Kelly

29 05 2014

mie foarte greu in aceste luni.mam indragostit de un baiat din tro alta clasa si el nu ma observat deloc ba chiar ma jigneste.am intrat intro depresie puternica si acum planuiesc sa ma spanzur dar nu pot gandinduma la mama.va rog datimi un sfat

Anunțuri




W 42

29 05 2014

Buna ziua, ma numesc w si am 42 de ani, dgn cu sterilitate primara. Sunt casatorita de 2 ani, 4 medici am consultat dar nici unul nu m-a ajutat cu nimic, nu au stabilit nici macar o cauza. Mai am max 2 ani si intru la menopauza. Am decis sa ma sinucid, am facut testamentul in favoarea sotului meu, urmand sa il autentific si sa numesc un executor testamentar. Am incercat sa merg la o clinica de fertilizare la szeged, dar nu am progresat mai deloc, abia am facut niste analize sumare. Nu mai am nici un sistem de valori moral-religioare, nu cred ca exista divinitate, nu mai cred in puterea sfintilor, posturi etc. Mie nu mi-au folosit. Daca m-ar fi ajutat intr-adevar nu m-as fi casatorit la 40, cand sunt stearpa, sau cel putin m-ar fi ajutat cu ceva in acesti 2 ani de casnicie. Sotul meu nu merita sa isi iroseasca viata alaturi de mine, ii las tot ce am eu pt a-i fi mai usor material ulterior. Singura persoana care are beneficii din casatoria mea este mama mea, folosindu-se de ginere pe post de sofer si hamal prin spitale. Sotul meu nu merita o astfel de viata, sluga la o soacra si irosirea tineretii langa o sotie stearpa. Nu imi fac probleme pt o eventuala suferinta a parintilor. Tatal meu este un asa zis preot cu amanta de vreo 5 ani. Nu tinem legatura decat formal, fapte care imi dovedesc inca o data despre relativitatea lui dumnezeu si a sfintilor. Mama , o femeie pe care daca nu o mai slugareste sotul, pt ca are amanta, tocmai si-a gasit solutia salvatoare la ginere. Fratele meu nu tine legatura cu parinti, nici nu mai are motive, doar cu mine, nu imi fac probleme in privinta lui pt ca are propria lui viata. Daca as fi ales varianta divortului, pt ca sotul sa isi recapete libertatea, mie imi ramane slugarnicia pt o mama macinata de mandrie lumeasca si egoista, iar la finalul vietii mele as ajunge intr-un azil de batrani. Nu mai am ambitii sociale, materiale sau profesionale si nu mai consider sinucidea un pacat, atata timp cat nici dumnezeu si sfintii nu au considerat pacat sa ma casatoresc la 40 de ani, cand s-a dovedit a fi prea tarziu. Consider imoral sa imi bat joc de viata unui om si sa-l tin legat-fortat de mine printr-o casatorie care nu duce la nimic- asa va putea sa-si gaseasca pe cineva si sa isi refaca viata. Iubirea mea pt el nu este una egoista, dar nu pot sa ii ofer nimic. Nu am munstrari de constiinta ca as fi gresit undeva, medical, nu am facut nici un avort. Atat. W 42.





