Xwaiting

Imi las si eu aici gandurile..nici nu stiu daca mi le va citi cineva sau nu..mi le las fiindca simt o arzatoare nevoie sa o fac..simt nevoia sa dau totul afara..pur si simplu nu pot sa inteleg rostul vietii..De ce traim?Suntem aici lasati de catre marele Dumnezeu ca sa ne ranim si sa fim raniti..ca sa ne bucuram si apoi sa fim tristi.,..sa murim..sa moara altii..sa plangem..ca sa ce?ca in final sa ajungem un nimic…?nimic nu e pentr totdeauna..atunci de ce mai exista…?De ce oamenii sunt asa rai..?In ziua de azi chiar nu mai poti avea incredere in nimeni!?!..Oamenii sunt rai si te judeca pentru orice..ori esit grasa ori prea slabna..ori esti emo…Ei nici nu realizeaza impactul cuvintelor lor asupra nostra!!Am vazut-o chiar eu..un coleg de liceu radea ca o fosta colega de a lui s-a murtat din cauza lui si cica ea i-a zis ca si-a pierdut incredere din cauza lui..si el radea pe burta..M-a durut asa tare cand am auzit asta..m-a trecut un fior..

Deci hai sa va spun povestea mea de cacat.Nu am prieteni.O ba daa VIRTUALI..siii nici aia nu pot fi numiti prieteni ..nu am viata sociala..nu ies din cas decat sa merg la scoala ..Pot sa dispar si nimeni sa nu ma vada..sau sa ma caute..sa stua un fata unui pc..si sa stau degeaba..nu insemn nimica…si lucrurile nu erau as rele..daca nu as fi avut ianitne o viata frumoasa…cu prieteni si etc :-j..da oamenii vin si pelaca..s-a ds perioada de acum 1-2 ani cand ieseam..in fiecare zi..TOATA VACANTA DE VARA AM PETRECUT-O IN CASA..Nu stiti ce chin paote fi pentru cineva cre chair se bucura de viata si etc..nu am fumat niciodata,am baut doar la ocazii..nu m-am taiat..apreciez ca sunt o peroana puternica ..Cum mi-am pierudt acesti prieteni?Well fiindca sunt o pers prea buna..ma las folsoita de altii..cand o problema imi ic mie..imi cer bani..si atat c;…si pe la spate ma barfesc..fiindca is o ciudata..fiindca imi palc animeuriel de ex ^ -^,.Stati sa auziti ce prieten am mai avut(nu iubit)..well era un drogt …dar imi era bun prieten..mie imi palcea de el..ameog..dar ne intelgeam bine..ahh si trebuia s ii dau bani..cred c am dat vro 3 milioane pe putin..si ne itnlg de minuen..m-a fauct surioara lui 8D…si ca sa aud de la pritenul lui ca cica ma placea (asta a facut-o el ca sa ma bage in eroare..ce minte perfida) ..si si apoi sa aflu ca el e prieten cu mine doar fiindca vrea sa ma futa 8D..l-am iertat o data..de 2 ori..si intr-o zi intra pe mess sa isi bat joc de mine..nice nu xP?Si apoi a urmmatt o vara lunga doar de stat in casa c:..m-am ingrst :yey:..ahh si fiindc nu am icnredere in mine..m vad cea mai urata si grasa persoana..paote chiar sunt ,cine stie ..corect?
Alte aspecte “geniale” ale vietii mele sunt:taicamiu obijnuia sa bea…8D..sa ma bat pe mien ,pe fratemiu si mama..din cauza durerii fraatemiu si-a infipt o foarfeca in mana din cauza durerii..ahh si apoi tata s-a imbolnavit groaznic si starea lui e destul de nasoala..si cred ca e doar vina mea..desi stiu ca nu are um..fiindca eu i-am spuis de mutle ori ca sper sa moara in chinuri

