Despre

Suicidul – perspective teologice…

Da… Ma preocupa subiectul… Am cunoscut oameni deosebiti care s-au confruntat cu tentatia suicidului, oameni care s-au luptat sa ramana in viata, s-au luptat cu prejudecatile si cu atitudinea de blam venita, culmea, chiar si din partea celor care ar fi trebuit sa ii ajute… De exemplu… preotii, pastorii lor…

Am cunoscut cativa urmasi ai unor sinucigasi… I-am perceput ca pe niste oameni sfasiati de durere. Atat de durerea pricinuita de gestul sinucigasului, cat si de durerea pricinuita de refuzul prelatilor de a ii ingropa “crestineste”, de “bunavointa” unor crestini care le spuneau ca le pare rau ca rudele lor decedate ajung direct in… stiti Dumneavoastra unde…

Cel mai mult m-a impresionat insa lupta interioara a sinucigasilor… O lupta cu ei insisi… cu rudele… cu Dumnezeu… Ii pasa Lui de problemele mele? De ce nu catadicseste sa faca ceva, daca e chiar atat de Atotputernic? Si, mai ales, daca tot binevoieste sa ma salveze de fiecare data… DE CE o face? DE CE nu ma lasa in pace, de ce, daca nu m-a intrebat daca vreau sa ma nasc in lumea asta imputita si perversa, nu-mi lasa nici macar libertatea de a o termina cu viata cand vreau EU?

Sunt intrebari autentice! Iar persoanele sinucigase nu au scris pe frunte “SINUCIGAS”. Pot fi chiar langa tine… pot fi chiar membrii ai familiei tale… ai bisericii in care mergi sau pe care o pastoresti… Sunt persoane pe care s-ar putea sa nu le mai vezi… in viata…

In urma lor raman insa intrebarile TABU… Ma tot intreb, in calitate de crestin, de ce s-a scris atat de putin in domeniul religios despre suicid? De ce ne e teama sa discutam despre asta? De ce nu incercam sa gasim raspunsuri reale si utile la strigatele mute ale celor aproximativ 1 milion de oameni care se sinucid anual? Daca Biserica nu se implica, atunci cine sa o faca?

Stiu, la prima vedere, intr-adevar, o astfel de tema de cercetare ar putea parea o imensa pierdere de timp. Doar se stie, am fi tentati sa spunem, ca sinuciderea este considerata un pacat, si inca unul “de moarte”, si lucrurile sunt cat se poate de clare din acest punct de vedere…Totusi, ca intelectual, ceva nu-mi da pace si ma face sa rascolesc putin lucrurile… fie si pentru a ma convinge, in cele din urma, de justetea unor astfel de afirmatii. Zicala conform careia principiul de capatai al crestinismului ar trebui sa fie “crede si nu cerceta” este demult depasita si, imi permit sa afirm, in opozitie flagranta cu spiritul invataturilor care s-au raspandit in toata lumea de la Iisus incoace si care au facut din aceasta religie confesiunea cu cei mai multi adepti la ora actuala. Dealtfel, in prima sa epistola adresata credinciosilor din Tesalonic, Apostolul Pavel indeamna crestinatatea sa cerceteze “toate lucrurile”, si sa pastreze ceea ce este bun. La randul sau, regretatul parinte Nicolae Steinhardt ne indemna, in celebrul sau Jurnal al fericirii, “sa nu care cumva sa confundam crestinismul cu cretinismul”…

Cu aceasta motivatie – dorinta de a-i ajuta pe cei care trebuie sa dea piept zilnic cu “de ce-urile” existentiale, si cu indrazneala de a cerceta chiar si acele lucruri socotite de unii drept “cat se poate de limpezi”, pentru a ma convinge eu insumi de veridicitatea celor afirmate, nu pot sa nu ma intreb urmatoarele:

a. Daca suicidul este acel “pacat de neiertat”, asa cum este el considerat de numeroase confesiuni din cadrul crestinismului, atunci motivatia principala este aceea ca, punandu-si capat zilelor, sinucigasul nu mai are ragazul necesar pentru a se impartasi, spovedi sau (po)cai si, implicit, nu mai poate primi iertarea divina in timp util pentru a scapa de pedeapsa eterna. Ma intreb, in aceste conditii, daca nu cumva lucrul acesta ar trebui sa fie valabil si in cazul altor pacate, considerate de noi mai putin ofensatoare… Altfel spus, daca cineva moare in secunda imediat urmatoare dupa ce tocmai a spus o minciuna, intrand, evident, in flagrant chiar cu cele zece porunci (una dintre acestea cerandu-ne foarte clar sa nu depunem “marturie mincinoasa”), si, implicit, nu are timpul fizic necesar pentru a se spovedi, impartasi sau (po)cai, nu se afla oare in aceeasi situatie cu cel care s-a sinucis? Ca sa mai pun si mai mult paie pe foc, voi cita si cuvintele Apostolului Pavel din epistola sa catre Romani, care sustine ca “plata pacatului (fara a face nici un fel de alte specificatii… – n.m.) este moartea”, iar darul fara plata al lui Dumnezeu, facut celor ce cred, viata vesnica… 

b. Toti sinucigasii ajung in mod automat in Iad, in chinurile vesnice? +n Islam, de exemplu, exista foarte bine conturata credinta ca cel care isi da viata pentru Allah (avem de-a face, in mod clar, cu un act suicidal, ca in cazul celebrelor atentate sinucigase) va ajunge in Raiul musulman, avand parte de desfatare si odihna vesnica. Nu pot sa nu ma intreb, in aceste circumstante, daca nu exista oare si in crestinism un indiciu cat de mic care sa ateste faptul ca, macar in anumite conditii si circumstante, cel care si-a pus capat zilelor – eventual dintr-o motivatie altruista – sa aiba aceeasi soarta? Ce sens ar mai avea atunci sacrificiul de sine al atator martiri crestini, daca ei ar fi crezut ca destinatia finala, in urma actului lor, ar fi fost chinurile vesnice, zugravite atat de plastic pe peretii bisericilor?

Ma puteti ajuta si voi, cei care cititi aceste randuri… Daca, in periplul vostru pe net, sau prin biblioteci, gasiti orice materiale care sa aiba legatura cu suicidul si cu religia (in mod special cu cea crestina, indiferent de denominatiunea religioasa), va rog, nu ma ocoliti… Apreciez orice link, orice titlu de carte pe care mi-l trimiteti pe site. Chiar daca o parte dintre eforturile mele s-au concretizat in mai multe lucrari (una dintre carti o puteti vedea in coloana din partea dreapta), continuu sa explorez acest subiect pe care il consider extrem de vast si deopotriva interesant si provocator. Multumesc anticipat!

122 responses

13 06 2008
Elena

iata am dat si eu de acest blog. m-a uimit si mi-a demonstrat inca o data faptul ca cazuri de suicid in prezent sunt tot mai multe.

23 07 2013
alex si atat

sincer si eu am incercat odata , dar parca eram necontrolata , eu nu mi-as face asa ceva in viata mea…

18 11 2013
flory si atat

sotul meu sa sinucis acum 6 luni…nu imi pot reveni sunt inca foarte derutata…intrebarea de ce?este mereu in capul meu…intradevar ne ma certam mai erau lipsuri dar mereu am reusit sa le depasim.Eram impreuna de 9 ani in schimb in ultimul timp el era foarte schimbat avea probleme cu alcoolul nu comunica cu toate ca eu mereu incercam si il intrebam si ii spuneam sa vb cu mn…cred ca cel mai greu pt el a fost perioada de 4 luni in care a fost plecat in anglia acolo a inceput sa ameninte ca se va sinucide si lovitura maxima cred ca a fost ca fetita noastra sa imbolnavit nu forte tare sau foarte grav dar de durata…are un nceput de astm bronsic care inca il tratam…mai rau este ca acum sunt plecata din tara impreuna cu fetita ea este la scoala aici…se descurca f bn dar nu prea ii place tot vrea acasa eu la fel nush daca ma pot acomoda…as vrea va rog frumos un sfat…

18 11 2013
Adrian

Draga Flory si atat,

Bine ai venit! Ti-am facut o categorie a ta, pentru a beneficia de vizibilitate maxima; cu siguranta vei gasi acolo, in urmatoarea perioada de timp, cateva raspunsuri din partea membrilor grupului de suport.

