Harakiri

7 08 2016

Fatilor, va scriu aceasta postare in speranta ca veti ajuta un om ratacit. Cei care au timpul necesar sa citeasca cateva randuri despre mine si sa ma ajute ii ascult cu mare interes, iar celor cu chef de glume le transmit salutari. Daca credeti ca am scris mult, sariti punctele 1 si 2.

1. Pana la 15 ani pot sa zic ca m-am comportat normal, adica nu-mi era frica sau rusine de nimic. La liceu am inceput sa fiu tot mai timid si ma suparam tot mai greu, aproape deloc. Cum de altfel, cativa colegi vazundu-ma asa tacut, incepusera cu tachinari, pana i-am aranjat… ( cred ca eram primul la bataie din clasa ) apoi au inteles si ei cu cine au de-a face. La orele de curs, chiar daca stiam raspunsurile sau stiam sa rezolv exercitiile ( analiza, algebra, fizica ), imi era rusine sa ies in fata sa raspund… banii de pachet ii dadeam unui coleg (imi era mila de el). Tin minte ca odata am platit 5 lei pt bilet si mi-a fost rusine sa-i cer restul… iar altadata am mers 25 km de la sc. – acasa pt ca nu aveam bani ( mi-au furat in pauza din geaca )… Se pare ca in perioada liceului am inceput sa tot las de la mine. La facultate… primii 2 ani i-am facut la IFR si au fost cei mai nasoli ani din viata mea… restante la greu ( in jur de 17 am avut cele mai multe ). Pana in anul 3 din 50 de studenti am mai ramas 5, asa ca ne-am transferat la ZI. Aici mi-a placut, o tineam numai in 8, 9 si 10 ( nu stiu din ce cauza ). Cum-necum, am terminat si facultatea, licenta scrisa de mine, fara ajutor, faca cotizatii in intreaga perioada a facultatii…

2. Dupa ce m-am angajat, cativa colegi de munca, trecuti de 50 de ani, m-am luat mai in gluma, mai in serios, ca ce caut eu acolo, ca din atatea oportunitati tocmai acolo am venit ( nu o spuneau din bunatate ci din rautate ) … Niste pupaciosi in fund de-ai sefului… ( nu mai zic ca m-au invatat numai prostii legate de serviciu ). Acum inca lucrez la aceeasi firma ( de 2 ani ), insa stau la distanta de acei colegi.

3. CE FAC EU IN MOMENTUL DE FATA ? Munca – Casa, munca – casa. daca vreau sa-mi cumpar ceva, o trimit pe sora mea sau comand de pe net, n-am fost in niciun Mall niciodata, niciodata la plaja, niciodata la munte, niciodata la club, nu am fumat, nu am baut, daca-mi cumpar ceva (haine), mi-e rusine sa ies cu acel ceva afara, mi-e rusine sa ma barbieresc ( odata la luna, si asta cand nu e nimeni acasa ), nu vorbesc la telefon un public, nu ies afara din casa cu niciun membru al familiei, nu fac nimic in public si nu ma aseman cu celelalte persoane de varsta mea. UN ALT LUCRU IMPORTANT ESTE CA NU POT SA-L PRIVESC PE TATA IN OCHI, il evit, ma uit in jos, ii raspund prompt si dur, nu-l ajut… el este omul cel mai inteligent pe care l-am cunoscut vreodata, cel mai calm, nu se supara niciodata, nu injura, singurul lui defect este bautura ( are necazurile lui ). Noi nu suntem romani, ne-am pierdut tara, de aceea este trist. Cu ceilalti membrii ai familiei nu am nicio problema…

4. Nu am avut niciodata vreo relatie cu vreo fata, cu toate ca m-am imprietenit cu cateva colege, nu s-a concretizat nimic, adevarul este ca nici eu nu am tras de ele. Recent am reintalnit o fata din cartierul vecin, mai mare cu 2 ani decat mine, dar cu care n-am schimbat o vorba toata viata. O cunosc doar din vedere si atat. Cu fratele ei am copilarit cand si cand, ba chiar eram buni prieteni. Ei bine, fata asta parca mi-a aprins o flacare in inima, de cand am revazut-o numai la ea ma gandesc, si cand imi aduc aminte de ea, plang in hohote, ma doare sufletul, ma inteapa inima stiind faptul cu nu voi fi niciodata cu ea. Mai sus am precizat ca nu sunt roman, bucuria mare este ca si ea este de aceeasi etnie ca mine. Ce-as putea face sa devenim prieteni, stiind ca sunt cel mai rusinos om de pe planeta ?

a) Fie plec departe de casa, undeva in strainatate si incerc sa uit intreg trecutul.
b) Fie-mi pun capat zilelor ramase.

Inchei cu un citat „Daca pentru a trai trebuie sa te tarasti, ridica-te si mori”.

Anunțuri