Sa nu uit sa va spun ca mi-a ratat viitorul alegand sa merg la un liceu de arta..vai de capu lui..specialtiatea abea daca o fcem..nu e invata bine ^ -^..si eu am vut medie sa intru la cel mai bun liceu ~deci tehnic vorbind o s ajung un nimic..o sa mor de foame ca artist..asta daca ajung sa fac macar faculttea )..o sa ajung ca un parazit pentru parintii mei ..o sa ma hrabnesc,o sa stau pe banii lor si eu nu o sa le pot oferi nimic <3..De ce as mai trai?Nu era mai usor daca nu m-as fi nascut deloc?Chiar ta cand era la betie mi-a zi ca am fost un accident ❤ ..ahh si sa nu uit ca fratemiu e un elev excelent ,acum e la facultate si are burse~nice ,nu?

Alta chestie..din clasa a 5 pana in a 8 a mia- palcut un coelg..i-am dat o poezie fcuta de mien pt el<3..si el ras..m-a facut de ras in toata scoala..c:..a si zis ca sigur versurile is kaute de pe net..asta a durut cel mai tre ^ -^..

Hmm..altceva c:..la scoala port o super masca..par nebuna..amuzant..cand sufletul meu plange defpat..asa imi descarc eu tristetea..dr luimea inca isi mai bate joc de mine btw ;D..ahh nu am avut iubit niciodata..mereu mi-am dorit atat de mult..ateaa vise..atea sperante..vise..oricum sunt vise spulberate..am inceput sa vad lumea prea alb si negru..a inceput sa mi se para ca increderea..sa imparti sentiemnte cu cineva e o prosite..fiindca oricum se va spulbera..si la sfrsit vei ranit..fiindca nimic nu e pentru todeauna…si o sa regreti totu..o sa ai mult de pierdut de pe urma compromisurior ^ _^..dar recunosc in inauntru meu..:) chiar as vrea o pooveste e dragote frumoasa..sau macar un prieten bun..simt o asa mare nevoie de o imbratisare..de cineva care sa ma faca sa lupt..vreau un pic de alinare..plang..sta fac acum..realize ce ipocrita sunt..scriu acestea chestii pe un site..imi plang de mila..o ipocrita sunt..ce astept?niste comentari frumaose poate..ipocrita sunt..ar trebui sa stiu sa imi rezolv singura probleme..sa ma pot ridica..dar nimic…stau si ma plang aici..cand ar trebui sa fiu la scoala :3…dar nu sunt..Dar voi cititi astea..nu prea cred )..dar daca totusi s-a straduit cineva..hai sa va mai zic povesti geniale din viata mea <3..

Am avut iubiti virtuali..:3…Unul a fost tou miere..vorbeam nonstop…apoi dispare brusc ..si incerc sa dau d el..dau..intra pe mess dupa 6 luni..si zice c va intra ziua urmatoare..si il asteptam zi zi de zi..chestia asta a durat un an c:..asteptarea asta tampita..eu chiar l-am iubit…paote nici nu era baiat..sau cine stie )..cate si cate teorii mi-am facut in minte C;..apoi..sunt acum cu un tip..care nu pare deloc a fi cel mai ideal pt mien..duap decriere..a avut o gramada de iubiteee..relatii scurte ,s-a jucat cu ele..le face fraiere..c: poate ca nici nu este ine zice ca este..nu imi da mobil,webcam ..sau ceva..c:..dar ma simt bine langa el..desi stiu ca voi fi ranita in final…fiindca stiu..simt ca joaca teatru..dar imi place sa ma las pacalita…prefer sa traiesc intr-o minciuna..unde totu pare bine..cand de fapt nu e..:)..dar asta e…undeva inauntru meu sper ca va pune suflet…sper..sper ca e va tsa de mine..dar de unde..sper degeaba..Niciodta sa nu crezi in relatile pe net..pot fi pedofili…si oricum niciodat nu va fi serios..mai ales la varsta asta,corect ^^?Dar imi place sa traiesc in minciuna ca..cienva chair ar putea tine la mine..ca cienva chair m-ar putea iubi..desi stiu prea bine ca nu e asa ..si prieteni mei virtuali care si ei il cunosc pe el..nu imi intelg alegerea ^ .^…dar asta e..mi-e frica ca o s ajung la un moment dat ..cnd dupa atatea rani sa ajung sa cunosc o persoana incredibila..si sa nu mai pot iubi..sau sa am icnredere deloc..si persoana aia sa fie ranita..desi sansele is mici sa se intmple cev de ge genu…dar sper..sper..si nu mai vreau..nu mai vreau..vreau sa se termine..am incercat din greu sa ies din ceasta timiditate si neincredere..dar nu am reusit,,nu stiu…cum as putea fi ajutata..as vrea sa pot zbura..departe..intr-o lume noua..frumosa…sa mor si sa ma renasc…

