Scrisoarea unei supravietuitoare (1)

20 02 2008

DRAGA.G…

Nu stiu cum sa incep aceasta scrisoare…tot ceea ce sper este ca-mi vei putea raspunde intr-un fel sau altul.

Vreau sa-ti spunca-mi este fff dor de tine si ca-mi lipsesti enorm.Sunt momente cind simt ca viata mea fara tine nu are nici un rost.

Nici acum nu-mi vine sa cred ce ai facut.E ca si cum astept sa ma trezesc dintr-un cosmar,cosmarul vietii mele.Cu ochii plini de lacrimi iti spun ca nu pot accepta faptul ca nu mai esti linga mine.

Stiu ca ne-am spus vorbe urite la nervi,stiu ca am gresit amindoi…dar nu pot intelege de ce nu ai avut puterea de a lupta cu viciul tau…cu alcoolul. De ce nu te-ai lasat ajutat?

Tot timpul ti-am spus ca alcoolul distruge casnicia noastra….de ce nu ai vrut sa ma asculti?Te-ai lasat purtat de un viciu care facea rau tie si familiei tale…..de la asta au inceput certurile noastre..stii f bine.

La fel de bine stii ca nu eram in stare sa duc la bun sfirsit totce spuneam in legatura cu divortul…stii ca te iubeam si nu ma puteam desparti de tine!

Era doar o forma de amenintare…crezind ca macar asta te va face sa-ti indrepti comportamentul.

Te iubeam si inca te mai iubesc in ciuda tuturor celor intimplate.Poate am gresit mult fata de tine …stind la calculator..stiu…dar tu ma cunosteai…stiai ca timp de 17 ani nu te-am inselat niciodata..si nici nu aveam de gind sa o fac in viitor….stiai ca era numai gura de mine.Toate erau vorbe spuse la manie…cum de altfel imi ziceai si tu…era un mod de a ma apara….era o furie la faptul ca nu puteam intelege pt ce alegi tot timpul bautura…cind imi spuneai ca poti renunta usor la ea..dar nu vrei.

Imi spuneai ca eu sunt cel mai important lucru pt.tine…dar imi demontrai alta….alegeai tot timpul alcoolul.

As vrea sa pot sta macar o data de vorba cu tine,as vrea sa te pot avea in fata macar o data,as vrea sa-ti cer iertare pt tot….pt tot ce am gresit fata de tine…..mi-e fff.dor de tine.

Esti departe….foarte departe….ceea ce sper e…ca ne vom intilni cindva..si ma vei putea ierta…daca consideri ca am gresit asa de mult in fata ta.

Poate ne vezi…de acolo de unde esti….poate iti pare rau pt ceea ce ai facut….dar spune-mi..la ce folosesc acum toate astea?…cine poate alina suferinta noastra?..poti vedea acum ce e in sufletul meu si al fetei tale?…poti intelege acum cum ai schimbat vietile noastre?

Chiar daca acum avem alta viata…trecutul traieste in noi in fiecare clipa….suntem doua biete suflete cu inimile sfisiate de durere.Asta ai vrut pt noi?Asta e ceea ce mi-ai promis cind ne-am casatorit?

Daca ai vrut sa ma faci vinovata….sa stii ca ti-a reusit.Ma simt vinovata si cu constiinta incarcata pt tot ce s-a intimplat.Nu siu cit de satisfacut esti acum….dar daca ai vrut sa ma distrugi..razbunindu-te…afla ca ai reusit.

Acum ma simt ca o umbra pe pamint…incercind sa-mi caut puterea de a merge mai departe pt fata noastra….nu o pot abandona si eu…cum ai facut tu.Dar cu toate astea…poate nici nu crezi….eu te iubesc si nu te pot uita niciodata.Chiar daca acum traiesc cu alt barbat…nu pot sterge din minte anii petrecuti cu tine.Relatia mea de acum nu e ca ceea pe care am avut-o noi….acum am pornit in viata cu un trecut dureros…aveam nevoie de un sprijin..de o persoana alaturi…ca daca nu..cine stie ce se intimpla.Nu e nici o scuza..e doar adevarul…ceea ce simt eu…singura nu reuseam..daca eram singura..poate azi nu eram aici sa-ti scriu.