Cu prietenie,
Adrian

2 03 2014
Maya

Am dat peste acest site ..cu gandul de a ma linisti sau poate de a intelege exact ce se intampla cu mine de ceva timp incoace . Nu am fost niciodata un caracter de piatra , mai degraba sunt o fire sensibila si slaba . Am aproape 18 ani , dar ma simt de parca viata mea s-a sfarsit deja . Totul a inceput ..de la aproape 2 ani . Ai mei au incercat sa aiba grija de mine , cum au putut mai bine . Nu mi-a lipsit nimic , dar cred ca ei au pierdut din vedere certurile si scandalurile pe timp de noapte …acele scandaluri cu batai , injuraturi si cu vase sparte . In asta a constat copilaria mea , nu spun ca nu am avut parte de momente fericite , dar injuraturile si fuga prin timpul noptilor la bunici , ma faceau sa plang de durere , ca nu am o familie normala, in care cei doi parinti se iubesc necontenit . Politie , spitale , aproape tatal meu a omorato pe mama in bataie . De zeci de ori m-am plimbat prin spitale , operatii si aceleasi reprosuri din partea lui ,aduse mamei care suferea de fiecare data . Am vazut prea mult sange , am simtit prea multe lacrimi si durere . Doream intotdeauna sa fie bine intre ei , si ma straduiam si la scoala , sa am note bune , sa fiu cuminte si sa nu le fac probleme , dar parca situatia se inrautatea , si ei nici nu ma bagau in seama . Anii au trecut si ei au contenit , iar de divort nici nu voiau sa auda , desi si eu ..ca si copil inca , le-am adus in calcul acest lucru , dar nu m-au bagat in seama . Cel putin , nu se mai chinuiau reciproc si nici nu m-ar fi chinuit pe mine .Cred ca intotdeauna mi-am dorit linistea sufleteasca si iubirea neconditionata . Stiam ca ma iubeau , dar acele scandaluri si violente , erau de nesuportat , mai ales cand veneau amandoi beti , sau doar unul dintre ei . Stateam in aceeasi casa cu bunica din partea tatalui si cu sora acesteia . De altfel , si intre ele se iscase de ceva timp o cearta , ce se vedea doar cand ai mei erau plecati la munca .Bunica cum avea obiceiul sa bee tot timpul zilei , si venea acasa cu chef de cearta , o lua pe sora sa la bataie , sau trebuia noi sa o ridicam noi de pe unde naiba se ratacea . Evident , ca ai mei au aflat , dar nu au facut nimic in legatura cu acest lucru . Cei din cartier isi bateau joc de mine si ma luau mereu peste picior , dar nu am avut incotro . Am trecut peste toate aceste lucruri si acum ma bucur ca ai mei au ramas impreuna , chiar daca certurile s-au diminuat , totusi m-ai au momente .
Cu toate astea , acum nu sunt fericita deloc . Am avut parte doar de ghinioane , si ca totul sa fie perfect , acum 5 luni am ajuns la urgenta cu tentativa de suicid , cu supradozaj de medicamente . Nu stiu cat de rationala a fost judecata mea la acel moment , dar am luat […moderat…] toate cele . Nu stiu cum m-au putut salva medicii , pentru ca organismul meu a fost dat peste cap , iar eu nu prea imi mai aduceam aminte mare lucru , De ce am recurs la acest gest ? Pentru ca ma saturasem de tot si de toate . Nu mai puteam sa fiu eu , cea de dinainte . Eram mai mereu trista , plangeam zi de zi , noptile nu dormeam mai deloc , aveam insomnii si cand reuseam sa adorm ..aveam cosmaruri . Intram rapid in atacuri de panica , ma speriam de orice si ma simteam groaznic mai ales pe plan psihic . In decursul a doua saptamani am slabit de la 64 kg la 52 kg . Ameteam atat de des pe cat ma comportam rece si aiurea cu cei din jur . Intrasem in depresie si nu stiam cum sa fac sa fie mai bine . Toate aceste stari au degenerat in si mai rau Plecam din jurul persoanei iubite si ma pierdeam pe strazi plansa si nefericita . Cutreieram orasul in lung si in lat . Dar totul a inceput cand el a venit in viata mea , si m-a facut sa ma indragostesc iremediabil de persoana sa . Il cunoasteam deja de doi ani , dar la un moment dat am inceput sa ne petrecem tot timpul impreuna pana cand dormeam la el deja de cateva luni bune . Ai mei au fost reticenti la un moment dat , dar pana la urma au prins incredere in el . A fost prima persoana din viata mea , dar si prima care m-a distrus efectiv . Era impreuna cu mine dar pe langa asta , mai avea o relatie pe internet cu alta fata ea nestiind cine este el cu adevarat deoarece se dadea alta persoana . Relatia lor este bazata pe telefon si internet . Cu toate astea el a vrut o relatie cu mine , si prinzand drag de el am facut tot ce mi-a stat in putinta sa fie fericit si multumit de mine . Pentru persoana lui m-am schimbat am furat bani din casa ca sa ii poata face cadou de Craciun iubitei de pe internet . Am facut tot ce am putut ca sa fie multumit si sa stie ca se poate baza pe mine . Dar se schimbase dintr-odata . Se comporta urat cu mine , ma injura , ma facea sa ma simt un nimic plangeam de fata cu el si imi raspundea ca nu-i pasa . Plecam pe strazi ( pentru ca locuiam deja la el acasa nu voiam sa ma duc , pentru ca nu mi-am dorit ca ai mei sa ma vada in acel fel ) ma distrugeam pe interior . Eu am crezut ca mi-am gasit perechea deoarece il iubeam enorm , cred ca mai mult decat pe ai mei . M-am instrainat de toti , nu mai aveam prieteni si ma simteam inutila si chiar nu imi mai doream sa traiesc . Desi el fusese prima persoana din viata mea , am mai avut baieti la care am tinut , dar de fiecare data ei isi bateau joc de mine si ma faceau fraiera sau insuportabila , dar tot ce mi-am dorit a fost sa am o persoana langa mine pe care sa o pretuiesc si sa ma iubeasca cu adevarat . Cand l-am intrebat ce are mi-a spus ca se comporta asa , pentru ca l-am facut sa se instraineze de acea fata de pe net , dar eu nu facusem nimic El a facut primul pas in relatia noastra el m-a facut sa il iubesc si sa tin enorm la el si am incercat sa ii fei bine alaturi de mine , cat am fost in stare . Cu toate ca cei doi nu s-au vazut niciodata si ea nu stie adevarul ..el contiua sa fie cu ea dar cei doi niciodata nu vor fi impreuna pentru ca de fapt el este o ea ! M-am indragostit de o fata si nu stiu ce este de fapt cu mine . Nu am vrut sa spun asta pana acum , dar trebuie sa fiu cu totul sincera ca sa ma puteti intelege . Schimbati in loc de ” el ” ..ea ! Tot ce am facut a fost sa ii fie bine acestei fete , care a mai avut relatii si inainte , cu toate ca eu nu am avut in viata mea nici o legatura de acest gen . Deci cum spuneam si-a batut joc de mine in asa fel incat am ajuns in spital cu intoxicatie medicamentoasa voluntara . Cred ca in acest moment ma faceti proasta sau naiva dar ea …este tot ce am mai bun in aceasta viata . O iubesc enorm si imi doresc tot ce este mai bun pentru ea . Nu as putea sa o urasc ..chiar daca mi-a facut atata rau . Pana la urma medicii m-au salvat , si cand am fost trimisa la psiholog am putut sa mint in asa fel incat sa ma lase a doua zi acasa si sa scap de medicamente pentru depresie ..mai exact ceva anume care sa ma ajute sa nu mai decurg la aceasta fapta . Eu tot cu ea eram impreuna , tot la ea locuiam dar ea tot continua sa o minta pe acea fata ca este baiat si iata ca lucrurile nu s-au schimbat . Totusi ei ii pasa mai mult de acea fata de pe internet chiar daca eu sunt aproape de ea eu ii sunt alaturi 24 din 24 de ore ….si chiar daca nu se comporta urat cu mine eu simt ca o iubeste pe cealalta si de mine isi bate joc . Nu stiu ce sa fac , nu stiu cum sa procedez pentru ca am ajuns sa o iubesc enorm si nu as vedea viata fara ea…. ma doare ..si sincer de ceva timp incoace nu mai la sinucidere ma andesc pentru ca prin asta vad salvarea . Dupa ce am iesit din spital dupa aproape 3 saptamani am luat 2 tablete de […moderat…] , dar ea a aflat pentru ca ma simteam ingrozitor si m-a dus sa vomit . A avut grija de mine , pana cand mi-am revenit . Nu pot sa spun ca nu are grija de mine ca nu este langa mine , dar o simt instrainata de ceea ce simt .Se compora frumos doar cand are chef in rest ori se comporta ca si ultima persoana de pe lume ori ma ignora . Si ma doare ! Ma doare enorm si nu stiu ce sa fac . Singura scapare pe care o vad este moartea …stiu ca pare o prostie , dar aceasta este parerea mea si opinia . Chiar daca este de acelasi sex ca mine , dar nu am iubit in viata mea un baiat , cat o iubesc pe ea . Este totul pentru mine dar cu toate astea ma distruge si imi doresc din ce …in ce mai mult …sa …mor . Si imi este frica de ce pot sa fac ..vreau o parere , nu caut prejudecati sau orice altceva . Doar intelegere ca de prejudecati si critici am avut parte .

2 03 2014
Adrian

Draga Maya,

Bine ai venit aici! Nu iti face probleme, nu suntem aici sa iti judecam optiunile si alegerile facute in viata, ci pentru a incerca sa intelegem si sa te ajutam! Ti-am facut o „casuta” cu numele tau in coloana din partea dreapta („Maya”). Acolo vei gasi comentariile membrilor grupului de suport si tot acolo te voi ruga sa revii, ulterior, cu orice alte detalii consideri ca sunt utile pentru a putea intelege mai bine situatia cu care te confrunti.

Cu prietenie,
Adrian

15 09 2015
Alex

Buna , te inteleg .Micuto viata este minunata in ciuda toturor obstacolelor de care ai avut parte .

Esti o fata minunata dar nehotarata.Te rog sa ma contactezi […moderat…]

21 11 2015
Omul Lup

Nu sunt nebun. EI sunt rai si au fost intotdeauna. Nu stiu de ce, poate nu le convine felul meu de a fi, poate au frustrari interioare si le varsa pe mine, poate pur si simplu EI sunt nebuni, insa eu sunt un tanar normal, cu bun simt si care nu le-a gresit cu nimic.
Ce trebuie sa intelegeti dumneavoastra este ca EI nu sunt oricine, ci sunt niste oameni respectati in societate, tratati ca exemple pozitive si probabil urmati de multi. EL este scriitor, jurnalist, profesor universitar, comunicator si politician, genul acela de om considerat intelept si respectat de toata lumea, iar EA are deprinderi asemanatoare, chiar daca nu la acelasi nivel. Din start observam aici un conflict de interese, pasiunile mele fiind in domeniul biologiei, medicinei veterinare, zoologiei si animalelor in general. In caz ca nu am fost destul de clar pana acum, EI sunt parintii mei.
Nu I-am urat de la inceput. Mereu mi s-a spus clar si raspicat ca era vina mea. EL se supara pe mine si ma lua la bataie (beat sau treaz), era vina mea, deoarece il suparasem cumva. EI ma insultau in cele mai josnice moduri, imi spuneam ca fac umbra pamanutlui degeaba, era tot vina mea, deoarece chiar faceam umbra pamantului degeaba. Acest lucru a durat in jur de 12 ani, de la 6 ani pana la majoratul meu. Atunci EL m-a zdrobit pe mine, pe EA, si pe propria mama batrana in bataie. Pentru ca nu eram destul de fericit in ziua aceea. Pentru ca nu zambeam destul de convingator pentru EL. A durat cateva zile dupa acea seara, timp in care EL a fost plecat de acasa, sa realizez crudul adevar: nu fusese niciodata vina mea. Nu facusem nimic atat de groaznic incat sa merit sa fiu batut si batjocorit de EI. Atunci am inceput sa cred ca ei sunt de fapt rai intr-adevar, dar voi ajunge si acolo.
Este important sa stiti ca viata mea a fost una interesanta: am locuit in aproximativ 8 orase din tara, in fiecare cam 1-2 ani, datorita oportunitatilor LOR de lucru. Nu am fost niciodata intrebat inainte de vreo mutare, nu le-a pasat daca lasam prieteni in urma, nimic. Am suferit mult din cauza acestor mutari succesive, de la o gradinita la alta si de la o scoala la alta, nu am avut prieteni, relatii de iubire, nimic. Apoi intr-un final ne-am stabilit in orasul X, unde am avut gimnaziul si liceul. Adaptarea a fost dificila, dar s-a intamplat.
In gimnaziu erau tinta bataii tuturor colegilor si a insultelor lor. Eram victima ideala: cu un cap mai scund decat toti, baieti si fete, si gras ca un purcelus. Orice faceam, eram lovit. Veneam acasa plin de vanatai. Le-am spus si LOR situatia. Raspunsul a fost, si citez, „Daca esti un lenes si un ingalat si nu te duci la antrenament…” (faceam judo) „… e normal sa patesti asa.” Lesne de inteles ca nu m-au ajutat, deloc. A fost o ocazie cand am primit abuzit o nota de 3 (nu doar eu, ci toata clasa), atunci s-au mobilizat EI, nu in favoarea mea, ci pentru ca nu le convenea ca trofeul lor sa aiba o nota sub 8 in catalog, insa profesorul respectiv a venit in fata clasei mele si le-a spus tuturor ca din cauza tatalui meu isi va pierde slujba, lucru care mi-a atras si mai multa ura din partea colegilor, deci si mai multa bataie. Problema era ca nu doar la scoala era urat, ci si acasa era mai rau, desi nu eram vinovat de nimic. Oare daca nu eram „lenes si ingalat” si mergeam la antrenament puteam sa bat 10 persoane in acelasi timp? La ce se gandeau, oare, EI? Nu la mine. Dupa 2 ani si jumatate de presiune din partea mea, m-au mutat la alta scoala, unde a fost mai bine.
Revenim putin la pasiunea mea pentru animale, in special cele exotice. Dupa ani si ani de tratative si rugaminti, mi-au permis sa am un animal exotic (in acest caz, o soparla gecko). De-a lungul timpului aceasta pasiune s-a dezvoltat pentru mine, si acum detin destul de multe reptile si alte animale. Ajungem si acolo.
Apoi a urmat perioada de liceu, care a fost atat de urata incat dupa un an si jumatate au trebuit sa imi intrerupa anul si sa ma tina cam 8 luni acasa, cele mai oribile din viata mea, cu violenta si injuraturi la tot pasul, urmand sa continui cursurile anul urmator la alt liceu. Nu vreau sa detaliez, in parte din cauza lor si in parte din cauza mediului de la liceu (liceu sportiv cu mii de elevi, mare parte din aceia care spun „haur” la aur, daca intelegeti ce spun, mancati-as), am ajuns si la tentative de sinucidere, depresii majore.. Am trecut peste intru totul, nu este nevoie sa detaliem aici.
Am fost mutat la alt liceu, particular (curat, cu usi la clase, elevi buni si prietenosi, profesori tineri si inteligenti, insa e drept materia mai grea si organizarea mai stricta) unde m-am simtit minunat. Asta s-a vazut si in rezultatele mele scolare, intrucat am fost liderul clasei ca rezultate si chiar si bursier in repetate randuri. A fost o perioada frumoasa, la liceu ma simteam bine, acasa faceam teme, ma jucam la calculator si aveam grija de multele mele animalute. Certuri si batai au fost in continuare, insa le tineam piept mult mai bine datorita starii mele generale pozitive.