Antonia 19

23 05 2014

Buna ziua,ma numesc Antonia si am varsta de 19 ani . Si nu o viata tocmai usoara. Nu am intentia sa ma plang sau sa dramatizez lucrurile cand situatia e una critica. Am incercat sa fiu tare sa zic asa in ultimele cateva luni din cauza ca sunt ”prinsa la mijloc”. Locuiesc cu mama tatal meu vitreg si sora mea . Viata mea e o incurcatura ,eu asa o vad. In urma cu 17 ani tatal meu a murit,mama s-a recasatorit ..S-a recasatorit cu un om mult mai tanar decat ea care a fost painea Lui Dumnezeu atunci,insa pe masura ce am crescut lucrurile s-au schimbat ,a mai aparut si sora mea. Pe care o iubesc din tot sufletul. Suntem o familie si tind sa o vad ca pe O FAMILIE. Insa lucrurile nu sunt tocmai frumoase. Am simtit lipsa tatalui enorm ,mi-am spus supararile in fata lor ,considerand ca suntem O FAMILIE. situatia materiala nu a fost una destul de buna pentru mama mea,insa el a incercat sa puna mana pe tot. Inclusiv pe lucrurile de pe urma tatalui meu ,bani ,pensie lunara ,alocatie . Tot. Precizez ca am 19 ani,si simt ca am trait degeaba. Distractii nu am voie , iesiri ,prietene. Insa,am o relatie de mai bine de 4 ani . Cu un baiat care ma intelege.
Insa am ajuns intr-un punct critic din care nu stiu cum sa mai ies. Din moment ce am implinit 18 ani ,tatal meu isi doreste sa plec,nu ma vrea aici . Motivul ? Nu m-a placut niciodata si numai eu stiu prin ce am trecut . Adevarul e ca nici eu nu l-am agreat prea tare dar de dragul mamei am acceptat sa-si bata joc de mine subnasul ei . Am acceptat sa traiesc un calvar ,sa nu am un camin al meu alaturi de prietenul meu ,doar sa ii fie ei bine. Sa stiu ca am un servici ,ca poate nu am ce manca maine ,dar dorm linistita. In urma cu 1 luna ,am strans din dinti cat am putut de tare si l-am adus pe prietenul meu sa discutam cu ai mei despre faptul ca noi vrem sa stam impreuna. Parintii lui sunt de acord,ma respecta si nu sunt oameni care imi vor raul. Sinccer,credeam ca la mama gaseam intelegere dar am gasit ceea ce nu m am asteptat vreodata , Un refuz,certuri ,scandaluri si jigniri. Evident ,vroiam sa plec din seara aceea ,insa nu m-a lasat sufletul ca e mama mea si nu vreau ca acel om sa ii faca ceva doar ca vreau sa imi fie bine chiar daca sunt mica. Dar numai pot. Numai pot.Pe parcursul acelei seri a aflat si tatal meu ,care iarasi a fost painea lui Dumnezeu. Insa dupa sa te tii. Certuri ,amenintari …de imi vine si acum sa fug. M-am tinut tare, am mintit in fata lor doar sa taca ,sa ma lase in pace. Insa lucrurile nu s-au schimbat . Este un om al bauturii ,al parsivitatii si culmea doar eu observ asta. Mama e prea imbuibata de dorinta de a avea cat mai mult ,tind sa cred ca se gandeste doar la ea. Cum sa traiesc eu in casa cu un om care imprastie zvonuri cat cuprinde foarte urate ? Cum Sa ii spun si ei ? ? Cum sa il privesc in ochi cand isi bate joc de toata lumea ? Cum sa ii deschid ei ochii? Dar ce vorbesc…intradevar e mama . Dar am certitudinea ca nu ma va crede . Nu imi va da crezare. Si doare…stii.
INsa cu timpul am observat ca lucrurile se agraveaza . Am observat ca o iau razna ,sau ceva se joaca cu mintea mea. Am auzit o voce ,eu si inca o persoana . O voce masculina ce a rostit 3 cuvinte in alta limba . Fiind nimeni imprejur. Peste ceva timp am visat acea voce insa alte cuvinte. Plus ca…fortata de anumite lucruri am recurs la un avort. Nu e mult timp de cand aud scancete ,si un plans de bebelus care implora… Acest lucru ,l-am auzit doar eu ,fiind seara in camera ,insa s a auzit de afara. A fost REAL. REAL. Ce se intampla oameni buni ?:( O iau razna sau ce se intampla ? Ajutati-ma ,sau indrumati-ma catre cineva care ma poate ajuta. Multumesc.





Nicu

20 05 2014

Bună ziua,
Am o mare problemă, soția mea în vârstă de 44 ani, de la o vreme a început să bea, mai ales când rămâne singură acasă. După ce bea, are chef de ceartă cu toată familia, am omis să spun că am și doi copii destul de mari.
Când s-a luat de băutură s-a apucat și de fumat, totul face pe ascuns.
Când se ceartă cu noi începe să țipe și să ne facă în tot felul.
De multe ori îmi vine să divorțez dar mă gândesc că cine știe ce o să facă că de multe ori ne amenință că o să se omoare. Nu știu ce să fac, vă rog să mă ajutați cu niște sfaturi.
Vă mulțumesc!





Sophie

7 05 2014

De o perioada ma gandesc intens sa ma sinucid. Am mai avut ganduri, dar treceau rapid, insa de aceasta data nu mai e asa. Ma gandesc mereu cum ma sinucid. Imi doresc uneori sa dea o masina peste mine si alte asemenea.

