna,
Randurile astea sunt franturi din sufletul meu…nimeni nu le stie. Incerc sa le fac fata, dar simt ca nu mai rezist. Poate ca daca le vor citi si altii, vor fi mai atenti la comportamentul copiilor lor si la ceea ce transmit acestora. Imi rasuna si acum in minte vocea parintilor: nu te-am vrut, am fost nevoiti sa te lasam sa traiesti (era pe timpul lui Ceausescu)!Cu cata josnicie si sinceritate au spus asta!A durut! N-am avut parte de o copilarie frumoasa. La sase ani am fost abuzata sexual. Am trecut si peste acest lucru, oricum acum imi aduc aminte doar fragmente din acel episod, incerc sa-l uit de tot, dar nu reusesc, staruie prin mintea mea. Din copilaria mea imi amintesc bataile aspre pe care le primeam din partea tatalui, serile in care adormeam plangand si pe mama care venea la patul meu si spunea ca m-am purtat obraznic si ca intr-un fel am meritat cu varf si indesat bataile tatalui. De fapt cred ca nici ea nu avea puterea sa se opuna sotului ei si sa imi ia apararea. Cand m-am marit putin, i-am luat eu apararea mamei si am intervenit pentru ea, chiar daca primeam in continuare bataia binemeritata. O batea cu brutalitate si ea supusa ramanea cu el >>pentru copii>> spunea si plangeam alaturi de ea.O imploram sa ne ia de acolo si ea refuza, spunand ca nu are ce sa ne ofere singura. Intre timp mama s-a imbolnavit, a fost operata pe creier de trei ori, am hranit-o cu lingurita. Cand a venit de la spital nu am mai recunoscut-o, era altcineva si fizic si psihic. Cei drept bataile nu au mai continuat, persistau doar certurile in familie. Mi-era rusine…. regret ca nu am facut mai mult pentru mama mea. S-a stins din viata asta de calvar, ii simt lispsa…. Am visat-o dupa ce a murit, imi spunea ca este bine si ca nu mai vrea sa se intoarca printre noi. Ma invinovatesc pentru moartea ei, nu eram foarte mare, dar puteam face mai mult. Cu putin timp de a pleca dintre noi, mama a spus cu naduf sa dea Dumnezeu ca cei care au ras de felul in care a ajuns sa simta si ei durerea prin care trece. Intamplare sau nu, nu stiu, asa s-a intamplat,cei care au ras pe seama ei, au patit cate putin din ce a patimit ea. Pe tata am crezut ca l-am iertat pentru escpadele lui amoroas- cand inca traia mama, pentru bataile pe care le-am primit si eu si mama, pentru zilele in care nu aveam ce manca… pentru viata asta….pentru tot.Dar am stat de vorba cu un parinte catolic si mi-am dat seama ca de fapt nu l-am putut ierta in sufletul meu. Am inceput sa urasc viata, am inceput sa imi pun tot felul de intrebari negre, am inceput sa nu mai pot..as vrea sa nu mai fiu…Dar incepe o alta zi, servic





Andreea G.

21 10 2010

buna nici nu stiu cum sa incep,nici nu stiu ce doare mai tare,dar incerc sa iti spun cat mai clar pt ca am nevoie de cineva care sa ma inteleaga.am avut un frate,in varsta de 30 de ani,care l-am iubit enorm,dar din pacate cred viata nu l-a iubit pe el.cand avea 14 ani,dintr-o prostie facuta in gasca lui a ajuns l-a inchisoare nevinovat,luand totul asupra lui.a stat acolo cam un an,poate mai mult,eu eram mica pe atunci,cert este ca dupa ce s-a intors acasa a fost alt om.nu se mai putea integra in societate,nu mai potea dormi noaptea,avea cosmaruri oribile despre care nu ne-a povestit detalii.am incercat sa il ajut si eu si alti membrii al familiei dar ne indeparta mereu.dupa o vreme a inceput sa ne dezamageasca.ne dispareau lucruri din casa,practic ne fura.in timp am ajuns sa nu mai vorbim deloc.cateodata cedam si iar ma dezamagea si tot asa.in ultimii doi ani aveam senzatia ca incerca sa se schimbe,chiar acum doi ani l-am ajutat sa plece in franta,era o relatie intre noi,apoi iar m-a dezamagit….si tot asa
apoi tata a murit si iar ne-am apropiat.ultima despartire care m-a durut extrem a furat vioara lui tata,care nu mai era printre noi.intre tim eu m-am mutat in germania si nu mai vroiam sa stiu de el.faptul ca nu i-a pasat de sentimentele care ne legau de acel instrument[tata era violonist]m-a durut extrem.dar incepea sa imi treaca.faptul ca nu eram aproape de el imi usura situatia.acum cateva luni imi scria pe mess ca vrea sa se schimbe si ma ruga sa-l iert.i-am zis ok,insa nu aveam incredere si nu am dat prea mare atentie.pur si simplu i-am zis bafta.si o vreme nu m-am gandit la asta.apoi cei de acasa imi povesteau ca este ft schimbat,extrem.gatea,spala vase…nu imi venea sa cred.apoi spre surprinderea mea ma cuprindea dorul de el,nu putem sa imi explic,acestea erau sentimente de mult stinse pt el.mama imi tot spunea ca el este ddisperat in cautare de lucru…la un moment dat i-am promis ca anul viitor am sa-l ajut,platindu-i un contract is srainatate,insa el nu mi-a raspuns.era ciudat,alta data cand ii oferem ajutor de genul accepta.dupa trei saptamani mama l-a gasit spanzurat in casa.a fost un soc.ne-a lasat un bilet in care ne scria doar ca el acum simte ca trebuie sa plece,ca nu intelege,se simte incapabil sa inteleaga ce este cu el,ca de o vreme tot incearca.a scris ca a incercat sa se schimbe si nu a reusit,ca nu mai vrea sa faca rau si ca bine nu poate.acum nu mai pot sa scriu …..sant o gramada de sentimente si intrebari….nu stiu.multumesc





Annie

21 10 2010

am scris..aceste cuvinte pe google..si am dat de aces blog.. pana acum nu am vb cu nimeni despre asta.. am tinut in mine si acum.. ma doare asa tare..simt ca am ajuns la capatul puterilor.
de 18 ani..de cand ma stiu..parintii mei se cearta non-stop.bine as fi daca ar fi doar niste certuri..toate se sfarsesc prin injuraturi,urlete,politie,batai. plang mereu.. nu stiu ce pot face.. i`am cerut lui Dumnezeu sa ma ia o data..ptr ca mie imi e frica sa ma omor..insa daca continua tot asa.. o s`o fac cat de curand.. la varsat de 14 ani..am gasit un baiat cu 10 ani mai mare credeam ca el e “luminita de la capatul tunelului..” insa toate povestile lui dulci..au devenit si mai amare knd am vazut ca si`a batut joc de mine..in sf..la 17 ani am gasit un baiat care nu il meritam efectiv..la cate i`am facut mi`a demonstrat enorm ca ma iubeste..insa eu simt ca nu mai am niciun motiv sa traiesc. pur si simplu rana din suflet e atat de mare incat ma apasa pe zi ce trece..ce ma sfatuiti sa fac?