Carmen

Buna, de mic copil am suferit si am suferit in tacere si singurul lucru care ma ajuta sa trec mai departe erau gandurile sinucigase. Taieturi pe brate…inghitit medicamente.. stand in vana plina cu apa gandindu-ma cum ar fi sa adorm in apa asta si sa nu ma mai trezesc, cum ar fi viata mai departe fara mine, ….etc etc Sunt atat de multi oameni care spun ca iti sunt prieteni si totusi….sunt asa de singura! Nici macar sotul nu ma intelege, daca ii spun despre depresia mea…imi spune ca vorbesc prostii si nu isi da seama cu cine sa insurat. Am un ingeras mic de aproape 2 anisori, ea imi da cateodata putere sa trec peste aceste ganduri dar tot ma epuizeaza ca nu am ajutor si singura ma descurc cu ea si imi este greu mai ales cand ma loveste depresia. Plang, plang si ma gandesc cine ar avea grija de ea daca eu nu as mai fi? Dar nu vad cine s-ar ocupa de ea cu atata dragoste. Simt…in fine…ma bucur ca am gasit un site unde pot sa scriu ce gandesc…si mai sunt multi care sufera in tacere…

Blonda38

Am ajuns aici in urma despartiri de iubitul meu.nu stiu cu ce sa incep….relatia mea a inceput in urma cu app 2 ani de zile.Cand am intrat in aceasta relatie inca mai tineam la fostul meu prieten si ma intalneam cu el,asta pt ca eram prietena cu sora lui si trebuie sa recunosc ca nu il uitasem,LA CEva timp iubitul meu a aflat asta si mi-a reprosat ca l-am inselat.Am hotarat impreuna sa mergem mai departe,insa n-a mai fost la fel.De atunci viata mea adevenit un adevarat cosmar:reprosuri,certuri,suspiciuni,acuze,tot felul.Am incercat sa-i demonstrezin fel si chip ca il iubesc din tot sufletul meu si ca nu as mai gresi niciodata.Ciar ne faceam planuri de viitor.Dar acum nu mai suport sa mi spuna ca am de-a face cu altii,ca il mint ca sunt falsa!Am suportat atatea pt ca sunt constienta ca datorita mie se poarta asa ,dar nu mai pot,pur si simplu am ajuns la capatul puterilor….si singura solutie pe care am gasit-o in noaptea astea a fost ca ar trebui sa mor..poate asa ar fi mai fericit si nu mai m-as chinui atat.