Aceasta a fost introducerea. Mi-ar fi placut sa se incheie cu ultimul paragraf, insa… sunt in criza. Ajung la disperare si am nevoie de ajutor. Locuiesc cu niste oameni oribili. Oameni care par a avea ca unic scop nefericirea mea. Mi-au distrus orice pasiune (cantatul la pian, desenatul, jucatul la PC) cu exceptia celei pentru animale. Ma jignesc, ma lovesc, ma fac sa ma simt oribil, si nu sunt capabil sa inteleg DE CE. Ce anume le fac? Urat nu sunt, prost nu sunt, sunt mereu vesel si ii fac si pe altii sa rada, am subiecte de discutie interesante, ma consider o companie placuta! De ce sunt atat de rai cu mine? Nu sunt perfect, si eu mai ridic tonul al ei, insa nu in halul in care o fac ei si doar ca raspuns pentru jignirile aduse! De ce sunt nevoit sa trec prin asa ceva? Mi-au distrus copilaria si o parte mare din adolescenta, si nu pot vorbi despre asta, daca cumva aduc vorba despre perioada de gimnaziu sau de liceu cand am avut nevoie de ei si nu au fost langa mine, se enerveaza, urla, si iar urla, spunandu-mi ca a fost in trecut si sunt fraier si sensibil ca nu trec peste! Pana la varsta de 16 ani nu am primit bani de buzunar niciodata de la ei, recent insa (dupa 18) am convenit la un fel de „salariu”, o combinatie dintre alocatia mea lunara, bani de consum zilnic (transport, mancare la cantina scolii) pe o luna si inca niste bani de buzunar, suma nefiind extrem de mare dar nici neglijabila. Ce nu mi-au spus insa e ca imi vor scoate ochii in permanenta cu acesti bani si cu ce fac cu ei, la un nivel atat de josnic si de violent ca imi venea sa rup banii in bucati si sa fug pe strada sa locuiesc in canale. Nu am crezut vreodata ca o persoana poate fi atat de rea, FARA MOTIV IN MORTII MA-SII. Ce le-am facut? Ce? Nu inteleg, poate sunt atat de oribil si nu-mi dau seama de propriile greseli, m-am gandit la aceasta ipoteza ani de zile, insa orice persoana din exterior se intelege perfect cu mine si imi fac prieteni usor, iar iubita mea (singura persoana in afara de ei cu care ma vad aproape 24/24) tine la mine extrem de mult, si pentru felul meu de a fi, deci nu sunt un om rau! Nu sunt, cred ca nu sunt, sper ca nu sunt, doamne-fereste.
Dar mai e ceva… probabil cel mai trist lucru… Nimeni nu ma crede. Niciodata nu m-a crezut nimeni. Mama EI, mama LUI, rudele, familia, prietenii LOR, prietenii mei.. Nimeni. Toti imi spun nerecunoscator, scandalagiu, ma acuza ca urlu si sar la bataie, ca sunt violent. Oricat le spun ca singurele dati cand am „urlat” am facut-o provocat, ca nu i-am lovit niciodata si nici nu o voi face, ca sunt doar o victima a acestor doua fiinte oribile… Nimeni nu ma crede. Sunt un nenorocit pentru ca nu apreciez cat de multe fac ei pentru mine, cat de mult tin ei la mine si ca imi dau voie sa am cateva animale mici in camera mea, care oricum nu-i afecteaza pe ei deloc. Va rog, ajutati-ma.. Nu sunt rau, nu sunt nebun, am fost un copil bun intotdeauna, care acum traieste cu acesti monstri oribili care imi fac rau, dar doar acasa, doar in familie… In exterior se lauda cu mine, in exterior se lauda cu cat ma sustin, sunt parintii perfecti, evident, si sunt atat de norocos ca ii am.
Visul meu a fost dintotdeauna sa devin medic veterinar, sa ajut animalele pe care le iubesc atat de mult, de la catei si pisici pana la serpi si soparle. Imi iubesc cainele asa mult, iar cand L-am vazut cum l-a lovit cu brutalitate in noaptea majoratului meu cand ne-a batut pe toti, a fost singura data cand chiar am ridicat mana la EL, si nu ca sa-l lovesc.. ci ca sa-l imping departe de catelul meu drag care voia doar sa ma apere de furia lui nemeritata. Nu am cerut masina, nu am cerut calculator, nu i-am cerut nimic.. ci doar sa ma lase sa fac lucurl de care sunt pasionat. Si acum ma vad nevoit sa renunt la acest vis.. Nu mai pot sa traiesc cu ei, din banii lor, timp de 6 ani de zile, si e imposibil sa am si un job, si facultatea si studiile in acelasi timp, deoarece facultatea de medicina veterinara are ore si de la 8 la 20, nu pot lucra in timpul asta ca sa ma intretin, cel putin nu la nivelul la care as putea plati o chirie, iar caminul nu este o posibilitate cu atatea animalute in grija, dependente de ingrijirea mea specifica (temperatura, umiditate, hrana speciala la reptile). Trebuie sa imi gasesc un serviciu dupa ce termin liceul, eventual si o facultate mai usoara, ca sa pot sa traiesc singur, fara cei doi monstri. Iubita mea tine la mine, dar are si ea serviciul ei si viata ei si nu o pot implica in aceste probleme, i-as ingreuna viata si ei doar. Cunoste situatia dar nu cunoaste ca postez aici si am aceste ganduri.

Sunt doar trist, foarte trist si resemnat… Nu mai pot lupta cu propria familie in timp ce lupt si cu greutatile vietii. Pacea nu este o posibilitate, oricat am incercat. Scriu asta pentru ca, daca din familie si cunostinte nimeni nu ma crede si ma ajuta, poate niste oameni straini de situatie vor cantari si varianta mea a povestii, as spune cea adevarata pentru ca ei nu vor recunoaste niciodata nimic in fata nimanui.

Prietenul vostru, Omul-Lup

21 11 2015
Adrian

Draga Omule-Lup,

Bun venit aici. Stii – cred – deja cum functioneaza lucrurile – in coloana din dreapta a fost creata o „casuta” cu pseudonimul tau, unde vei gasi, in curand, raspunsurile membrilor grupului nostru virtual de suport.

Cu prietenie,
Adrian

18 08 2016
andrei a

Salutare oameni buni !
Mi-a fost greu sa descopar unde pot scrie si eu despre problemele mele , dar sper ca am facut-o bine .
Numele meu este Andrei A. si viata mea a luat o intorsatura bizara in urma cu mai putin de un an . Am devenit jucator de pacanele. Viata mea era relativ ok , castigam foarte bine , nu duceam lipsa de nimic , tot ce am cladit a fost prin fortele mele , dar brusc ceva s-a intamplat in mintea mea si dorinta de a castiga si mai mult si mai mult a pus stapanire pe mine . Tot ce am cladit in 12 ani de munca , am distrus in cateva luni , chiar daca am inceput sa fac o casa ( pe care nu am terminat o din cauza viciului meu) chiar daca mi am intemeiat o familie , si cu ajutorul lui DZEU a venit si un super copil , totul din punctul meu de vedere nu mai are nici o valoare. Dintr-un om modest care a trait greu fara tata si o mama care s-a luptat sa nu mi lipseasca nimic , am reusit sa mi depasesc conditia si sa realizez niste lucruri in viata pana acum cand nu mai consider ca mai am puterea sa stau pe acest pamant .
Am pierdut foarte multi bani, m-am distantat de prieteni , familie tot si singurul meu gand este sfarsitul , am fost si la medici si la biserica , am luat si pastile degeaba , gandul rau ma domina , iar tot ce e nasol a pus stapanire pe mine .ce sa mai fac ca sa ies din gaura asta

18 08 2016
Adrian

Dragă Andrei,

Bun venit aici. În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul pe care ți l-ai ales. Este a ta! Acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport care îți vor fi adresate.

Cu prietenie,
Adrian

13 06 2008
addsalu

Elena,

Am moderat interventia ta. Nu este ceva personal. Este vorba doar de politica acestui blog. Aici sunt binevenite incurajarile, gandurile bune, ideile constructive etc. Nu vreau sa fac nici un fel de publicitate. Nu aici. Daca postezi pe celalalt blog al meu, nu am nimic impotriva sa te promovez. Dar aici, asa cum am mai spus, pentru mine unul este „un taram sacru”.

Te rog mult, nu te supara pentru ca ti-am scos linkurile.

Multumesc pentru intelegere! Contez pe ea!

Adrian

18 06 2008
Elena Barac

Da, ok, am inteles. multumesc pentru explicatie.
Dumnezeu sa te binecuvinteze!

18 06 2008
addsalu

Si pe tine! Si te mai astept pe aici!

Adrian

10 09 2013
Alex S

Domnule doctor as avea o singura intrebare ce te faci daca nu ai nici o problema dar te trezesti pur si simplu cu o dorinta arzatoare de a muri ? Eu in ultimi 3 ani nu am avut probleme am fost sanatoasa am avut tot ce mi-am dorit. Dar in ultimile 2 luni nu ma pot gandi decat la moarte . Moartea mea pe care am planificato pana la ultimile detalii.

2 03 2014
Maya

Stiu cum este si pot spune ca prin asta trec si eu , dar eu am cel putin 6 luni de cand ma gandesc la acest lucru , dar daca eu nu imi pot urma sfaturile , as vrea sa le urmezi tu . Incearca sa vorbesti cu cineva care te intelege , care stii ca va fi langa tine necontenit si nu te judeca . Nu lasa toate aceste emotii in tine , pentru ca vei ajunge la momentul in care vei claca , si vei face acest lucru . Acum ceva timp , am reusit si eu sa ajung in acest prag , dar am fost salvata . Aceste ganduri nu mi-au trecut , pentru ca nu am facut nimic ca sa remediez situatia si am ajuns mai prost decat plecasem in aceasta batalie ..cum ar fi si corect ..intre viata si moarte ..dar merita sa incerci sa te ajuti pe tine insati !

7 10 2008
amic

Tocmai anul acesta un prieten,schizofren,evanghelic,dupa ani de lupta cu boala psihica a fost gasit pe linia ferata,taiat de tren.
Avea 28 ani.
De atitea ori l-am consiliat[auzea voci si facea ce ii spuneau vocile].
Ma intreb ce puteam face mai mult,nu stiu.
Prietenul de o viata al tatalui meu,cindva credincios,in ultimul timp martor al lui Iehova,dupa ani de tulburari sufletesti amenintind ca se sinucide,a facut-o.
S-A PUS LA TREN.Tatal unei prietene,studente,dupa decesul sotieia cazut in depresie.
Era medic,dar bea mult.
L-A GASIT SPINZURAT.
ACUM E SINGURA PE LUME.
Nu stiu ce sa-i spun.
STIU CA AR TREBUI FACUT CEVA,DAR NU STIU CUM.
Dar de acum e mai usor.
O sa-l intrebam pe ADRIAN.
Parca nu mai e frig afara.
Vine primavara vietii.
Vine Isus iarasi pe pamint…

7 10 2008
amic

Teza de licenta a sorei mele,medic a fost pe tema depresiei si suicidului.
Daca e nevoie,facem schimb de informatii.

7 10 2008
addsalu

Amic,

Te rog din suflet sa nu ai de la mine asteptari mai mari decat e cazul. Eu nu am toate raspunsurile. Dar stiu pe Cineva care le are. Si sunt disponibil sa le caut impreuna cu toti cei care doresc lucrul acesta. Atat!

Sunt doar un entuziast, nimic mai mult! Nu ma urca pe un piedestal pe care efectiv nu am ce cauta!

Si da, normal, ma intereseaza tot ce e legat de problema suicidului.

