Alina C.

E a nu stiu cata oara cand ma gandesc sa-mi iau viata dar lasitatea ma impiedica.
Sunt pe punctul de a termina o facultate care nu mi-a placut si pe care am facut-o numai de gura parintilor. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu actrita, dar natura nu mi-a dat posibilitatea: am un chip cu nimic iesit din comun, 20 de kilograme in plus si pe deasupra am abia un metru si jumatate. Sa zicem ca as slabi: ce castig? nici frumoasa si nici inalta nu o sa fiu vreodata.
Viitorul meu e sumbru: o sa termin facultatea si o sa ajung sa practic cine stie ce meserie pe care nu mi-o doresc si o sa raman pe veci frustrata din cauza ca nu imi pot indeplini singurul vis.
Eu ma intreb: CE am facut ca sa merit infatisarea asta? cu ce am gresit ca sa imi fie dat un corp de un metru si jumatate? (e genetic) de ce Dumnezeu nu a vrut sa imi dea macar trasaturi frumoase ale chipului, ca sa compenseze diformitatea corpului?
Niciodata nu am avut iubit, niciodata vreun baiat nu mi-a zis o vorba frumoasa, nu mi-a facut vreun compliment (pe buna dreptate) si niciodata baietii de care mi-a placut nu mi-au impartasit sentimentele. (cum, daca ei erau Fat-Frumos din poveste si eu ratusca cea urata?)
Ma gandesc foarte serios sa pun capat acestei vieti fara sens, fara VIITOR (nici pe plan profesional nici pe plan sentimental), insa deocamdata nu stiu cum sa fac rost de un flacon de somnifere ca sa le iau pe toate odata. O sa gasesc eu solutia cat de curand.
Singurul lucru care ma doare tare e ca stiu ca mama si tata o sa fie foarte tristi, pentru ca oricum as fi, sunt fiica lor.
Va multumesc ca m-ati ascultat si va rog sa nu imi spuneti nimic, pentru ca nicio vorba nu o sa imi dea vreun centimetru in plus sau o sa imi faca chipul frumos. Cei care ma judecati ca fiind superficiala, nu aveti habar cum e sa nu te poti realiza din niciun punct de vedere.