C toate astea ..eu te iubesc..indiferent cit de neplauzibil suna…inca te mai iubesc.De aceea te-as ruga sa-mi raspunzi….nu stiu cum…..poate prin vis aratindumi-te.

Sper din tot sufletul ca macar acolo unde esti acum ti-ai gasit linistea…..as fii fericita sa stiu ca asa e.

Inchei aici spunindu-ti ca nu te voi uita niciodata…..ajuta-ma te rog sa-mi vindec ranile….tu care tot timpul spuneai ca ma intelegi..ajuta-ma te rog pt.ultima oara.Vegheaza asupra fetei si da-i puterea de a infrunta mai usor pierderea ta…Nu vreau sa-ti spun adio..pt ca traiesti in mine,in inima mea….iti spun doar la revedere..pe curind…….

Gabi.

Anunțuri




Gabi 4 – „nimic nu te poate intoarce inapoi”

16 02 2008

Era aproape de coma alcoolica.  Nu-ti pot descrie si greutatile pe care le-am intimpinat la inmormintare…nimeni nu vroia sa-l primeasca la capela…si tot restul ritualului ce se parcurge la o inmormintare. Am plins..am suferit alaturi de fata mea..erau trairi care nu se pot descrie in cuvinte…erau atitea intrebari la care nu-mi gaseam raspuns..era o puternica mustrare de constiinta…toate ma depaseau.  Simteam ca ma prabusesc..dar in continuu imi repetam ca trebuie sa merg mai departe pt.copilul meu,…nu reuseam..cu tot spijinul familiei mele..nu reuseam.  Totul in jur imi aducea aminte de el…peste tot unde mergeam imi aminteam locurile in care mergeam cu el….   Am hotarit sa plec din tara..am hotarit sa las in urma trecutul si sa-mi incep o viata noua.Fata era si ea foarte incintata….vroia si ea sa lase in urma trecutul.  Totul ce simteam in acel moment era un sentiment ce nu-l mai simtisem pina atunci.Era o amestecatura intre dorul pentru o persoana,intre dorinta de a fii cu tine…dar si un sentiment de ciuda..de suparare pe aceea persoana ca a ales lucrul cel mai usor…ca a ales sa se comporte ca un las. Ma durea sufletul ca a lasat fata in pragul unui examen(cu 7 zile inainte) eram furioasa ca nu s-a gindit ce lasa in urma…copil,sotie,mama…si tot restul. Eram furioasa ca a rezolvat totul in modul lui….ca a dat dovada de lasitate,nu s-a gindit la consecinte..nu s-a gindit la copilul care l-a lasat in urma fara nici o vina. Simteam un puternic sentiment de dispret pentru actul care l-a facut. Cu ajutorul prietenului meu virtual…am plecat din tara….acum sunt departe alaturi de fata mea si cu el.  Nu stiu daca am gresit ca mi-am refacut viata la scurt timp dupa ce el s-a sinucis. Important e ca acum eu si fata suntem linistite…suntem protejate si in sfirsit am descoperit un om ce ne iubeste de adevarat neconditionat de nimic.  Fata il indrageste ca si cum ar fii tatal ei…tatal pe care nu l-a avut niciodata. El pt.mine e persoana ce speram sa fie sotul meu….in sfirsit pot sa spun ca am descoperit ce inseamna dragostea..cum te simti cind esti iubita si respectata.  Consider ca locul meu e aici..alaturi de el si de fiica mea…nici nu ma gindesc sa ma intorc in Romania…asta doar in concediu pt.a-mi vedea familia.  Cu toata fericirea de care am parte aici..trecutul inca nu ma lasa…poate este inca prea repede…au trecut doar 8 luni..am atitea amintiri,am atitea nelamuriri..si am un mare proces de constiinta cu tot ce s-a intimplat.  Stau si ma gindesc..daca suportam in continuare aceasta viata..pe care mi-o oferea el…era acum viu?..sau pt.el gindul de a-si lua zilele era un fapt pe care trebuia sa-l duca la bun sfirsit.  Marea mea intrebare..la care nu gasesc raspuns este:OARE S-A SINUCIS DIN CAUZA MEA?…din cauza ca am vrut sa-l parasesc….sau ca era el..o fire foarte slaba care nu a vrut sa lupte sa-si pastreze familia?..   Sunt intrebari la care nu stiu daca voi gasi raspuns. Tot ce vreau..e sa nu mai sufar atit de mult pt.ceea ce a facut el.Stiu ca trecutul nu-l poti uita…dar macar vreau sa pot infrunta viitorul nesuferind pentru un trecut ce m-a marcat pe mine si fata mea.  Aici incerc sa-mi inchei trista poveste legata de trecut…cu speranta ca nu te-am plictisit…iti multumesc ca ai avut timp pentru a intra inlauntru unui suflet plin de durere.  Multumesc pentru rabdarea acordata si te rog sa-mi raspunzi pe cit posibil cum crezi ca pot sa-mi cicatrizez cit de cit ranile lasate in suflet.La revedere.