8 10 2008
amic

Fii linistit.
Stiu prea bine ca exista intrebari fara raspuns.
Important e ca oamenii isi pot varsa paharul emotional aici.
Si asta face parte din terapia de grup.
Fiecare aduce,ca la o serata americaneasca,ce are mai bun pe acasa.
Sa nu fie asa impovarata gazda.
Apoi,eu pe piedestal ii urc si pe altii.
Fiindca,daca medicina are vreun avantaj,unul din ele e ca te tine smerit.
Cunoscind,inveti ce putin stii.
Ce mult mai ai de invatat.
Ti-am vazut multele licente,am vazut si ale altora,plini de orgolii si rautati incredibile de la inaltimea turnului de fildes in care uneori au parvenit.
Aproape ma lua cu Emetostop.
De aceea m-am mirat MINUNE MARE SA VAD O FIGURA ZIMBITOARE si nevinovata ca Natanael.
Asta a fost Blitzdiagnose,intuitia ce moment,care,nu ma prea inseala.
Dar nu contest ca pot gresi,totul e posibil.
Nu te speria,o sa avem grija sa nu te surmenezi.
Stiu ca Isus e solutia.
Voi da situl celor interesati,multumim.

8 10 2008
amic

Nu il identific pe un om cu Isus.
Desi Wurmbrandt zicea ca intre noi si Isus n-ar trebui sa fie mare diferenta.
Insa,ca steaua magilor,putem fi o cale intr-acolo.
Constat din nou ce imperfect e limbajul uman,ca in ,,Cintareata cheala”.
De aceea,dialogul constructiv e imperios necesar.
Poate iar am zis ceva inadecvat,cine stie.
Intre ceea ce gindim,afirmam si ceea ce altii inteleg e uneori o distanta de stea cazatoare.
SAU:,,ERA PE CIND NU SE ZAREA,
AZI O VEDEM SI NU E…” Eminescu-,,La steaua care a rasarit”

28 10 2008
pedisapostolorum

MULTU PENTRU BLOG,MON CHER

29 10 2008
addsalu

@pedisapostolorum – sa inteleg ca s-a activat?

19 11 2008
esperanto

Din motive cardiace[reale,la propriu]nu pot incepe consilierea electronica
Dupa ce se termina investigatiile medicale[proprii,ca pasaportul]voi incerca sa fac ceva.
Multumesc de mina ta intinsa pe deasupra departarilor
Cu focul iubirii de aproapele
Pentru dezmostenitii soartei
Vesnica sa fie rasplata ta,OM PREAIUBIT SI SCUMP!

7 03 2009
dani

hey…interesant acest blog….as avea multe de scris aici…am avut cel putin 3 tentative de suicid si din 2003 sunt pe medicamente,psihoterapie si ce
s-o mai gasi pe aici si acolo….ma intrebam daca voi stiti de vreun blog sau hotline suicid la noi in tara…eu am tot cautat si am intrebat pe cei de specialitate dar la noi sa dai cu tunu si nu gasesti asa ceva …pana si rusia are asa ceva doar noi nu
[…moderat partial…]
dar cred ca ar fi extrem de benefic ptr multi dintre noi suicidals sa avem un hotline
cel putin pe mine ma ajuta cand imi sun terapeuta ,si imi mai aranjeaza neuronii din cap…dar din pacate nu poti apela asa de des din motive ,ca si ei trebuie sa aiba zile libere si frumoase si plus ca traim in Romania ….

dupa o saptamana in care m-am simtit bine ,astazi iarasi a revenit depresia
si nu e numai o stare de spirit ….e ingrozitor de greu sa lupti cu depresia cu ideile de suicid cu planuri detaliate si clare ,cu automutilarea,cu senzatia de empty …doamne ce greu este ….
ok, ma opresc aici si ma duc sa ma tarasc inapoi in pat …macar sa ma ascund in somn,de mine si de toate cele…

11 03 2009
addsalu

Dani,

Multumesc pentru info. Am intrat pe linkul pe care mi l-ai recomandat si am gasit o serie de detalii interesante, e drept, insa nu in spiritul a ceea ce incercam noi sa oferim aici. Am gasit o multime de relatari de cazuri de suicid, insa nici pomeneala de hotline specializat. Exista, intr-adevar, un proiect in acest sens. Cand se va finaliza, voi fi bucuros sa il popularizez si eu.

Sper sa nu te superi pentru ca am moderat o parte din mesajul tau. Am facut-o doar dupa ce am vizitat personal site-ul respectiv. Si am facut-o pentru ca, asa cum ai observat probabil aici, imi doresc sa reusim sa privim impreuna partea plina a paharului… Daca singurul lucru pe care il vezi, auzi, citesti… este legat de noi cazuri de suicid, parca devine si mai demoralizant totul…

Intentionez sa fac un nou blog (veti afla cu totii detalii la vremea potrivita) in care sa prezint toate initiativele remarcabile in acest domeniu, dar si in altele conexe. Acolo nu va fi o problema sa apara linkul cu pricina, ba chiar dimpotriva, va fi binevenit. Aici insa…

Multumesc anticipat pentru intelegere.

Daca vrei sa ne relatezi povestea ta, esti binevenit sa o faci si aici. Iti fac o „categorie” a ta, in coloana din dreapta, cu numele pe care ti l-ai ales, unde vei posta orice vei considera ca este important sa stim, pentru a intelege, si orice ai considera ca te ajuta sa te simti mai bine, sa te descarci. Foarte multe persoane aflate in situatia ta ne-au scris ca lucrul acesta le-a ajutat sa isi mai limpezeasca gandurile si sa isi impartaseasca trairile, temerile, framantarile cu altii care au traversat perioade asemanatoare. Deci, te rog sa te simti liber sa o faci si tu, in „categoria” ta.

Nu stiu daca terapeutul de care vorbesti este psiholog sau psihiatru. In cazul de fata, eu unul ti-as recomanda sa consulti un psihiatru, asta in cazul in care terapeutul tau este psiholog. Este cumplit de greu sa treci prin asta singur si fara ajutor! Somnul, odihna in general, combinata cu tratamentul medicamentos si cu psihoterapia iti pot fi de un real folos. In plus, eu unul ti-as mai recomanda biblioterapia (lectura unor carti bune pe acest subiect, inclusiv a unor pasaje din Biblie) si rugaciunea. Ai fi surprins de cat de multe beneficii iti pot aduce acestea, desi sunt atat de neglijate…

Daca vrei, putem sta de vorba pe marginea acestui subiect.

Cu prietenie,
Adrian

1 07 2009
Andreea

Felicitari pentru idee! Genial…

2 07 2009
addsalu

Multumesc, Andreea. Insa, asa cum am spus deja, nevoia exista deja… Eu nu am facut decat sa pun la dispozitie un spatiu si anumite resurse. Restul a venit de la sine.

Cu prietenie,
Adrian

11 04 2010
Elena

De doua saptamani ma gandesc zilnic ce rost mai are sa traiesc – sunt singura, nu am serviciu, nu am casa, locuiesc cu parintii care zilnic ma privesc cu dezamagire, si nu vad nici o iesire din situatia asta. In 10 ani am avut 7 job-uri care mi-au permis sa supravietuiesc, nu sa imi cumpar masina, darmite casa. Am suportat multe jigniri si umilinte pentru a-mi plati chiria, pana cand m-am saturat de Bucuresti si m-am intors acasa, in provincie, pentru un rastimp de liniste care sa imi permita sa vad ce vreau si ce pot sa fac cu viata mea. Din pacate nu am niste parinti pe care sa ma pot baza, iar aceasta decizie intr-un final nu s-a dovedit a fi una benefica, dimpotriva. Castig niste bani cu ceva vanzari pe net, dar doar de cheltuiala. Nu am prieteni, pentru ca toti cei pe care ii stiam au plecat. Nu mai mananc de cateva zile. In fiecare seara trebuie sa beau ceva ca sa pot adormi. Si imi doresc in fiecare seara sa adorm si sa nu mai ma trezesc, pentru ca nu am nici un motiv pentru care sa ma trezesc dimineata. Nu imi mai doresc nimic de la viata si nu mai am nici un vis. Si asta e cel mai greu – ca ma gandesc in fiecare zi ca nu mai am nicio speranta, nici un viitor si nici o sansa. Am 31 de ani, sunt un om bun – am ajutat multa lume si m-am straduit sa nu fac rau nimanui. Mi-am dorit sa muncesc si munca mea sa fie recunoscuta si apreciata, nu sa am un salariu cu multe zerouri in coada. Mi-am dorit o garsoniera, nu o vila. Mi-am dorit sa adopt trei copii si doi catei. Mi-am dorit sa fiu iubita, dar doar am suferit. Mi-am dorit sa fac ceva ca lumea sa fie mai buna. Iar acum imi doresc sa mor. Ieri, cand am luat hotararea ca intr-o zi cu soare sa ma sinucid m-am simtit linistita pentru prima data dupa multa vreme. Am citit prospectele medicamentelor parintilor mei si mi-am facut lista cu cele care ma pot ajuta. Am scris si cate un mesaj pentru fiecare. Mi-am ales si hainele si m-am hotarat si asupra locului si modului. Chiar am lasat si un bilet in care accept sa imi donez organele daca vor putea fi folosite. Si totusi parca ma mai agat de ceva si mi-e greu….Si mi-e frica – nu de ceea ce e de partea cealalta, ci de intuneric si neant. Dar frica asta nu imi poate sterge durerea din suflet si nici lacrimile. Daca m-ati putea ajuta ar fi bine. Nu imi vorbiti insa de „dumnezeu” pentru ca sunt atee si nu ma ajuta cu nimic. Vorbiti-mi de speranta, de visuri, de dorinte, de viitor. Nu ma judecati si nu ma condamnati pentru ca asta fac eu in fiecare zi.

14 04 2010
addsalu

Draga Elena,

In primul rand te rog sa imi permiti si mie sa iti spun “bine ai venit aici”, locul in care vei gasi multi oameni care, chiar daca nu scriu neaparat sau nu intervin in discutii, stiu exact ceea ce spui, despre ce vorbesti…

Dezamagirea nu ne scuteste pe nici unul din noi, si la un moment dat putem cadea chiar in ghearele deznadejdii… Iar atunci este parca cel mai greu…

Pentru un om activ, un sir lung de intamplari pe care el le percepe ca fiind esecuri, o serie lunga de batalii pe care le considera pierdute, privirile pe care el le considera ca fiind dezaprobatoare si dezamagite de el insusi… toate acestea sunt ca niste pietre de moara pe care simte ca le poarta pe umerii sai… Si este normal ca, mai devreme sau mai tarziu, sa cedeze sub povara lor si sa ajunga sa urle: nu mai pooooooooooooottttttttttt!!! Si este normal ca, in astfel de conditii, sa ajunga sa considere moartea o usurare, o eterna odihna, un ragaz pe care nu l-a avut in timpul vietii… Si este normal ca, atunci cand ajungi la concluzia ca, poate, in sfarsit, in felul acesta iti vei gasi linistea, privesti moartea cu speranta…

Stiu ca poate suna paradoxal ceea ce spun, pentru ca, in mod normal, ajungi sa iti doresti moartea tocmai pentru ca speranta a murit… Insa, cu cat stau sa incerc sa inteleg mai bine fenomenul, cu atat imi dau seama ca, in astfel de situatii, atunci cand toate celelalte sperante aparent au murit, tot iti mai ramane una… ultima… suprema… si anume ca in moarte iti va fi mai bine, ca vei reusi sa uiti de toate, ca nu vei mai avea parte de dureri, de dezamagiri… Ca nu vei mai vedea privirile dezamagite ale celor dragi, ca nu te vei mai simti fara rost, neimplinita…

Ma insel, Elena?…

Daca am dreptate macar intr-o mica privinta, atunci imi permit sa sper ca imi vei acorda privilegiul de a intelege mai mult din gandurile tale, din motivele tale, din framantarile tale…

