Aleqsa

Am gasit acest blog la fel ca multi care au ajuns sa scrie aici….am vrut sa ma sinucid si inca mai am astfel de ganduri. Am descoperit aceasta solutie din cauza multor probleme care s-au acumulat: lipsa banilor, neintelegerile din familie, complexele, dezamagirile, si nu-n ultimul rand singuratatea. Este foarte usor sa scriu aici tot ce ma macina si nu-mi da pace, dar vorbind despre lucrurile astea, nu rezolv nimic, dimpotriva, inrautatesc situatia. Am citit multe comentarii ale diferitelor persoane care au scris aici si de multe ori mi-a venit sa plang. Unii traiesc prea bine si din cauza unui esec in dragoste hotarasc sa-si puna capat vietii. Nu spun ca o astfel de dezamagire nu poate avea consecinte tragice, insa daca citim mai atent aici relatarile unor anumite persoane, ne dam seama ca viata a fost ingaduitoare cu noi. Exista o vorba: priveste la cineva care este intr-o situatie mai rea decat tine si-ti vei da seama ce bine traiesti! Viata e nedreapta, stiu…am trecut si eu prin momente groaznice si nu ma puteam opri din plans, tot ce voiam era sa dispar! si acum cand imi aduc aminte ma intristez. Dar oricat de rea sau buna ar fi o situatie, ea se va schimba! Am citit aici despre persoane care au ramas in strada, care nu mai fac fata datoriilor, care sunt molestate si amenintate de parinti si m-am ingrozit! Scriu aici in special pentru cei care au suferit din dragoste.
Am avut o relatie de scurta durata cu un tip la care am ajuns sa tin. Era primul barbat care ma facea sa ma simt speciala, semanam mult si mi se parea incredibil cat de bine ma simteam in prezenta lui. Nu-mi imaginam o despartire, insa am fost naiva. El nu a fost sincer cu mine, a plecat urechea la ce-au spus altii despre relatia noastra si totul s-a terminat. M-am mai intalnit cu el dupa despartire pentru ca imi spunea ca-i este dor de mine, iar eu ca proasta ma duceam sa ma vad cu el sperand ca s-a razgandit si ca vrea sa ne impacam, insa ma alegeam de fiecare data cu o noua dezamagire. La un moment dat ma cauta doar ca sa rada de mine si imi vorbea intr-un mod nesimtit. Asta se intampla acum doi ani. Si in prezent ma mai cauta si-mi spune ca sunt singura fata fatza de care a simtit ceva special(asta mi le spune in conditiile in care el este cu altcineva acum). Ma doare cand imi mai amintesc de el, dar sunt constienta ca nu ma merita si ca acum culege ce a semanat. Pot spune ca am fost norocoasa deoarece dupa ce m-am despartit de tipul asta acum doi ani, am inceput o relatie cu un prieten bun, iar faptul asta m-a ferit oarecum de suferinta. Acest prieten era cu 17 ani mai mare decat mine, dar ma intelegeam ft bine cu el si ne placeam in alt mod….Si uite asa a inceput relatia “visurilor mele”. Nu pot da multe detalii despre aceasta persoana pentru a-i proteja identitatea. Adevarul este ca nimeni nu stia de relatia dintre mine si el, practic ne ascundeam de ochii lumii din motive pe care, din nou, nu le pot mentiona. Eu le cunosteam si le-am acceptat. Am avut o relatie de un an si cateva luni, care s-a sfarsit printr-o despartire. Asta m-a distrus. De fapt aici am vrut sa ajung. Am intrat intr-o depresie de cand m-am despartit de tipul acesta. Am pierdut dintr-un foc un iubit, un frate, un prieten…..Imi amintesc cat am plans in seara in care ne-am despartit. Tot ce-mi doream era sa adorm ca sa nu-mi mai amintesc de despartire, dar somnul nu mai venea. Asa ca mi-am amintit ca mai aveam niste antidepresive. Din pacate pentru mine au fost numai 8 si le-am luat pe toate. La scurt timp am lesinat si m-am trezit tarziu a doua zi cu o durere graznica de cap. Cam asta a fost tentativa mea de sinucidere. Dupa asta am incercat sa fac cumva sa-l uit: faceam mult sport ca sa ma descarc, citeam carti de autoeducare si cam atat….parca nu mai traiam, totul era lipsit de sens pt mine, durerea era atat de mare incat faceam tot posibilul sa nu ma gandesc la el, ma sufocam, aveam cosmaruri…Ce sa mai, viata era groaznica! Si acum ma doare cand scriu si-mi amintesc de tot, nu pot sa cred ca s-a terminat.
Nici acum nu mi-am revenit complet, dar mi-am dat seama de multe lucruri. Sunt multe persoane in situatia mea care probabil asteapta in viata lor o persoana speciala care sa le iubeasca si sa le aprecieze pentru ceea ce sunt. Poate vom avea norocul sa ne intalnim si ne vom face impreuna viata mai frumoasa. Tineti minte ca nu sunteti singuri si ca undeva acolo o persoana asteapta sa va cunoasca. Cititi numai cateva comentarii si dati-va seama ca nu sunteti singurii care sufera. Orice problema are si o solutie! Eu mai am de lucrat pentru a-mi rezolva problema, ins consider ca sunt pe drumul cel bun. Suferintele ne intaresc si ne dau putere sa mergem mai departe! Voi, cei fara speranta, incepeti sa o luati pe calea cea buna povestind pe acest blog ceea ce va macina( si cu ocazia asta vreau sa-i multumesc administratorului pentru initiativa de a creea blogul si pentru timpul pe care si-l sacrifica pentru a citi tot ce scriem noi aici si a ne ajuta pe fiecare in parte cum poate), dar fiti deschisi la indrumari si sfaturi din parte acelor care-si doresc sa va ajute! Si mai ales trebuie sa va doriti sa o luati de la inceput, sa va gasiti fericirea si sa va bucurati de viata care v-a fost oferita pentru ca, tineti minte, viata nu e legata cu funda, dar tot este un dar! Uitati-va in jurul vostru: veti vedea oameni tristi si oameni fericiti si probabil va veti gandi: “cum fac unii sa fie fericiti?” . Va pot spune ca totul consta in modul vostru de gandire…bine, aici sunt multe de zis, oricum am vorbit poate prea mult, sper sa aiba rabdare sa citeasca nu numai administratorul blogului ce-am scris aici….Le transmit celor disperati, sa se gandeasca de mai multe ori inainte de a se sinucide, pentru ca viata ne-a fost data ca sa ne bucuram de ea!!!! Sper sa mai comunicam si pe viitor, numai bine!