Toate aceste ganduri au inceput de un an. Povestea ar fi cam asa in mare. Acum 3 ani am cunoscut un barbat mult mai mare ca mine, 17 ani diferenta. A fost totul o prietenie, pana m-am indragostit. La vremea aceea eram o copila, minora inca. Eu ma intalneam cu acest barbat, doar ne sarutam si atat. Nu a vrut niciodata mai mult. Mi-a spus ca ma place deoarece am ceva ce il atrage. Si asa am tinut-o 2 ani fara nimic. Insa problema acum vine. El disparea cu lunile fara sa dea vre-un semn. El statea la 40 km de orasul meu si imi era greu sa stiu ce face. M-a facut sa plang enorm. Sufeream. Nu mai mancam. Slabisem atat de mult incat devenisem anorexica. Mi-am stricag sanatatea. Iar el..doar aparea brusc cateva zile.. Isi cerea iertare si ca regreta, iar eu ii cadeam in plasa. Dupa 2 ani s-a mutat in orasul meu caci isi deschisese firma lui. Eu deja eram majora. Si a inceput sa ma caute. Ne-am intalnit si am reluat..sa zic asa..relatia. S-au intamplat multe lucruri. Il iubeam si m-am oferit total lui. Dupa cateva luni, in urma unei scrisori de la mine, mi-a spus ca exista cineva in viata lui. Nu tine la ea din ce zice pt ca s-au intamplat multe intre ei, dar are nevoie pt ca are probleme si tatal ei e avocat foarte bun, De atunci s-au intamplat multe. A disparut 2 saptamani si s-a reintors. In aceasta perioada o prietena incerca sa ma cupleze cu un tip. Am zis „de ce nu” si poate asa il voi uita. Am stat cu tipul acesta aproape 2 luni, in timp ce cu celalalt, dupa ce s-a reintors am tinut-o doar in cearta o luna de zile. Eu ma tot certam cu el, nu il mai suportam, nu il mai voiam. Imi era frica sa stau in preajma lui caci aveam impresia ca ma va lovi. O facuse o data dar nu a dat tare.
el a inghitit si a trecut peste si ne-am impacat cand i-am cerut iertare .ma lasase sa ma calmez. De o perioada mi-a spus ca e singur..ca nu mai e cu aia, dar sunt atatea lucruri care imi demonstreaza contrariul. El spune ca nu e asa. Am decis sa ma despart de el. Am rezistat cateva zile si l-am recautat daca el nu a facut-o si iar ne-am certat.
Pe langa faptul ca ma distruge psihic si sufleteste, i-am luat apararea in fata unei fste bune prietene si noi doua nu ne mai vorbim. Nu mai am prieteni. Nu mai vorbesc cu nimeni. M-am inchis desi ma prefac ca sunt bine. Nu mai suport oameni in jurul meu. Nu mai gasesc motive de a trai. Nu pot renunta la acest barbat. Ma simt legata de el si imi vine sa m dau cu capul de pereti cand stiu ca sunt slab in preajma lui. Ma gandeam safug de acasa in alt oras, dar nu pot. Ma tine aici familia. Desi m-am inteles cu ei bine jumatate de an, de acum doar scandaluri. Sunt un copil cu rezultate extraordinare la scoala, dar nici asta nu ma mai multumeste. Nu gasesc motive.

Vreau sa mor.
Vreau sa scap de aceasta durere ce mi-o provoaca toti.
Era o vorba ” cei care se sinucid nu o fac pentru ca nu vor sa mai traiasca, ci pentru ca vor sa scape de durere.” Acelasi lucru il simt si eu.

VREAU SA MOR!!!





Izabela 99

5 05 2014

Pe langa toate problemele mele ,am si eu o problema la fel ca tine ,la fizic (corp) . Nu imi place deloc cum arat…si cateodata imi vine sa sparg oglinda..

Tot ce ai scris tu aici…e adevarat. Chiar vreau sa mor. Merit asta. Ma urasc enorm si imi pare rau pentru tot raul care l-am facut persoanelor dragi.





Xxxxxxx

4 05 2014

eu am avut mai multi incercari dar nici una reusita dar tot mai des ma conving ca vreu sa mor

uite eu de 2 ori am incercat sa ma sinucid odata sa-mi […moderat…] dar am avut ghinionu ca mo gasit mama si adoua oara cu partile ….sint intro depresie totala simt daca voi muri nimeni nu va suferi de la asta oe sa le fie mai bine ..nustiu intodeuna m-am temut de moarte dar credca asta ar fii rezolvarea tuturor problemelor …unica de ce ma tem ca tata si mama no sa reziste una ca asta pur si simplu a sa-i destrug