Vezi, draga Elena, nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva este mai usor sa te agati de speranta ca, totusi, luptand, viitorul iti poate surade, mai degraba decat ca in moarte iti va fi mai bine… Pentru ca, daca stau sa ma gandesc bine, ce stim despre moarte? Oare putem avea certitudini absolute in privinta linistei, a pacii, a armoniei interioare, pe care le-am putea dobandi DUPA moarte? Adica, incerc sa ma gandesc rational… Ceea ce stim despre moarte reprezinta, in general, apanajul religiei, nu-i asa? Si, in majoritatea teoriilor, a teologiilor si a ideilor religioase, stii bine ca acel Bine, acea armonie este oarecum conditionata de anumite alegeri… Da, ca ateu, poate ca este relativ mai usor sa crezi ca moartea este doar o trecere in nefiinta, in neant… Dar ce este Neantul? Ce este nefiinta? Ce se intampla cu noi? Mai simtim ceva? Mai gandim ceva? Mai suferim?… Stiu ca nu putem avea certitudini, rational si stiintific vorbind, insa putem avea dubii, nu-i asa? Dobito ergo cogito, cogito ergo sum…

Prin urmare, ce se intampla daca ne pomenim ca si aceasta ultima, dar imensa speranta, ca ne va fi mai bine daca murim – ce ne facem, spuneam, daca ne inselam? Acum, in viata, asa cum ai spus, ai avut mereu posibilitatea de a te regrupa si, chiar daca poate alegerile tale nu au produs rezultatele pe care le asteptai si pe care le sperai, ai putut sa iti modifici intr-un fel starea… Ai avut probleme la un job? Ti-ai luat altul… apoi altul… pana la al saptelea… Nu a mers? Ti-ai facut o afacere pe net si, spre deosebire de altii care mor de foame, ea iti permite sa supravietuiesti… NU in lux, insa este o sursa de venituri… Ai avut parte de un esec in privinta statului cu chirie? Te-ai mutat la ai tai… Da, poate ca te privesc cu dezamagire (sau poate ca este doar o impresie pe care o ai, o proiectie a faptului ca tu insati esti deprimata, dezamagita… apropo, ti-ai pus si problema asta?), insa tu ai privilegiul de a avea totusi un acoperis deasupra capului, de a-i avea pe parintii tai, asa cum sunt ei… privilegiu pe care unii si l-ar dori…

Ceea ce vreau sa iti spun este ca, in viata, cata vreme mai traiesti, ai garantia ca lucrurile s-ar putea schimba. Oricat de mici crezi ca ar fi sansele, experienta fiecaruia din noi ne-a aratat ca lucrurile se pot schimba, intr-un fel sau altul… Insa in privinta mortii nu ai nici o garantie… ba dimpotriva… Merita sa dai o sansa, oricat de mica ar fi ea, pe o iluzie? Ce te faci daca vei constata ca lucrurile nu au fost asa cum ti-ai imaginat, dar nu le vei mai putea indrepta in nici un fel? Sau, mai rau, ce te faci daca vei da gres si, in loc sa ai sansa de a avea acea liniste si pace dupa care tanjesti, acea multumire sufleteasca, te vei trezi o leguma, mai dezamagita, mai dezarmata, fara vlaga, fara nimic? Ce vei face daca vei ajunge sa privesti cu nostalgie la aceste momente, de acum, si iti vei dori sa poti fii din nou macar asa cum esti acum?… Pentru ca acum macar, daca ai lupta, ai putea avea sansa de a te ridica, oricat de greu ar fi si oricat de mult ar trebui sa strangi din dinti…

Elena, cred din tot sufletul ca ai incercat sa ajuti pe multi, si lucrul acesta se vede inclusiv din dorinta ca si dupa moarte sa le poti fi de folos, donandu-ti organele… Cred ca stii insa ca lucrul acesta nu va fi posibil, intrucat ele se depreciaza extrem de rapid si trebuie prelevate in conditii speciale…

De ce nu lasi tu viata sa isi urmeze cursul ei si, cand va fi cazul, daca va fi cazul, sa le poti fi de folos semenilor? Poate ca nu stii, poate ca nu ti-a spus nimeni, insa un gest mic pentru tine, pe care l-ai facut la un moment dat pentru cineva, a insemnat enorm pentru el… Si poate ca, in adancul fiintei lor, sunt multi cei care s-au gandit cu recunostinta la oameni ca tine… Pentru ei, si pentru cei care te iubesc, desi poate nu ti-o arata asa cum ti-ai dori-o, pentru toti acestia, viata ta conteaza… Si pentru noi conteaza, sa stii… Noi, aici, ne agatam cu dintii de fiecare viata, si ne hranim cu speranta care renaste din fiecare astfel de poveste adevarata si tulburatoare… Pentru ca, la randul nostru, am trecut prin situatii limita si pentru ca putem intelege astfel de ganduri si framantari…

Deci, draga noastra Elena, fii pe pace… nu te judecam si nu te condamnam… Nu de asta suntem aici… Suntem aici sa te ascultam, daca ne vei face onoarea de a ne impartasi acele parti din sufletul si din suferinta ta pe care le consideri importante si despre care vrei sa vorbim si, daca va fi posibil, sa cautam impreuna solutii pentru a iesi din groapa, cum ii spunem uneori… Daca nu, macar sa stii ca suntem aici sa te ascultam si sa iti fim alaturi, pentru ca nu e nevoie sa treci de una singura prin asta…

Cu prietenie,
Adrian

PS Ti-am facut o “categorie” a ta, in coloana din dreapta – am numit-o “Elena A”. Acolo am afisat si comentariul lui Ducu, si pe al meu, si acolo te asteptam sa revii, atunci cand vei dori, sa ne spui mai multe despre tine.

2 09 2010
dana

Draga Elena, sotul meu sinucis acum patru luni. Avem o fetita de 12 ani, 22 de ani de casatorie. Nu am cuvinte sa/ti descriu suferinta pe care ne/a lasat/o, noua ,mamei si surorii lui. Te/as invita sa ne vezi cand cedam pe rand durerii. Atunci nu stiu ce ma doare mai tare , lipsa lui sau imaginea unei mame disperate si distruse definitiv, sau suferinta fiicei noastre. Si parca n/ar fi inumana suferinta noastra se adauga si stigmatul pus de cei din jur, pe noi si pe el. Dar cel mai mult ne doare faptul ca este in iad , ca a fost inmormantat ca un caine si ca nu este primit nimi din ce facem noi pt el.
El a considerat ca noi vom fi fericite fara el, insa s/a inselat amarnic. Acest mod crud de a parasi aceasta lume ne/a marcat definitiv si nu cred ca vom reusi vreodata sa traim normal. Dzeu sa/l ierte , avea un suflet bun si generos, doar probleme cu alcoolul.
Nu pricep cum poate cineva sa lase celor pe care ii iubeste o povara atat de grea. Nimeni, niciodata sa nu treaca prin iadul prin care trecem noi….
L/am iertat dar crucea pe care ne/a lasat/o este foarte grea….incepand cu 112, salvarea, Politia, Criminalistica ,declaratiile, Procuratura, Morga, Inmormantarea, socul, disperarea, barfele. Viata este frumoasa, avem atatea lucruri marunte carora nu le dam importanta de la rasaritul Soarelui, frumusetea florilor, rasul copiilor, un film bun, o voce superba ce ne incanta auzul..

18 11 2013
flory si atat

buna dana!te inteleg perfect;am scris si mai sus ceea ce ma doare.sotul meu sa sinucis acum 6 luni si inca nu imi revin si nu o sami revin niciodata sigur.aveam probleme intradevar dar mereu am reusit sa le depasim in ultimul timp avea probleme cu alcoolul am incercat sa vb cu el si nu a inteles imi pare foarte rau exact ca si tine ca a ajuns in iad.am facut totul cum se face pomenile tot numai inmormantarea nu…am speranta ca macar dupa 7 ani tot ce facem acu sa fie primit si de facut pomeni si ce se face o sa fac continuu…Dumnezeu e mare!!!!

9 02 2011
Ramona C

Buna, am descoperit situl acesta acum ceva timp dar n-am avut curaj pana acum sa scriu.As putea spune ca drama mea nu e la fel de grava ca a celorlalti.Totul a inceput din liceu, dar cred acum ca am avut mereu aceasta problema, ca ma consum prea mul pentru anumite lucuri.Acum sunt la facultate iar zilele trecute am picat un examen drept pentru care am inceput sa ma gandesc ca nu mai are nici un rost sa traiesc pentru ca ma gandesc la cati bani dau parintii mei doar ca sa imi fie bine.dupa ce am picat examenul am venit acasa cu gandul de a-mi face rau de a suferi pentru acest fapt drept pentru care mi-am turnat ulei incins pe mana. Dar nu le-am spus parintilor mei sau prietenilor ca nu a fost un accident ca eu chiar am vrut sa imi fac rau.Dar azi noua problema a aparut si aceleasi ganduri ma macina doar ca acum am zis ca ar trebui sa pun capat suferintei.Pentru ca lumea aceasta nu e corecta si nu mai vreau sa sufar si nici pe cei din jurul meu sa ii fac sa sufere.Nu stiu ce sa fac pe zi ce trece e din ce in ce mai greu, am renuntat sa mai mananc, in felul asta ma autopedepsesc, am incercat diverse metode prin care m-am facut sa sufar, sa simt fiecare esec pe propria piele pentru ca numai asa consider ca pot trece peste orice esec dar in fiecare zi ceva ma doboara.N-am avut curaj niciodata si nu cred ca o sa am curaj sa le spun celor dragi cum sunt eu de fapt in realitate, pentru ca ei ma stiu mereu ca fiind cu zambetul pe buze, dar nu stiu ce se ascunde in spatele acestui zambet ce imi macina sufletul,ce ganduri am……..

9 02 2011
addsalu

Draga Ramona C,

In primul rand te rog sa imi permiti sa iti spun bun venit aici, in numele acestui grup virtual de suport si, de asemenea, sa iti multumesc pentru ca ne-ai impartasit aceste ganduri, framantari si lupte interioare.

Fiecare dintre cei de aici a trecut la un moment dat prin momente extrem de dificile, in care nu de fiecare data am reactionat asa cum am fi vrut ba, mai mult, chiar am clacat uneori. Nu trebuie sa iti fie rusine sau teama sa recunosti asta, pentru ca in astfel de momente descoperim de fapt ca si noi suntem… oameni. Da, oameni.

Ai clacat, dar da-mi voie sa iti spun ca nu este un capat de tara. Se mai intampla, sa stii. Se spune ca nu esti student daca nu ai avut macar o restanta, Ramona. Important este sa perseverezi, sa mergi mai departe, sa te ridici, sa te aduni si sa te mobilizezi pentru ca data viitoare sa fie mai bine. Sau, daca nu va fi posibil, desi ai incercat, sa vezi unde ai gresit si sa incerci din nou si din nou, pana cand vei reusi. Facultatea nu este un obstacol de netrecut. Este ceva ce trebuie facut, pur si simplu si, odata ce ai intrat, cu siguranta ca poti reusi sa si termini cu bine.

Ai tai te iubesc mult, cu siguranta, asa cum esti tu, cu calitatile si defectele tale, pentru ca nimeni nu are doar calitati. Iar parintii nostri ne cunosc asa cum suntem noi, chiar daca ne place sa credem ca sunt lucruri pe care le stim doar noi… Chiar daca nu ne spun intotdeauna ce vad in noi, ei observa anumite lucruri la noi – si bune si mai putin bune. Insa lucrul acesta nu ii impiedica sa ne iubeasca si sa ne fie alaturi orice ar fi, draga Ramona. Dragostea unui parinte este una dintre putinele care ni se ofera neconditionat. Spui ca au investit atat de mult in tine – ei bine, au facut-o tocmai pentru ca te iubesc! Si ar suferi enorm nu daca tu le-ai spune ca ai picat un examen sau pe toate – sunt sigur ca te-ar intelege si te-ar incuraja sa continui, ti-ar fi alaturi si ar continua sa te sprijine neconditionat pana cand vei reusi! – dimpotriva, ar suferi enorm daca tu ti-ai face rau, daca ai face tot ceea ce poti pentru a inceta sa traiesti.

