Daniel V.

Nici nu stiu cum sa incep , sunt un tanar de 20 de ani care a fost trecut „prin viata” inca de la varste fragede cand mi-am pierdut tatal la 4 ani ( si acum plang dupa el ) si neavand un tata (mama s-a chinuit sa ne creasca pe toti cum a putut , mai am si 2 frati , am ajuns mari ) in liceu nu prea m-am descurcat cu socializarea ( note bune aveam ) , numai ca nu stiam sa vorbesc cu lumea eram foarte timid , foarte retras inchis in mine ,nepasator , pana cand sa intalnesc o fata in clasa a 11 care mi-a schimbat total perceptia despre viata si m-a facut sa-mi placa sa traiesc sa fiu fericit si am tot vorbit cu ea si intr-o zi mi-am infruntat toate temerile si i-am spus ca o plac ( a fost cea mai fericita zi din viata mea ) si ea ma placea inca de cand ma vazut si ne-am pus impreuna am avut momente foarte frumoase , am fost in excursii pe ascuns ( o aventura totala ) , numai ca eu la un moment dat am inceput sa fiu posesiv , insistent sa o stiu mereu de bine ce face , unde e si asta a cam indepartat-o de mine pentru ca eu ofeream intr-adevar prea multa iubire , adica eram mereu in preajma ei , mereu aveam grija de ea mereu eram foarte atent cu relatia asta , chiar daca ne mai certam din diverse aspecte , nu ne suparam niciodata , pana cand acum pe 27 decembrie mi-a spus ca vrea sa luam o pauza sa ne despartim , in ultima vreme ea s-a purtat mai rece cu mine si nu din pricina ca nu ar tine la mine sau nu m-ar iubi ci din faptul ca eu ofeream prea mult si ea nimic si stiu ca am gresit in anumite aspecte si tare as fi vrut sa-mi dea o a doua sansa pentru a ma schimba pentru ai arata ca pot fi mai bun decat am fost , chiar daca eu consider ca am dat totul , ea e mai activa asa ii place sa cunoasca lumea ii place sa intalneasca cu multe persoane sa iasa cu multe , nu ma deranja ca iesea cu baieti ( foarte foarte loiala , adica nu ma inselat sau ceva de genu ) si am incredere in asta pentru ca nu era genul respectiv de persoana adica avea un cuvant puternic si mereu spunea adevarul , numai ca eu eram tot mai panicat cu colegii ei de la facultate si astea si faptul ca era unul care o placea si era fooooarte foarte insistent si ea nu-l indeparta ( le place la femei sa aiba atentia , si treaba asta ma supara ) si stiu ca nu facea nimic cu el din moment ce comparativ cu mine … era mult mai jos si ca aspect si ca gandire , pur si simplu ea nu putea sa ii zica pleaca de aici , pentru ca ii place sa aiba prieteni (friendzoned people ) si acum m-am despartit de ea spunand ca nu mai simte la fel si ar vrea sa incerce singura , am fost devastat , am plans o saptamana incontinuu , nu mai aveam lacrimi aveam dureri in piept si tot o cautam sa ma rog de ea sa mai ma lase inca o data sa ii arat ca pot sa fac ceva bine si nu se intampla asta , stiu ca trebuie sa fiu indiferent cu ea , dar eu sunt genul timid si emotional , chiar o iubesc din toata inima si chiar daca 1 an si 9 luni am avut , eu o consider jumatatea mea , si ea inca ma iubeste dar nu la fel de mult ca mine si nu vrea sa-si bata joc de mine . Sunt cu moralul la pamant , zdrobit de propriile sentimente si plang non-stop , mi-au trecut ganduri cum sa ma sinucid si astea , am intrat in depresie , vreau sa incerc sa nu ajung la sinucidere pentru ca asta ar devastao si pe ea si eu vreau sa o stiu bine , legatura cu ea inca pastrez ca prieten dar azi m-am certat cu ea si s-a suparat rau de tot , nu stiu ce sa mai fac sa-mi adun gandurile , imi este frica ca voi ceda si voi scapa prin metoda cea mai „usoara” de probleme , si chiar daca sunt mic ca si varsta , e singura prietena din viata mea si asa vreau sa ramana , indiferent de ce spun toti , mi-a zis sa-i dau timp 4 5 luni sa ma schimb sa vada ca pot si poate mai incercam dar nu stiu ce sa mai cred… sunt devastat . Va multumesc ca ati citit si sper ca nu v-ati pierdut timpul .