Anca Irina

6 01 2012

Buna…numele meu este Anca si trec printr-o situatie dificila de mult timp.. Am 18 ani si cand eram mica am fost molestata in repetate randuri de catre tatal meu; tin sa precizez ca nu m-a violat.. ci doar atins si chestii d genu ..mama era plecata in strainatate si eu am ramas acasa cu fratii mei, cu el si cu bunica mea.
Totul a inceput cand aveam 10-11 ani..si a continuat pana acum 2-3 ani cred.. la inceput nu eram constienta de ceea ce se intampla, pentru ca aveam ft mare incredere in el si nu eram prea informata. Apoi, cu timpul am inceput sa realizez ca e gresit ceea ce face, dar ma simteam vinovata si nu am putut sa spun nimanui..cu cat trecea timpul, cu atat mai vinovata si mai rau ma simteam.. am inceput sa plang noaptea, cand nu ma vedea nimeni.. am intrat din ce in ce mai mult in depresie.. dar nu am spus nimic.. nici nu aveam cui ( mama era plecata si bunica mea cand eram mai mica ma jignea destul de mult asa ca nu prea aveam/am incredere in ea).. abuzurile lui au continuat.. dar s-au rarit pentru ca uneori cand incerca il refuzzam in felul meu..
intr-un final a venit si mama acasa.. insa chiar si asa… atunci cand ea era plecata, el incerca..
apoi pt ca mama a ramas insarcinata a stat p acasa tot timpul si atunci totul a incetat/..dar am ramas cu secchele si probleme..
pana acum un an imi reprimam emotiile si amintirile.. nu voiam s imi aduc aminte.. ma purtam cu el normal, desi aveam instinctiv cateva restrangeri.. dar nu voiam s admit ce mi se intamplase, desi plangeam aproape zilnic din cauza asta..
insa nu stiu ce s-a intamplat.. dar am inceput s imi recunosc problema si sa il invinovatesc tot mai mult..m-am detasat de el.. din toate punctele de vedere..nu il mai vad tatal meu..il consider si il numesc ‘bou’..
la un moment dat nu am mai putut tine totul in mine si i-am spus bunicii mele de la sat. ( nu e vb de cea care sta cu mine si care m-a jignit).. i-am spus numai ca m-a molestat o data. nu in repetate randuri si nu i-am explicat cum.. dar m-a crezut..
mama a observat ca sunt rece cu tata..si i-am spus si ei exact ce i-am spus bunicii (care e mama ei)… dar a refuzat s ma creada… s-a facut ca nu stie nimic sI ca totul e bine.. nici macar nu si-a intrebat mama daca e adevarat.. stie ca i-am spus si bunicii..
am avut multe conflicte cu tata si mama mi-a luat apararea.. dar cand ii pomenesc de ce mi-a facut el imi spune sa tac..asa ca am incetat sa aduc vorba..
in momentul de fata, nu vorbesc cu el..pentru ca e un bou si face lucruri inimaginabile.. acum ctv luni, pt ca mama mi-a luat apararea intr-o situatie banala a mai avut 2 cm pana sa o loveasca..e ditamai animalul… de atunci nu ne-am vorbit..surprinzator mama i-a luat apararea si s-a facut ca animalul nu a incercat nimic..
am inceput sa imi fie frica de propria casa. sa imi urasc familia.. abia astept sa plec la facultate..mai am 7 luni.. de-a lungul anilor astia am avut de multe ori ganduri sinucigase dar nu am incercat niciodata nimic.. depresia continua.. numai cand m gandesc la cele intamplate incep s plang..
nu stiu ce sa fac.. sunt vazuta ca oaia neagra a familiei tocmai pt ca reactionez la ceea ce ma raneste..ca nu tac asa cum o faceam odata..
si mai nou, boul a inceput sa indruge prostii fratelui meu care e in anul 2 la facultate si rareori vine acasa…
simt ca incep s cedez psihic.. nu mai suport familia asta.. vreau sa imi gasesc linistea.. sa inceteze totul..sa nu mai simt durere..dar nu stiu cum..
partea cea mai proasta e ca urmeaza o perioada dificila dat fiind apropierea bacalaureatului, pregatirea pt acesta si pentru admiterea la medicina.. deci stresul va creste considerabil asa ca imi va fi mult mai greu sa supravietuiesc..

Anunțuri