Spui ca nu vrei sa ii faci sa sufere pe cei din jurul tau, insa daca iti pot spune ceva cu certitudine absoluta este faptul ca cea mai mare suferinta pe care o poti provoca unei persoane care te iubeste este aceea de a decide sa incetezi sa mai traiesti, sa mai existi fizic in viata lui sau a ei. Si toti cei de aici, din acest grup, iti pot confirma lucrul acesta! Te rog mult sa te gandesti la asta inainte de a lua o hotarare care sa aiba exact urmarile contrare a ceea ce spui ca vrei – adica nu sa ii scuteasca pe cei dragi tie de suferintam ci sa le provoace unele traume imense si de nedescris, mai grele decat ti-ai putea imagina vreodata!

Cred ca ai nevoie de ajutor specializat, Ramona. Iti recomand cat se poate de serios sa mergi sa discuti cu un psihiatru apoi, dupa o perioada de tratament, ar fi ideal sa poti continua cu psihoterapie. Dar vizita la psihiatru, cat mai curand posibil, este absolut necesara. Si, intre timp, suntem aici, iti suntem alaturi si suntem dispusi sa te ascultam. Vei fi surprinsa sa descoperi de cat de multa usurare iti poate aduce marturisirea acestor ganduri ascunse, pe care nu le poti spune oricui din diverse motive, dar pe care aici le poti impartasi libera, stiind ca esti la adapostul anonimatului si, mai ales, ca esti in mijlocul unui grup de oameni care STIU exact ce vrei sa spui, pentru ca au simtit lucruri extrem de asemanatoare in anumite momente…

Uite, ai putea incepe, de exemplu, prin a ne spune de ce crezi ca ar fi nevoie sa te autopedepsesti? Cum crezi tu ca esti in realitate, acea Ramona pe care parintii si cei dragi tie nu o cunosc, care se ascunde dincolo de zambetul pe care il stiu ei? Ce iti macina sufletul? Care este povara ta sufleteasca? Scapa de ea, Ramona, nu o lasa sa te doboare, suntem aici si suntem gata sa o purtam impreuna cu tine, pentru ca este prea grea pentru un singur om! Iar apoi, cu timpul, vei vedea ca vei putea privi lucrurile putin mai altfel… Acorda-ti insa timp pentru a te putea reface, draga noastra Ramona. Acum insa ai nevoie de ajutor. Nu duce lupta asta de una singura! Ai facut un pas important scriindu-ne, stiu ca ti-a trebuit mult curaj sa o faci, insa nu te opri aici! Continua, te rog din suflet!

Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta (Ramona C), unde te asteptam cu totii sa revii cu detalii cat de curand!

Cu prietenie,
Adrian

22 02 2011
Anca

Am gasit site-ul acesta intamplator incercand sa gasesc ceva informatii despre suicid. Saptamana trecuta cumnatul meu a incercat sa se sinucida, si-a taiat venele.

Noi, familia, suntem in stare de soc … Nu intelegem de ce dar mai ales nu stim ce sa facem, ce sa spunem, cum putem ajuta?

Daca sunt alte persoane care au trecut prin asa ceva va rog sa ne spuna cum. In momentul de fata, din cate stim noi despre depresii e ca nu prea au rezolvare … asa sa fie???!!!

Multumesc,
Anca

10 03 2011
nk

Anca,
Depresie este o boala. Aceasta boala are solutii, numai ca trebuie tratata de la primele simptome .
Te-as ruga , in primul rand, sa ne dai mai multe detalii (varsta, situatie familiala, situatia financiara, cum se simte acasa dupa ce a venit din spital, etc).
Totodata, sper ca il convingeti sa urmeze sedinte de consiliere !
Iar voi, CEI mai apropiati de el incercati sa-l faceti sa vorbeasca liber despre tentativa de suicid, despre ce l-a determinat, si , in mod special, sa inteleaga ca are o problema care se trateaza .
DAR, nimic fortat !
Si…daca te ajuta, depresia „ucide” anual 2 milioane de oameni, iar in 2020 va fi boala nr 1

11 03 2011
addsalu

Draga Anca,

Depresia SE TRATEAZA! Iti spun lucrul acesta cu certitudine! Este, intr-adevar, o boala, insa este atat de frecventa incat a fost comparata cu „raceala banala”. Ideea este ca nu trebuie lasata de capul ei, ci trebuie mers la un specialist care sa identifice CAUZA. Aceasta poate fi inclusiv de natura fiziologica, provocata fie de afectiuni ale diferitelor organe interne, de anumite dezechilibre ale mineralelor din organism etc, fie de alta natura, iar in functie de cauze se prescrie tratamentul (care poate fi medicamentos, poate consta in psihoterapie sau, uneori, poate fi combinat).

Sugestia mea: mergeti la un psihiatru cat de repede posibil. Spre deosebire de cabinetul unui psiholog, unde trebuie platit (la noi, cel putin momentan, nu se deconteaza de Casa de Asigurari), la psihiatru ai nevoie de o trimitere de la medicul de familie. Iar el iti poate face un consult general si iti poate indica daca este vorba de cauze fiziologice sau de alta natura. Oricum, nu este indicat sa stati asa!

Iar pana cand reusiti sa ajungeti, puteti incerca suplimente alimentare de la farmacie – eu v-as recomanda ceva pe baza de extract de sunatoare, dar mare atentie la ce cumparati si in nici un caz nu trebuie sa lasati doar acest supliment, ci trebuie sa mergeti la un consult de specialitate! Si nu uitati sa ii mentionati specialistului ce anume ati luat pana atunci!

Cu prietenie,
Adrian

21 05 2011
p. sergiu

buna ma numesc sergiu sunt din baia mare si de un an duc un chin care nu se mai termina acum .AM TRAit o frumoasa poveste de iubire care sa tertminat destul de brusc dar totul are un inceput asa incepe chinul din viata mea intro zi can ma intorceam de la lucru am aflat ca prietena mea plecase in in italia asa dintro data si nici macar ramas bun nu a a zis dupa 3 ani de relatie si locuit inpreuna dar pentu carvaru din viata mea asta era doar inceputu dupa luni in care povesteam la telefon si mA TOT AMAGEA CA VINE SAPT VIITOARE si iara sapt viitoare mia ras in baeat la tel ei zicea ca este iubitul ei si cine sunt eu bineteles asta ma durut enorm asa ca eu am cazut intro depresie in care multe sapt tot plangeam nu dormeam ca intro noapte a luat o hotarare grea dar am facuto am luat in jur de 60 de antibiotice ca sa mor ,dar dimineata cum eu nu am mai mers la lucru seful meu inpreuna cu colegi au intrat in panica asa ca au mers la mine ca vazuse ca la mine e lumina si scuteru infata blocului au chemat pompieri au intrat in casa si mau dus la spital ,dupa luni de de tratament si internari azi circul din nou pe strada dar bineteles eu nu sunt ceam mai fost inaite o persona vesela ci una care plange inttruna aproape in fiecare seara gandiduse ca miam pierdut totul prieteni iubita locxul de munca si bineteles incredere in sine ca mai pot ceva sa fac bine ,dea atunci numai fac nimic bine nus mai instare nu mai pot .singura mea speranta este sa pot duce inca o data cea ce am inceput acum un an dar de data asta sper sa fie pana la capat sper ca atunci chinul meu se va termina ,da in acelas tinp spe ca cei din familea mea sa poata trece peste asta .si sami inteleaga hotararea mea ca este cel ma bine pentru mine […moderat…]

24 05 2011
Bogdan

Buna Sergiu, incetarea chinului depinde numai de tine. Nu te mai gandi la lucrurile care in trecut ti-au cauzat probleme. Partea buna a vietii este ca in fiecare dimineata o poti lua de la zero. In loc sa te trezesti dimineata si sa te condamni pt toate problemele pe care le ai, ai putea sa te trezesti cu o stare de bunadispozitie si cu gandul de a face ceva util in acea zi. Daca prietena ta a tinut atat de putin la tine incat sa iti faca o asemenea surpriza neplacuta (plecarea brusca in Italia), nu inteleg de ce esti suparat, ar trebui sa fi fericit ca ai scapat atat de usor de o asemenea fiinta. Cand vei hotara sa pui capat depresiei si vei incepe sa iti traiesti viata, atunci vor aparea si rezultatele bune. Pur si simplu trebuie sa iti spui : Gata, calvarul s-a incheiat, de acum inainte o sa fiu fericit si o sa ma bucur de viata spre binele meu. O stare psihica buna acompaniata de buna dispozitie este calea cea mai scurta spre fericire si succes pe orice plan. E atat de simplu sa faci asta si ai atat de multe de castigat. Macar incearca, nu ai nimic de pierdut 😉 .

25 05 2011
addsalu

Draga Sergiu,

Numai cine a trecut printr-o deceptie in dragoste poate intelege cat de cumplit trebuie sa te simti in aceste momente. Da, te simti tradat, inselat, dezamagit… Si culmea, de toate acestea se face, intr-un fel sau altul, vinovata acea persoana care a insemnat pentru tine mai mult decat insasi viata ta. Stiu ca nu iti mai pasa de nimeni si de nimic, insa te rog sa te gandesti bine la cateva lucruri inainte sa faci ceva ce nu vei mai putea indrepta vreodata.

In primul rand, te rog sa te gandesti bine ce speri sa faci provocandu-ti moartea. Sa o aduci inapoi in viata ta? Nu vei putea… Sa o pedepsesti, sa o faci sa inteleaga cat de mult te-a afectat gestul ei? Daca i-ar fi pasat, nu ti-ar fi facut ce ti-a facut… Sa iti arati dezamagirea si durerea? Dar cui i-ar folosi daca tu nu ai mai trai? Si, in definitiv, gandeste-te daca merita sa faci una ca asta pentru o persoana care te-a parasit si careia nu i-a mai pasat de tine, care a pus mai presus de relatia voastra orice altceva… Merita? Eu zic ca nu!

Vezi tu, Sergiu, prin refuzul tau de a merge mai departe iti ratezi sansa de a fi alaturi de cineva care chiar te-ar iubi, care chiar te-ar merita! Pentru ca „fosta” ta a beneficiat de dragostea ta, de daruirea ta neconditionata, de sufletul tau pe care l-ai investit cu atata drag in relatia voastra, insa nu a fost in stare sa aprecieze toate acestea… Iar daca le-ar putea aprecia la un moment dat, daca va putea intelege ca a gresit si daca i-ar parea rau, sa presupunem, si ar vrea sa se revanseze fata de tine sau sa indrepte daca mai e ceva de indreptat, tot nu ar mai putea face nimic daca tu ai fi mort, nu crezi?

Femeile apreciaza barbatii sensibili, dar si puternici. Ai pierdut totul, spui? Ok, atunci trebuie sa iti reamintim ca tot tu ai castigat acele lucruri – si o relatie, si un job… Da, le-ai pierdut pentru ca ai clacat intr-un anumit moment, insa daca le-ai castigat o data le poti castiga din nou! Haide, ridica-te, aduna-te si vezi ce ai de facut pentru a ajunge din nou acolo unde erai si chiar mai sus decat atat, mai degraba decat sa cauti metode de a o termina cu viata! Si, cine stie, asa cum ti-a suras o data sansa, poate iti va surade din nou! Sunt atatea cazuri, Sergiu, incat chiar trebuie sa te gandesti serios la asta! Ce vrei, de fapt? Daca ea ar fi din nou in viata ta, te-ai mai gandi la moarte? Daca ai avea din nou un job bun, te-ai mai gandi la asta? Nu ar fi absurd?… Hai, gandeste-te mai bine ce poti face pentru a recastiga ce ai pierdut – si poti incepe prin a-ti face ordine in viata, prin a-ti cauta din nou un job… Apoi, vei vedea, femeile vor remarca un barbat care stie ce vrea… Si, chiar daca nu ai mai fi din nou cu ea, pentru ca efectiv nu mai merita ea, dupa tot ce ti-a facut, sunt sigur ca vei intalni o femeie cu totul si cu totul deosebita, care sa iti poata oferi mult mai mult decat iti poti imagina ACUM. Numai, acorda-ti tu sansa asta!