Gabi – 3

6 02 2008
A plecat in concediu..o saptamina(el zice ca singur)…asta nu pot sa stiu.
Intors din concediu i-am spus foarte hotarit ca vreau sa vorbim..sa clarificam situatia dintre noi.
Eram la capatul puterilor…avusesem o saptamina de liniste…de mult nu mai simtisem asta.
L-am pus din nou sa aleaga intre familie si bautura…El a spus ca alege familia….dar nu era decis.
Eu nu mai credeam nimic…erau ani de cind tot imi promisese asta…dar nu a facut-o.
I-am spus..-intai demonstreaza-mi intr-adevar ca te shimbi..daca nu de data asta chiar sunt decisa sa dau divort-.
Dupa o cearta  a plecat de acasa…infricosata cu gindul ca se sinucide am inceput sa-l caut peste tot…am inceput sa sun cunostintele pastrindu-mi calmul, nedind de inteles ca s-a intimplat ceva.
L-am gasit in sfirsit la un coleg de servici.Toti incercam sa-i scoatem din cap ideea de a se sinucide…dar in zadar.
M-a alungat acasa…si dupa un timp a venit si el…beat ca de obicei.
Mi-am dat seama ca nimic nu-l va face sa se schimbe…..asa ca i-am spus ca-mi iau fata si plec in alta tara la munca.
Nu era de acord…incepea sa-mi zica ca nu poate trai fara mine….dar continua sa bea.
Era un moment in care dupa 17 ani trebuia sa decid pt.viata mea cit si pt.viata fetei mele.
Dupa indelungi discutii am mers sa dormim in camere separate…eu eram plina de frica dupa toate amenintarile lui….dar am zis cu Dumnezeu inainte..ce va fii..va fii si gata.
Ne-am trezit dimineata…era suparat…. mi-a zis ca nu a dormit toata noaptea si s-a gindit.
Eu am plecat la servici…m-am luat cu traba si pe la 9 dimineata am incercat sa-l sun.
Nu-mi raspundea….sunam ,sunam nu-mi raspundea.
Am fugit acasa…unde am gasit un bilet si telefonul pe masa.
In bilet scria ca e plecat la plaja.Mi-am dat seama repede de ce se intimpla.
Am fugit sa-l caut…nu l-am gasit.A plecat colegul meu de servici si l-a cautat…l-a gasit si a vorbit cu el.  Sotul meu l-a asigurat ca e totul bine si nu se intimpla nimic.
Intorcindu-se… colegul meu incerca sa ma linisteasca… zicindu-mi ca sotul meu a uitat telefonul acasa… nu e altceva grav.
Neputind pleca in cautarea lui… am ramas la servici vazindu-mi de treaba.
Terminind programul, colegul meu… a plecat lasindu-ma la servici… dar asigurindu-ma ca trece el inca o data sa vorbeasca cu sotul meu.
Stateam ca pe ace… nici nu mai puteam respira…. si aud sunind telefonul.
Era colegul meu…care-mi spune speriat..–-cred ca-i mort,… nu misca si nu sufla-.–.
In acel moment am crezut ca se prabuseste cerul pe mine… am crezut ca-mi ies din minti….. am fugit in acel loc si l-am vazut… intins pe iarba si fara suflare. Nimeni nu-si poate imagina ce am simtit.
L-am salvat de doua ori… dar a treia oara nu am mai reusit….. era deja mort.
Cu toate puterile ramase trebuia sa anunt familia… trebuia sa-i sun fiicei mele ca tatal ei e mort.
Nu stiam cum sa o fac…. nu stiam ce sa-i spun… In sfirsit..am facut-o… dar am mintit-o spunindu-i ca tatal ei asuferit un accident.
Incercam sa o protejez de greaua lovitura…nu vroiam sa-l urasca pentru ce a facut.
In fine….cind s-a facut autopsia s-a gasit o alcoolemie de 1.55 in singe.