Remus

Buna ziua!!!,Imi pare nespus de bine ca am dat de site-ul vostru, sper sa imi pot reveni…..
Va spun situatia mea pe scurt….Am 17 ani,si sunt in clasa a-X-a,insa de 2 luni sunt intr-o continua depresie si de doua saptamani incoace am tendinte de sinucidere, chiar nu stiu ce sa mai fac…..efectiv vreau sa mor si atat!!!!!
Toata lumea ma ocoleste, ma simt un om fara perspectiva, nu am avut nicio data vreo prietena desi am incercat de nunumarate ori….pe langa asta simt ca sunt foarte prost deoarece nu mai pot recupera aniiii pe care nu i-am folosit din plin si sunt in urma cu materiile la scoala………
Tata este un betivan ordinar, care ne umileste pe mine (sora mea si mama), nu ma lasa sa merg cu prietenii pe-afara, doar la pasti si la craciun…..desi mama ma are sub protectie(nu are niciun efect asupra mea)…Mi-am dorit tot timpul sa fim o familie normala, sa avem liniste in familie, dar din pacate numai liniste nu exista!!! Vin acasa de la scoala si in loc sa primesc afectiune, primesc jigniri si intoleranta de la parintii mei……Chiar nu mai suport aceste lucruri!!!!!!!

Magda

Buna ziua…sunt o stdenta la medicina care a repetat in urma cu 3 ani un an din cauza unui profesor….sunt o fire slaba.ma consum mult,am incercat sa pastrez totul in mine fara sa spun nimanui…acum ar trebui sa termin,dar sunt in anul 5..am incercat din rasputeri si am primit tot felu de burse ..am devenit unul dintre cei mai buni studenti….dar mi este frica de ai mei pt ca va trebui sa la dezvalui adevarul,nici macar prietenul meu nu stie prin ce am trecut..tot timpul acesta m-am macinat interior f tare si chiar ma gandeam ca ultima solutie ar fi moartea..Ma gandesc ca nu voi putea trece mai departe in momentul cand le voi dezvalui adev parintilor si prietenului…imi este frica nu nu raman singura si sa nu pot trece peste obstacol…Ce parere aveti

Crina

Poate o sa vi se para surprinzator…nu inteleg inca care e scopul vietii noastre oare? din exterior privind, m-as putea considera cea mai norocoasa persoana de pe pamant, am de lucru, am inca parintii, am cel mai bun prieten din lume, insa cand il vad cum sufera si se macina legat de probleme si responsabilitatile vietii ajung si eu sa imi pun intrebari….adica chiar nu inteleg de ce traim…am si eu vise sa am copii, indragostita,chiar sunt, n-am simtit asta niciodata inainte, am o varsta cat de cat rezonabila…nu ma pot considera adolescenta chiar deloc…insa cu toate asta, cand vad atata suferinta stau si ma intreb….care este scopul….sa vad cei pe care ii iubesc suferind, incercand sa-si gaseasca de lucru, isi gasesc insa societate din ziua de azi are asteptari din ce in ce mai mari….chhiar nu vad lumina la capatul tunelului…..

Mircea

Vezi tu … totul a inceput cand avea 14 ani … ma-m indragostit de o fata si atunci iam cerut prietenia iar ea m-a refuzat… si am tot tinut in mine timp de 5 ani… nu am mai vorbit cu ea despre acesc lucru nici o data pana acum 1 an , iar acum un an sa intamplat ca printr-o minune sa ajunga prietena mea … a fost cel mai frumos lucru din viata mea … si in tot acest timp o pretuiam la maxim… eram dispus sa fac absolut orice pentru ea si se pare ca inca sunt…:| … dar, pe parcurs au aparut probleme si probleme din ce in ce mai grele … dupa un timp parintii ei ia interzis sa ma iasa cu mine , asta a fost primul soc … ea a continuat sa iasa cu mine in ascuns si dupa aproximativ 3 luni parintii ei au realizat lucrul asta si iau interzis absolut totul legat de mine. Continuam sa vorbim in continuare dar, de fiecare data mai aparea ceva si iar se strica totul…. nu mai puteam face absolut nimic … dupa care au inceput sa revina certurile din familia mea…. cea ce mi-a accentuat starea mea de spirit … iar acum dupa ce toate is cum is …. mi-a spus … ,, Ca nu se mai poate ”…. credema ca pentru mine fata asta inseamna totul … am ajuns la concluzia ca singura mea scapare si sa uit de tot o gasesc numai in conceptul mortii … chiar nu stiu ce sa mai fac …

Ce ziceti, ne defineste, ca grup virtual de suport?