Un prim pas concret, pe care ti-l recomand cu toata convingerea, ar fi sa incerci sa cauti ajutor specializat – si ma refer la un medic psihiatru. Uneori, suferintele noastre interioare sunt atat de mari, incat avem nevoie de putin ajutor pentru a merge mai departe si pentru a restabili anumite dezechilibre, la fel cum se intampla si atunci cand suferim de o afectiune fizica – o raceala, de exemplu. Discuta cu un medic psihiatru, el va sti sa evalueze situatia si iti va putea recomanda un tratament care sa te ajute.

Iar intre timp, noi suntem aici, scrie-ne, iti suntem alaturi, Sergiu! Ti-am facut si o „casuta”, o „categorie” a ta, in coloana din dreapta, pe care am numit-o P. Sergiu, unde te asteptam sa revii! Si capul sus, prietene! Cu ajutorul Bunului, care nu ne lasa NICIODATA la greu, TOTUL este posibil!

Cu prietenie,
Adrian

24 09 2011
Mihaela

Buna, numele meu este Mihaela si ma gandesc foarte des la suicid….Am 32 de ani, sant casatorita, am 2 copii frumosi si sanatosi de 1an si 5 luni si 4 ani; am o casa, nu am mari lipsuri, as putea sa zic ca ne descurcam….binisor. La prima vedere ai impresia ca toate sant bune si frumoase, ce mi-as mai putea dori? Nu e chiar asa….Dar sa ne intoarcem in timp un pic; m-am maritat in urma cu 7 ani cu barbatul iubit, un om de casa care ma iubea f mult. „Problema” a fost ca el era dintr-o localitate f aproape de Bucuresti iar eu din Bucuresti; tatal lui a murit cam cu 4 ani inainte sa ne casatorim el ramanand doar cu mama lui care nu m-a vrut in ruptul capului pentru ca eu eram „de la oras” si nu aveam ce cauta in curtea ei; au fost foarte multe discutii in legatura cu prezenta mea aici unele dintre ele foarte puternice, discutii sau certuri pe toate tonurile avandu-ma pe mine ca tinta bineinteles. sotul meu era langa mine de fiecare data insa dupa cateva zile el se impaca cu mama lui si erau ca inainte de venirea mea in aceasta curte iar eu eram data la o parte; in cateva randuri chiar mi-a spus :”dar ce ti-a zis mama? ce ti-a facut, ti-a dat in cap? ” Eu lasam capul jos si iar incercam sa fiu pe placul soacrei care era vesnic nemultumita. Cand „ma intelegeam” cu soacra era armonie in curte; cand rabufneam, pentru ca se acumuleaza si la mine nervi si frustrari iar se instaura tacerea aia care ma scoate din minti:fiecare isi vede de treaba lui, de patratica lui, nu vorbeste nimeni cu nimeni; sant de acord ca soacra cu nora nu s-au inteles de cand lumea (mai sant si exceptii) dar un compromis trebuie sa existe, sa ne toleram sa facem totul macar asa de ochii lumii vb aia. Am ramas gravida cu primul copil si pe perioada sarcinii ne-am inteles mai bine, chiar ma linistisem speram ca asa vor sta lucrurile o viata si…ma simteam fericita. Am nascut o fetita frumoasa si cuminte dar care….ghinion, semana cu soacra soacrei mele!!!! Si iar a inceput povestea: nimic nu-i convenea, iar discutii, iar scandaluri. sotul meu a avut aceeasi atitudine:pe moment imi lua apararea, dupa cateva zile statea la barfa cu „mami”. Ca sa nu o mai aud, sa nu o mai vad, m-am inchis in casa cu copilul…cam 2 ani jumate; in timpul asta nu am iesit decat in vizita la ai mei care m-au ajutat de cate ori am avut nevoie sa stea cu pitica sau ma mai duceam cu fetita in parc sau la cumparaturi mari gen aprovizionare la 2 saptamani; in curte nu am mai stat, era ca un culoar de trecere pentru mine, pot spune ca o urmaream sa intre la ea in casa ca sa o pot lua spre poarta si sa nu ma intalnesc cu ea, sa nu o vad. A fost o perioada foarte…urata pentru mine si pentru puiul meu cu care am avut probleme din cauza asta ( de vorbire, socializare);am dat copilul la gradinita si…culmea prostiei as putea spune: am ramas din nou gravida. Ma obisnuisem deja cu statul in casa asa ca mi-am zis ca asta e, m-i l-a dat dumnezeu, al meu e . S-a repetat povestea….au inceput iar scandalurile….. nu ies din casa….nu mai am putere….care e viata mea pana la urma??? Sa ma intorc acasa, nu mai pot, nu mai am cum ; ai mei stau in 2 camere, mai e si fratele meu… Nu mai am putere sa povestesc ca in fiecare zi imi toaca nervii aceasta femeie; numai daca o vad simt ca ma sufoc de nervi si nici barbatul meu nu face ceva constructiv decat…ma incurajeaza ca o sa rasara soarele si pe strada noastra; cand, cand moare nenorocota????; am uitat sa va zic ca de vreo 2 ani iau in fiecare zi pastile de calmare; le mai schimb sa nu cumva sa nu-si mai faca efectul. Ma gandesc la copii mei pe care ii iubesc enorm dar totodata si la mine iar decat sa creasca langa o mama drogata de pastile…..mai bine lipsa!!!! Asa ca intrebarea mea este cum sa termin mai repede cu viata asta de 2 lei?!?

24 09 2011
Mihaela

Am uitat sa va zic ca noi stam in aceeasi curte dar in case diferite……….Astept un raspuns…….o solutie…………..ajutati-ma va rog din suflet, sant daramata!

24 09 2011
addsalu

Draga Mihaela,

Iti multumesc pentru curajul de a ne scrie povestea ta si iti urez bun venit aici. Vei gasi o „categorie” a ta, cu numele tau, in coloana din partea dreapta; pentru ca mai exista deja alte trei Mihaele, a ta se va numi, simplu, „Mihaela 4”.

Asa cum spui, problemele dintre soacre si nurori sunt vechi de cand lumea si pamantul; altfel nu ar fi ajuns proverbiale… Din pacate, unii oameni, cand imbatranesc, in loc sa imbatraneasca frumos, parca se acresc si mai mult…

Din punctul meu de vedere, ai doua solutii: fie discuti cu sotul tau, la modul cel mai serios cu putinta, ca nu este in nici un caz ok ca tu sa stai numai cu pastile ca sa poti fi ok, fie, daca el nu reactioneaza in nici un fel, sa te muti inapoi la ai tai. Da, nu va fi cea mai confortabila alternativa de locuit, dar tin sa iti spun ca sunt si cazuri mai rele decat atat… Vei fi surprinsa de cat de multe mobile puteti inghesui in doua camere…

Sau ar mai fi o varianta: daca tot locuiti relativ separat, in aceeasi curte dar in case diferite, puteti incerca sa va trageti un gard intre voi…

Uneori se poate sa mergeti impreuna, alteori nu. Oricum, sunt de parere ca trebuie sa discuti cat se poate de serios cu sotul tau aceste probleme. Tu te-ai casatorit cu el, familia ta este el si copilasii tai, iar familia lui esti tu si copiii. TOATE celelalte persoane, inclusiv mama lui, vin abia pe urma in ordinea prioritatilor. Asa este in firea lucrurilor, si amandoi ati consimtit la asta cand ati spus „da” la starea civila…

Daca nu vrea sa te asculte, atunci spune-i ca efectiv nu mai poti, ca iti pui in pericol sanatatea luand atatea pastile si ca, in definitv, daca tu nu esti ok, atunci nu poti fi nici o mama buna pentru copiii vostri si nici o sotie buna pentru el; ajuta-l sa inteleaga ca il iubesti, dar ca pur si simplu nu mai poti in aceste conditii…

Si vorbeste si cu ai tai, sunt sigur ca se va gasi o solutie, chiar daca, repet, nu va fi in nici un caz cea mai confortabila. Eu personal cunosc o persoana care, la un moment dat, a fost nevoita sa se mute inapoi la parintii sai, in urma unei relatii esuate, si au trait cu totii intr-un apartament de doua camere, cum spui. Era o situatie extrem de asemanatoare: parintii acelei persoane aveau inca un copil, si el divortat, iar cea despre care iti spun avea si ea doi copii… Au locuit deci, in doua camere, sase persoane… Parintii si fratele intr-o camera, iar persoana de care iti spun, impreuna cu cei doi copii, in cealalta camera… Cel mai rau a fost ca aveau o singura baie, dar acum sunt toti bine-mersi… Copiii au crescut, sunt la casele lor…

Sunt vremuri grele uneori si, din pacate, sunt si decizii extrem de dificile de luat, insa te asigur ca, in final, castigul lor a meritat toate sacrificiile facute. Ce au castigat? Viata lor… si este cel mai de pret lucru pe care il poti avea…

Si, apropo, nu este adevarat ca puiutilor tai le-ar fi mai bine fara tine decat sa fii drogata! Te asigur ca dragostea si prezenta unei mame nu poate fi inlocuita de nimic si de nimeni, NICIODATA!

Capul sus, si te asteptam sa ne spui cum mai merg lucrurile, si ce decizie ai luat.

Cu prietenie,
Adrian

26 09 2011
Angela...salvata prin HAR

Frumoasa si binevenita aceasta initiativa….GBY

1 11 2011
ingerul negru

salut,a venit ziua in care sa scriu si eu calvarul prin care trec.nu credeam ca o sa ajung vreodata sa ma gandesc la sinucidere si nu ii intalegea pe cei ce faceau asta ba chiar ii deipretuiam intr-un fel.poate ca asta este si pedeapsa primita sa trec si eu prin asa ceva si sa simt ce au simtit si cei ce s-au sinucis.totul a inceput acuma un an cand am inceput sa ma simt din ce in ce mai rau,sa ma intepe inima sa ma simt slabit,fara vlaga,etc.dar nu le-am luat in considerare pana nu am facut mai multe analize si am ajuns la concluzia ca am o dereglare hormonala si mai eact hipertiroida,sau basedow graves.de atunci totul a luat-o razna inclusiv eu.ochii mi s-au unflat in cap ca la un melc si ma dor stare de depresie,anxietate care s-a transformat in una generalizata,nu am nici un pic de vlaga nici un pic de energie chiar parca storc si ultima farama de energie ca sa fac fata la servici care este si el unul obositor.lucrez in ture si programul este de 12 ore,si mai bag si ture de noapte etc problema cea mai mare nu este cea fizica,problema este ca m-a distrus din punct de vedere psihic nu mai am incredere ca pot face ceva cu viata mea,am o memorie foarte proasta,uit f repede,nu mai am capacitate de a lua decizii,sunt mereu apatic ce s amai sunt o umbra a omului care am fost.pana mai acum un an eram un om normal cat se poate de fericit si impacat cu mine.insa in momentul cand iti pierzi drumul in viata,logica,memoria si orice ambitie de a mai face ceva instinctul de autodistrugere incepe sa il egalizeze pe cel de supravietuire.in m in momentul cand il depaseste e clar ca ajungi sa te sinucizi.eu deja am ganduri de sinucidere de mai bine de o jumate de an,cu planuri exacte cu date concrete.odata am fost f aproape sa inghit mai multe pastile insa ceva m-a oprit si m-am bagat la somn.dar in stiulul acesta nu cred ca o sa mai prin un an de viata.nu vreau sa traiesc ca un paria la care sa se uite toti ciudat sa zica uite-l si pe asta a inebunit.si poate chiar au dreptate ceva s-a intamplat de m-a dereglat in felul acesta.traiesc mereu cu frica ca o sa se intample ceva imi fac numai planuri negative,imi e frica de lucruri care poate nici nu se intamplaasta stiu ca e anxietatea.am fost si la cativa psohologi si acuma mai merg la unu dar simt ca nu ma ajuta cu mare lucru.oricum pt ei sunt o sursa de bani,asa ii simt.cel mai mult ma doare ca am o familie care m-a iubeste,parintii fratii,verii ,prietenii.dar eu nu mai pot sa rezist simtandu-ma asa de prost.daca candva eram foarte inventiv si perspicace acuma sunt un retardat care nu mai intalege bine cat fac 2cu 2 si asta ma intriga cel mai mult ca nu mai pot sa fiu normal si sa realizez lucruri relativ usoare alta data.totul acuma mi se pare asa de complicat parca nmc nu mai are logica.nu mai pot sa invat nmc sa progresez sunt ca unul care este retardat mintal.imi pare rau ca va scriu asa de mult si sper sa nu ajung langa madalina manole.