Gabi – 2

5 02 2008
A devenit cu totul dependent de bautura…dar nu recunostea.
Am reusit sa ne angajam amindoi la o firma…asa ca eram tot timpul impreuna.Era un servici cu responsabilitate…un servici cu gestiune..in care aveam girat apartamentul.
La incepul a mai rarit-o cu bautura si isi vedea cit de cit de treaba….dar asta nu a durat mult..nu putea rezista.
In anul 2002 dupa o pertecere data de varul sau ..sotul meu a intrat in coma alcoolica…
In aceea seara eram cu el la pertecere dar am adormit pt. ca eram f obosita.El a profitat de faptul ca dormeam si a baut cit a vrut.
Trebuie sa-ti spun ca mie nu-mi tihnea niciodata o sarbatoare sau o zi onomastica ca tot timpul stateam cu ochii si cu gura pe el…sa se opreasca din bautura.
La servici nu stiam cum sa justific absenta lui…si am spus ca a avut o cadere de calciu si e internat in spital.
Nu puteam zice adevarul de frica ca putem fii concediati (conditia era sa lucram sot si sotie). Asa ca am tacut.
DUpa acea pertecere el a plecat la plimbare cu ciinele care-a aveam si a baut din nou..fapt pt.care a cazut si a intrat in coma alcoolica.
Norocul lui a fosta ca fata noastra a iesit si ea la plimbare si l-a gasit intins pe jos cu cainele alaturi.
Fata s-a rugat de o persoana sa o lase sa-mi dea un telefon si asa am aflat ce s-a intimplat. Pentru un copil de 10 ani (aceea virsta o avea atunci)nu este o experienta usoara.
Imi aduc aminte cit de speriata a venit si cit de tare a plins crezind ca tatal ei e mort.
Dupa aceasta cumpana am decis ca numic nu e mai impotant decit linistea fetei mele,daca pina atunci eram hotarita sa stau cu el pt. ca fata mea sa aiba si mama si tata….cu toata frica ce o aveam am hotarit sa divortez daca nu se schimba.
Dar am incercat inca o data sa-l conving ca nu e bine ce face.Ma rugam de el ca si cum as fii ultima femeie implorind barbatul ei sa se schimbe. Traiam cu ideea ca asta ce i s-a intimplat a fost o sperietura groaznica pt el.Nu a fost chiar asa…dar am reusit sa-l conving sa mearga la biserica si sa jure la preot ca nu mai bea.
A acceptat…..eram asa de fericita ca in sfirsit se va schimba….dar l-am rugat sa-mi aduca un bilet de la preot ca sa fiu sigura ca a facut acest lucru. A mers la biserica..a jurat…dar la intoarcere a inceput sa ma injure ca din cauza mea s-a facut de rusine.
Nu-mi pasa de vorbele lui…eram fericita ca voi avea liniste.
Asa a stat 6 luni…..era totul frumos si bine….pina nu a mai rezistat si s-a dejurat.
A inceput din nou calvarul,a inceput sa bea mai mult,era mai agresiv,era mai amenintator. Cu toate insistentele mele…mergea la biserica sa se jure…dar de asta data el o facea pe preotul… el se jura si el se dezlega singur cind vroia lui. Nu mai rezistam….fata statea mai mult la parintii lui..ca sa nu mai il vada beat si sa nu mai auda discutiile noastre.
El azi mergea in biserica… punea mina pe sfinta icoana si zicea-ma jur-, iar maine mergea din nou si zicea-ma dezjur-.
Asta nu mai era viata,m-a distrus si ca om, m-a distrus si ca femeie, a distrus si familia.




