P. 19

2 01 2015

Buna seara! Ma numesc P, am 19 ani si asa, ca la inceput de an, in loc sa privesc cu speranta spre un nou inceput, fac exact opusul. Nu am incercat sa ma sinucid, nu cred ca voi incerca asta deoarece inca nu am depasit pragul durerii. M-am gandit insa sa iau o supradoza de medicamente, pentru a se sfarsi totul fara durere. Dar nu am curaj…
Marturisesc ca de cateva luni incoace singurul motiv pentru care ma trezesc dimineata este sportul pe care il practic. Acest sport este singurul lucru care imi aduce bucurie. Dar si la acest sport voi renunta.
Sunt o fire foarte depresiva, cel putin de un an de zile nu imi mai pot reveni. In anul 2013 aveam o viata perfecta: eram slaba, aveam un baiat cu care vorbeam (primul iubit, you know?), aveam prieteni, eram cea mai bun la Taekwondo, sportul pe care il practic si il iubesc. Brusc, toate s-au naruit. M-am despartit de acel baiat, prietenii au inceput sa dispara, mai apoi am picat examenul auto…toate acestea pana la sfarsitul anului 2013. In 2014 au fost iarasi esecuri dupa esecuri…un alt baiat, o alta dezamagire..alte luni in care mi-am innecat amarul in dulciuri si mancare. Am ajuns, pana la sfarsitul anului 2014 sa am cu 20 de kg mai mult decat in 2013. La sala nu mai faceam fata..BAC-ul a venit in forta iar eu, o eleva silitoare, am dat-o in bara, spre bucuria colegilor mei care nu s-au abtinut de la comentarii rautacioase. Apoi cu fcultatea..nu mai aveam nici o sansa sa merg la medicina, visul tatalui meu..am mers la Litere, unde toata lumea crede ca ar trebui sa fiu deoarece mereu am iubit romana.
Unde mai punem ca ai un tata care, din clasa a 5-a pana in ziua de azi ti-a zis doar ca esti ,,cat chiuveta”, ,,te-ai marit”, ,,esti cat China”?
VIata mea e un dezastru..am plecat la facultate cu prietena mea cea mai buna cu care acum nu mai vorbesc, tot din cauza mea. Am ridicat niste ziduri in jurul meu pe care nu le cobor. Parintii nu mai sunt cu mine, colegii de antrenament, sportul pe care il iubesc asa de mult nu mai este..facultatea este foarte grea..numai eu stiu cat de putine ore dorm pentru a citi cate ceva la fiecare materie..si tot o dau in bara. Pariu ca voi avea restante.Pariu ca voi fi ca de obicei, UN ESEC.
Am inceput antrenamentele si acolo..la alt club. Totul bine si frumos, ba chiar si un baiat de care imi place..doar ca logic, nu s-ar uita la una ca mine.
Ma urasc..imi urasc viata…imi urasc corpul imens..stiu ca sunt dura cu mine, dar asa merit..Nu mai port decat haine negre, largi..nu ma mai aranjez..nu mai port bijuterii..nu mai port rosu, culoarea mea preferata..nu mai port rochii, eu care mi-am cumparat intr-un an 20 de rochii..
Nu stau decat de site-uri, cautand imagini depresive, ascultand rock..
Nu mai vorbesc cu nimeni, nu mai am prieteni..
Pe strada, cu colegii..cu familia…zambesc..Dar eu stiu ce e in sufletul meu.
Acum m-am hotarat sa renunt la sport..desi iubesc sportul asta cum nu cred ca am iubit ceva in viata asta, voi renunta. Pana nu slabesc cel putin 15 kg nu voi calca in sala de antrenament, indiferent cat de putin va trebui sa mananc si cate nopti voi plnge din cauza acestei decizii.

Anunțuri