Irina D.

Ce rost are sa traiesti cand totul in jurul tau se naruie. P

Parintii mei nu mai sunt, au murir pe rand, tata cand aveam iar 5 ani, bunicul la 6, mama la 16.. Acum dupa un an de zile relatia mea cu persoana pe are am iubit-o si o iubesc atat de mult s-a terminat. L-am rugat, implorat ssa ne impacam insa nu vrea. Nu am un viitor, nu am unde sa stau si nu am de ce sa imi mai prelungesc suferinta. Am pierdut tot ce iubeam. Cat poate un om indura, am virusul hepatitei b, sunt purtator sanatos dar se poate activa oricand, nu pot avea copi si atunci de ce sa ai traiesc ….Ptr ce, pentru cine… ? Nu vreau sa innebunesc, asta daca nu s-a ntamplat deja …

Fara Sperantza

VREAU SA MOR!

VA ROG ASJUTATI-MA NU STIU CE SA MAI FAC…SUNT DISPERAT…

NU PERCEP VIATZA FARA EA…O IUBESC ENORM..IAR EA…AZI MA IUBESTE MAINE NU..SI TOT ASA:(

Ramona C

Buna, am descoperit situl acesta acum ceva timp dar n-am avut curaj pana acum sa scriu.As putea spune ca drama mea nu e la fel de grava ca a celorlalti.Totul a inceput din liceu, dar cred acum ca am avut mereu aceasta problema, ca ma consum prea mul pentru anumite lucuri.Acum sunt la facultate iar zilele trecute am picat un examen drept pentru care am inceput sa ma gandesc ca nu mai are nici un rost sa traiesc pentru ca ma gandesc la cati bani dau parintii mei doar ca sa imi fie bine.dupa ce am picat examenul am venit acasa cu gandul de a-mi face rau de a suferi pentru acest fapt drept pentru care mi-am turnat ulei incins pe mana. Dar nu le-am spus parintilor mei sau prietenilor ca nu a fost un accident ca eu chiar am vrut sa imi fac rau.Dar azi noua problema a aparut si aceleasi ganduri ma macina doar ca acum am zis ca ar trebui sa pun capat suferintei.Pentru ca lumea aceasta nu e corecta si nu mai vreau sa sufar si nici pe cei din jurul meu sa ii fac sa sufere.Nu stiu ce sa fac pe zi ce trece e din ce in ce mai greu, am renuntat sa mai mananc, in felul asta ma autopedepsesc, am incercat diverse metode prin care m-am facut sa sufar, sa simt fiecare esec pe propria piele pentru ca numai asa consider ca pot trece peste orice esec dar in fiecare zi ceva ma doboara.N-am avut curaj niciodata si nu cred ca o sa am curaj sa le spun celor dragi cum sunt eu de fapt in realitate, pentru ca ei ma stiu mereu ca fiind cu zambetul pe buze, dar nu stiu ce se ascunde in spatele acestui zambet ce imi macina sufletul,ce ganduri am……..