Dragilor, am gasit o piesa care m-a dus imediat cu gandul la voi si la ceea ce incercam sa construim impreuna aici. Ce ziceti, ne defineste, ca grup virtual de suport?

Adrian

CC

Buna. Am 44 de ani si traiesc o mare drama. De fapt, traiesc drama aceasta de cand ma stiu. Am incercat sa ma sincid in mai multe randuri, dar niciodata nu mi-am dus gandul pana la capat. Acum vreo 20 de ani, am luat 30 de pastile de […moderat…] si m-am dus la o padurice, m-am pus la umbra unui copac si asteptam moartea. Simteam cum ma ia somnul de veci, insa ceva, o forta pe care nu o stiam in mine, m-a ridicat si m-a dus spre oameni. Am ajuns la o firma, m-am prabusit in pragul usii si am spus ca am luat pastile pentru ca am vrut sa mor. Tin minte ca eram intr-o masina, imi era din ce in ce mai frig si pe urma… nimic. Cand m-am trezit, dupa cateva zile, un politist ma intreba ceva, dar nu intelegeam nimic. De atunci viata mea a decurs ca intr-o drama, un film prost, la care intrevezi finalul. Am uitat sa va spun ca sunt casatorit de 18 ani si am un copil la liceu.
De un an si jumatate, am intalnit o femeie. Mai avusesem aventuri, dar totdeauna totul se termina in liniste. In vara anului 2011, am intalnit o femeie extraordinara. Initial, am luat totul ca pe o aventura, mai ales ca acasa lucrurile mergeau si merg si acum spre divort. Certuri, scandaluri, mereu, fie ca este Craciun, Paste sau An Nou. Incetul cu incetul am descoperit femeia cu care aveam o relatie. Si mi-am dat seama ca nu pot trai fara ea. Cand? Nici eu nu stiu. Ne intalnim pe ascuns intr-un apartament, facem dragoste, radem, plangem, ne completam perfect. Stiu ce vrea, stie ce imi doresc, ma face sa inteleg viata altfel. Si am aflat ca nu pot trai fara ea. Pur si simplu, e greu poate sa ma intelegeti, am ajuns in situatia in care fiecare clipa in care ea nu este langa mine este un chin de nedescris.
Amandoi am vrea sa fim impreuna, insa nu avem cum. Ea nu isi poate parasi sotul, are copii. Cred ca nu va pleca niciodata de langa sotul ei, desi ma iubeste si ea enorm. Nici un apartament in care sa stam amandoi nu am cum sa cumpar, sa stau acolo si sa sper ca, undeva, candva, va veni langa mine.
De cateva nopti ma gandesc care metoda de a-mi lua viata este mai putin dureroasa. Vreau sa testez […moderat…], sa vad daca voi suferi mai putin […moderat…]. Va spun sincer. Nu mai am pentru ce trai, daca ea nu este langa mine cand ma trezesc, daca nu pot sa-i spun te iubesc mereu. Nu am aer fara ea, credeti-ma. Imi este si greu sa respir cand nu este langa mine. Nu ma sperie moartea, insa ma sperie clipele de suferinta de dinaintea mortii. Iar daca Dumnezeu este deasupra, ii spun ca nu ma tem nici de Judecata Lui. O merit, insa aici pe Pamant nu mai vreau sa traiesc.
Ma gandesc sa-i trimit un ultim mesaj, atunci cand voi lua decizia sa plec din lumea asta. Dar, ce sa-i spun? Cum sa ma inteleaga ca nu am putut trai fara ea? Stie ca vreau sa dispar de tot, imi spune tot timpul sa n-o fac. Dar eu nu mai rezist.