Larisa 81

26 02 2018

Nu stiu de unde sa incep..in ultimii ani am avut deceptie dupa deceptie in dragoste.in noiembrie am intalnit un tip super ok sincer mi-a demonstrat ca ma uiteste ne-am mutat impreuna si ieri a luat decizia sa plece din viata mea ..am si eu partea mea de vina ca am fost prea geloasa si le-am tot sacait ca are pe cineva.el mi-a spus ca in momentul momentum in care va avea imi va spune. Sa saturat sa mai imi dea o sansa am programare la doctor.nu am dormit toata noaptea numai plang.cand a plecat a luat totul cu el sperantele mele visisle tot vreau sa mor amintirile si gandurile ma omoara. Il iubesc nespus de mult.sunt intr-un oras strain fara prieteni fara nimeni..il vreau doar inapoi sa mai imi dea o sansa .Si parca am presimtit de cateva saptamani ca asta se va intampla…in ultimele 2 saptamani am mancat de 7 ori si tot vomit nu mai pot continua cu viata asta

Reclame




Vanessa 43

26 02 2018

Eu nu ma simt bine de aceea vreau sa mor. M-am saturat ca pe parcursul zilei sa zâmbesc iar seara sa plâng pentru ca ma doare sufletul. Simt ca nu sunt apreciată. Nici eu nu știu ce se întâmplă cu mine. Nici nu am cui sa povestesc problemele mele. Simt ca nimanui nu ii pasă. Am avut o relație lunga care s-a încheiat de curând. Îl iubeam chiar dacă el ma jignea mereu și îmi vorbea urât. Nu știu ce se întâmplă … Și nu e vorba ca trec printr-o despărțire.. De mult nu îmi mai găsesc locul în lumea asta.. Zilnic încerc sa fac uitat acest gând dar nu pot… Mereu ma gândesc cum sa fac sa mor mai repede dar sa nu dau de bănuit ca mi-am plănuit moartea..
Sper sa nu fiu judecată pentru ce am scris..





Bogdan_degeaba

23 02 2018

incotro sa o apuc…am ajuns in cea mai adanca groapa a singuratatii si a durerii doar pentru ca m-am incapatanat sa cred sa iimi iubesc sotia sa sa sacrific tot pentru ea bani familie prieteni,,,si cand nu am mai fost de folos am fost alungat,,,dupa 5 ani de mariaj 2 copii…si o viata chinuita…am reusit cu chiu cu vai sa imi asigur un loc in care sa stau…dar am pierdut copiii viata mea in care am crezut pana in panzele albe si in continuare sunt amenintat cu procese pentru a ma distruge si a mi pierde credibilitatea copiii totul…nu mai am pentru ce sa traiesc supravietuiesc din inertie si ma simt inecat de durere





Diana L.

15 02 2018

In 2015 am intrat intr-un grup de facebook dedicat unei trupe care imi placea foarte mult. O fata, Ioana, posta mult despre trupa respectiva, dar si multe mesaje dragute care imi faceau ziua mai buna. In 2016, Ioana a parasit grupul insa ii vedeam in continuare postarile de pe profilul de facebook, instagram, twitter. Era o persoana minunata si desi nu am vorbit decat de cateva ori cu ea, o admiram enorm. Parea atat de optimista, in ciuda faptului ca mama ei o parasise cand avea 2 ani iar tatal ei decedase inainte sa se nasca. Ea locuia cu bunica ei. Nici nu stiu cum sa exprim cat de draga imi era, mi-am dorit atat de mult sa ii fiu prietena, macar pe internet, pentru ca stateam in orase diferite. Acum aproape 3 luni, intr-o joi seara am vazut o postare pe grupul dedicat trupei: „O mai stiti pe Ioana? Cica s-ar fi spanzurat…” Numarul articolelor de pe site-urile de stiri despre sinuciderea Ioanei au inceput sa creasca. Am inceput sa plang imediat ce am vazut postarea. Cum se putea ca o fata atat de optimista si draguta sa sufere atat de mult incat sa se spanzure? Nu o condamn, nu avea prea multi prieteni, din ce stiu eu. Ma rog in fiecare seara sa isi gaseasca in sfarsit fericirea. Am admirat-o foarte mult si mi-am dorit extrem de mult sa ii fiu prietena. Dupa sinuciderea ei m-am gandit de foarte multe ori sa fac si eu acelasi lucru, insa mi-as rani familia si nu-mi doresc asta… Nu din cauza ei ma gandesc sa fac acest lucru, nu am prieteni, scoala ma face sa ma simt oribil, simt ca imi dezamagesc parintii in fiecare zi.





Cătălina 20

14 02 2018

Simt ca am obosit…Dar cu toate astea incerc sa gasesc totuși ceva care sa ma tina in viata. Ma gandesc ca sunt oameni care au probleme mult mai mari decat mine, oameni care sunt bolnavi si vor sa traiasca.. iar eu îmi doresc sa mor. Nu stiu daca am vreun argument solid pentru asta, dar simt ca totul in jurul meu se prabuseste desi am doar 20 de ani. Am trecut prin 2 tentative de sinucidere acum 4 ani si de atunci e o lupta continua. Nu am crezut ca o sa ajung asa departe dar cu ajutorul lui Dumnezeu si a părinților care m au sprijinit enorm, am reusit. Am cautat ajutor in diverse locuri, l-am primit, inca mai am parte de el, dar se pare ca furtuna din interior nu se va opri prea curand, ba chiar e mai mare si mai puternica. De cand am incercat sa mi iau viata, am trait momente frumoase si mi-am dat seama ca oricat de greu ar fi, merita sa mergi mai departe. Dar momentele frumoase s-au dus, optimismul meu la fel si cred ca a venit timpul sa renunț si eu..





Jean Valjean 2018

11 02 2018

Este greu sa traiesti cu asa o povara ca a mea…cred ca nu este zi sa nu ma gandesc la moarte,m-am visat de foarte multe ori mort.Asta de vreo 6 ani …atunci am avut un accident de masina,am ajuns la spital si stupoare aveam o tumoare pe creier,doctorul a spus operatie sau vei muri,m-am operat ,a doua zi au aparut complicatiile…am fost resuscitat si a urmat o a doua operatie…ingrozitor a fost dureri insuportabile…cateva saptamani am fost o leguma…si acum dupa 6 ani mai sunt momente cand am dureri mari…viata mea numai este ca inainte de operatii…ma simt mereu trist depresiv…am incercat sa ma sinucid cu medicamente…m -am trezit la spital.Numai suport viata asta.sunt imun la tot ce ma inconjoara…stiti cum este sa nu aveti liniste o secunda imi piuie capul …am ameteli .ingrozitor…sotia nu ma intelege(se preface ca o face)fetita mea de 2 ani jumatate este prea mica sa inteleaga situatia mea…





Minodora B.

3 02 2018

Mi-as dori …. sa ma linistesc.