Gabi – 1

4 02 2008
Buna… am sa-ti relatez povestea mea cu toate ca imi este f.greu.
Zilnic stau si ma framint dar imi este greu sa o scriu…dar sunt decisa sa fac acest efort de a ma intoarce in trecutul meu.
Totul a inceput in anul 1990..anul in care l-am cunoscut pe sotul meu G.
Parea o persoana foarte linistita si gata sa ma ajute si sa ma inteleaga.In aceea perioada eu trecusem printro deceptie in dragoste si hotarisem sa ma casatoresc cu primul care-mi iese in cale.
Nu a fost asa….cu timpul am inceput sa-l indragesc si sa tin fff mult la el.Asa ca ne-am casatorit in 1991….crezind ca-mi voi creea o famile fericita.
Urmatorul an ,in martie am dat nastere unui copil..o fetita…el era f.fericit.
Am crescut cu greu acest copil neajutindu-ne nimeni…cu toate ca locuiam la familia mea.
Sotul meu era o persoana calma..singurul lui defect era ca ii cam placea sa bea.La inceput nu prea am dat importanta acestui fapt…crezind ca e ceva normal pentru un barbat sa bea cite un pahar.
Cu timpul au inceput sa apara probleme,mama mea nu era intrutotul de acord cu el…mereu ii gasea defecte…asa ca am decis sa ne mutam la familia lui. Ne-am mutat la socrii mei..dar nici dupa o luna tatal lui a suferit un accident vascular si a murit(asta se intimpla in vara anului 1996).
Pentru sotul meu a fost o grea lovitura intrucit era foarte atasat de tatal lui.
De atunci a inceput calvarul.A inceput sa bea necontenit netinind cont de nimic…zilnic era beat si plingea amintindu-si de tatal lui.
Eu am incercat in toate modurile sa-l indrept ..dar nu aveam cu cine vorbi…era o fire foarte incapatinata.Il rugam sa sa gindeasca la familie si la copil…incercam sa-l fac sa inteleaga ca distrugindu-se nu-l poate intoarce pe tatal lui din mormint.
Vorbeam singura..nu ma asculta..nu asculta de nimeni….a intrat intro lume a lui din care nu vroia sa fie deranjat.Eu incercam din rasputeri sa lupt sa-mi mentin familia,sa-mi pot creste copilul in liniste…dar nu reuseam.
Asa ca am decis sa-mi iau fata si sa ma intorc acasa la parintii mei.Asa am si facut…dupa ce i-am spus ca daca continua cu alcoolul eu ma intorc acasa.
Nu ma asculta,eu ma simteam un nimeni in fata lui….alesese bautura.
Intr-o seara dura o cearta ,cind din nou era beat,mi-am luat fata si m-am intors acasa(nu locuiam departe de ai lui).Ajungind acasa nu puteam sta linistita de felul cum l-am lasat si am incercat sa-l sun.
Mi-a raspuns mama lui…am rugat-o sa urce la etaj(unde locuiam noi)si sa vada ce face G.
Din cealalta parte a firului de telefon auzeam tipete ca si-a taiat venele de la mina.Am fugit repede acasa la el sa vad ce se intimpla..dar era deja la spital si medicul ii ingrijea rana.
Asta a fost prima oara cind a incercat sa-si puna capat zilelor. De frica si de amenintarile lui mi-am luat fata si m-am intors la el.
Nu se oprea a-mi repeta ca daca-l parasesc el se omoara….era atit de beat ca nici nu stia ce se intimpla,ca a fost la medic…ridea ..ridea..ridea..satisfacut ca a reusit sa ma intoarca la el.
Au continuat 4 ani de chin..zile in care nu se oprea din bautura….eu stateam numai cu frica…nu vroiam sa ma gindesc ca incearca din nou.
Asa am stat numai in lacrimi si suparare si ma rugam la D-zeu sa-i dea minte..sa-i dea forta sa nu mai bea  ca-mi face copilul si familia de rusine.
Incercam cu disperare sa-l fac sa inteleaga ca este alcoolic si trebuie ajutat….incercam sa-l duc intrun spital de dezalcoolizare,dar el tipa la mine si zicea ca nu-i alcoolic,ca el se poate lasa de bautura..dar nu vrea.
Am continuat pina in anul 1999 asa,an in care am decis ca e mai bine sa avem casa noastra ,sa locuim separat.
Pentru asta a plecat in strainatate..unde a lucrat 1.5 ani.Cind imi telefona erau rareori cind era treaz…dar era departe si nu puteam face nimic..il rugam prin telefon sa se linisteasca…si el ca de fiecare data ma asigura ca e totul bine.
In fine..a trecut si aceasta perioada si a venit acasa.Eu am reusit sa cumpar un apartament…deci in sfirsit aveam casuta noastra.  Ma gindeam ca fiind numai noi se va schimba.
Dar ce iluzii desarte…..bea din ce in ce mai mult.