Andreea G.

buna nici nu stiu cum sa incep,nici nu stiu ce doare mai tare,dar incerc sa iti spun cat mai clar pt ca am nevoie de cineva care sa ma inteleaga.am avut un frate,in varsta de 30 de ani,care l-am iubit enorm,dar din pacate cred viata nu l-a iubit pe el.cand avea 14 ani,dintr-o prostie facuta in gasca lui a ajuns l-a inchisoare nevinovat,luand totul asupra lui.a stat acolo cam un an,poate mai mult,eu eram mica pe atunci,cert este ca dupa ce s-a intors acasa a fost alt om.nu se mai putea integra in societate,nu mai potea dormi noaptea,avea cosmaruri oribile despre care nu ne-a povestit detalii.am incercat sa il ajut si eu si alti membrii al familiei dar ne indeparta mereu.dupa o vreme a inceput sa ne dezamageasca.ne dispareau lucruri din casa,practic ne fura.in timp am ajuns sa nu mai vorbim deloc.cateodata cedam si iar ma dezamagea si tot asa.in ultimii doi ani aveam senzatia ca incerca sa se schimbe,chiar acum doi ani l-am ajutat sa plece in franta,era o relatie intre noi,apoi iar m-a dezamagit….si tot asa
apoi tata a murit si iar ne-am apropiat.ultima despartire care m-a durut extrem a furat vioara lui tata,care nu mai era printre noi.intre tim eu m-am mutat in germania si nu mai vroiam sa stiu de el.faptul ca nu i-a pasat de sentimentele care ne legau de acel instrument[tata era violonist]m-a durut extrem.dar incepea sa imi treaca.faptul ca nu eram aproape de el imi usura situatia.acum cateva luni imi scria pe mess ca vrea sa se schimbe si ma ruga sa-l iert.i-am zis ok,insa nu aveam incredere si nu am dat prea mare atentie.pur si simplu i-am zis bafta.si o vreme nu m-am gandit la asta.apoi cei de acasa imi povesteau ca este ft schimbat,extrem.gatea,spala vase…nu imi venea sa cred.apoi spre surprinderea mea ma cuprindea dorul de el,nu putem sa imi explic,acestea erau sentimente de mult stinse pt el.mama imi tot spunea ca el este ddisperat in cautare de lucru…la un moment dat i-am promis ca anul viitor am sa-l ajut,platindu-i un contract is srainatate,insa el nu mi-a raspuns.era ciudat,alta data cand ii oferem ajutor de genul accepta.dupa trei saptamani mama l-a gasit spanzurat in casa.a fost un soc.ne-a lasat un bilet in care ne scria doar ca el acum simte ca trebuie sa plece,ca nu intelege,se simte incapabil sa inteleaga ce este cu el,ca de o vreme tot incearca.a scris ca a incercat sa se schimbe si nu a reusit,ca nu mai vrea sa faca rau si ca bine nu poate.acum nu mai pot sa scriu …..sant o gramada de sentimente si intrebari….nu stiu.multumesc