5 11 2011
Angela Insula Ekklesia

Atata timp cat Domnul este viu nu trebuie nimeni sa-si piarda speranta caci CEI CARE SE INCRED IN DOMNUL PRIMESC INTOTDEAUNA BIRUINTA SI LUMINA PE CARAREA LOR ….Cititi BIBLIA CARTEA BUCURIEI!!!

19 11 2011
Robert

Pot si eu să ajut persoanele cu tendinte de suicid. Le voi spune detaliat ceva ce nici cei care nu se gandesc la sinucidere nu cunosc….apoi vor vedea viata cu alti ochi. E vorba și de sensul vietii, pe care nu il afla nici multi dintre cei care il cauta, dar pe care cei deprimati il pot intelege mai bine!
Temporar imi pot scrie […moderat…]
E o masura puternica, dar gandurile de suicid cer masuri serioase, altfel cum sa dispara?!

Angela, mesajul tau este foarte bun si calea unica de urmat….insa ma tem ca nu ajunge doar o simpla recomandare in cazurile de fata. Nu uita ca majoritatea oamenilor, chiar si fara probleme , pur si simplu nu pot citi Biblia.
Biblia , cartea bucuriei ?! Pe mine m-a prins si plansul cand am citit-o.

22 11 2011
any

hey …buna…am intrat p acest site pt a va cere ajutor:(( nush ce sa mai fac ma simt singura si nu mai suport lumea din jurul meu care e foarte falsa X_x am aproape 15ani si mama mea e bolnava de schizofrenie iar tata lucreza toata ziua pt mn si fratele meu sa nu ne lipseasca nimic….//pana akm am incercat sa ma omor de mai multe ori mam taiat si multe altele :(( din cauza multor oameni am devenit o fata emo ..prietenii care nu mai i pot numi asa mau abandonat cand am avut nevoie de ei in finee asa e lumea si de cele mai multe ori din cauza lor atatzia copii aleg sa se omoare…prin urmare hate my life :((….pt cei care citesc asta dak vretzi sa mai vb si sa devenim prieteni ma gasitzi […moderat…]

24 11 2011
addsalu

@ Robert – Am moderat ultimul tau comentariu. Te rog din nou sa citesti regulile minime stabilite pentru acest site! Le gasesti in coloana din partea dreapta, sectiunea „Despre comentarii”.

Iti atrag atentia asupra faptului ca acesta este un GRUP virtual de suport, nu un site de dating! Daca ai un cuvant frumos sau o incurajare pentru cineva, esti binevenit aici. Daca nu, sau daca UNICUL tau scop este sa intri in legatura cu cineva in privat (mare atentie, vorbim despre persoane aflate intr-o stare de vulnerabilitate temporara!), atunci iti repet cat se poate de categoric ca nu voi permite acest lucru. Daca acesta este singurul lucru pe care il cauti, nu il vei gasi aici.

Cu mahnire, dar la fel de ferm in ceea ce priveste aceste reguli menite sa asigure protectia membrilor grupului de suport,

Adrian

15 12 2011
annya

Buna seara.
Mi-e foarte greu sa scriu…
am gasit site-ul in ultimele zile de cand s-a intamplat ce s-a intamplat cu malina…
nu stiu…
poate e un semn… ma macina de mult gandul ca nu mai am ce face in viata asta.
totul a inceput acum 6 ani si jumatate cand s-a nascut fetita mea… probabil am facut o depresie post – natala, la vreo cateva luni am incercat sa ma sinucid… ziceam eu…
am luat niste somnifere dar nu eram pe deplin convinsa
speram sa fiu salvata si asa a si fost.
de atunci gandul nu-mi da pace
au fost momente fericite, momente mai triste, acum fetita e in clasa I, imi repet in fiecare zi ca pentru ea trebuie sa traiesc pentru ea si doar pentru ea.
si totusi cand pun capul pe perna, noaptea, ganduri negre nu-mi dau pace.
am citit cateva povesti de pe site si inteleg fiecaruia durerea insa nu stiu ce sa simt, nu stiu ce e cu mine.
toata viata m-am simtit neinteleasa, chiar si cand aveam vreun succes mie nu mi se parea deloc asa.
sotul meu e un tip foarte cumsecade si daca vreodata o sa fac pasul mi-e asa de greu sa il stiu singur cu fetita, fara mine…
e ca si cum i-as vedea de sus de undeva dar … as fi absenta.
nu stiu daca cineva mai are problema asta.
nu ma vad pe mine in mod real, vad o proiectie a mea, imi imaginez cum e o viata de om traita in indiferenta, insa cu trairi puternice …
e neclar totul…
as vrea sa se sfarseasca, orice are un sfarsit pe lumea asta… oare il putem alege noi insine?
ori este vreo forta necunoscuta care ne ghideaza?
cred in dumnezeu, cred foarte tare ca El iti da tot ce ai, si cele bune si cele rele, doar ca trebuie sa stii sa alegi///
la timp…
dar poate nu mai e timp, nu mai e timp pentru nimc!
am 33 de ani, pt mine varsta a fost intotdeauna o problema. Am avut prieteni mai mari, mai maturi de la care am avut ce invata, AM AVUT!
totul e la trecut
ma vad ca o umbra ce nu-si mai are rostul in viata asta.
pe de o parte stau si imi analizez viata de pana acum, pe de alta parte, ma inspaimanta gandul a ceea ce va veni… pentru ca nu stiu daca voi fi destul de puternica sa trec peste, sa scap.
si ce inseamna scapare? sa nu mai fii?ar fi oare mai usor?mai simplu?
daca se zice ca nu mai simti nimic apoi, cu siguranta ca e mai usor in comparatie cu ce simt acum.
simt un gol, duc o viata normala, la servici sunt vesela, nu dau nimic de banuit, cand sunt singura insa, eu si cu gandurile mele, totul e altfel!
mi-e greu sa mai zanbesc! sa ii ofer fetitei mele bucurie, sa nu vada tristete in ochii mei,pentru ca m-a intrebat intr-o dimineata:” Mami, tu esti fericita?”
Ce stie un copilas de numai 6 anisori ce e fericirea?ce e viata?
e atat de inocent ca nu ar avea ce cauta intr-o lume ca a noastra, pe pamant.
ingerasii trebuie sa mearga in Rai, la ceruri…

nu stiu ce sa mai scriu… astept o parere, un semn… nu stiu ce o sa fac…
as vrea sa ies din starea asta… duala…
tot ce vreau e sa fie bine
sa nu mai am ganduri de sinucidere… marturisesc ca am citit despre,m-am interesat consider ca sunt in prima etapa…doar ganduri…Doamne… da-mi putere…
ma consideram pe vremuri o persoana optimista care stie ce vrea de la viata, ce s-a schimbat? de unde am gandurile astea?
incerc sa imi explic de multa vreme…
in speranta ca nu am plictisit pe nimeni, inchei acum.
poate cineva intelege prin ce trec si imi va impartasi parera sa.
Va multumesc.

21 12 2011
Angela...salvata prin HAR

Annya esti de varsta mea doar ca eu am 4 fetite si un baietel si tare m-ai intristat…
Eu am trecut in viata prin incercari f grele ca nici nu am curajul sa spun la cineva ca nu i-ar venii sa creada sau l-as slabii in credinta
dar Dumnezeu mi-a dat niste forte supraomenesti
care ma tin pana in ziua de azi in viata
si chiar daca nu am timp de net ma rup din tot si stau de vorba cu sufletele triste….

[…moderat…] mai vorbim daca vrei …
Daca D-zeu m-a salvat pe mine si l-a adus pe sotul meu din moarte la viata atunci te poate salva si pe tine…..
GBY Annya

17 12 2011
Robert Voinescu

As vrea sa te ajut si pot sa o fac. Din pacate regulamentul blogului nu permite scrierea de date de contact […moderat…].
Din ce scrii imi dau seama ca doar crezi ca exista Dumnezeu, dar de cunoscut nu-L cunosti. Nu ii cunosti caile, nu stii ce ne-a invatat….pacat, caci tocmai aici este sensul vietii. Si pentru ca nu stii sensul vieții (din cate am observat nu il stii nici pe al mortii)….de aceea esti prada acestui haos psihic. Este drept ca majoritatea oamenilor nu cunosc sensul vietii si totusi nu se gandesc deloc sa se sinucida pentru ca au placerea vietii, ceva cu totul diferit. Tu, prin firea ta , poti afla ce altii nu pot (si nici nu sunt interesati)….si te vei simti mult mai implinita decat ei. Viata ta va capata rost ..si inca ce rost! […moderat…] Peste 3 luni va aparea si o carte, scrisa de mine , care te va ajuta mult.
Un sfat: Moartea nu este asa cum o crezi tu, din lipsa de cunoastere. Daca a-i stii despre ce e vorba….
Sper sa reusim sa luam legatura….si macar curiozitatea sa te faca sa vrei sa vorbim…sa afli ce cunosc.

21 12 2011
Angela...salvata prin HAR

Robert ai putea sa -mi trimiti si mie cartea ….
Iubesc cartiile […moderat…]
Mersi mult

20 12 2011
annya

Buna, Robert!
ma bucur ca am primit un semn de la cineva si da, mi-ar placea sa discutam mai mult.
Ai intuit bine: asa e, cred in Dumnezeu, dar din pacate nu stiu sa ma apropii de El.
chiar nu stiu cum am putea legatura, nu exista vreo modalitate de a-ti lasa mailul?
as vrea sa iti citesc cartea, chiar o s-o caut in librarii peste 3 luni, cum zici tu.
sper sa revii cu detalii: titlu etc.
nu pot sa cred peste mai putin de 7 zile toti crestinii sarbatoresc Craciunul=sarbatoarea Nasterii Domnului.
eu am alte ganduri… mult mai triste…sper numai sa nu le duc la bun sfarsit…
iti multumesc inca o data ca mi-ai dat o speranta, oricat de mica si sper din toata inima sa mai putem discuta.
O zi cat mai placuta in continuare!
Annya

21 12 2011
Robert Voinescu

Buna Annya,
Vom reusi noi sa luam legatura cumva.
Cartea nu conține simple idei si argumente contra sinuciderii, caci acestea, desi sunt binevenite, sunt sigur ca le-ai tot primit, dar este clar ca nu sunt suficiente. Este nevoie de mult mai mult , mai profund si de durata…..mai exact pe viata. Este vorba de o transformare sufleteasca a ta, care , evident, ii va bucura si pe cei dragi, caci vei vedea viata cu alti ochi, într-un fel in care acum nu poti sa iti imaginezi. In locul gandurilor negre vei avea alte ganduri, care iti vor da acea liniste pe care acum nu o ai.
In carte va fi scrisa si adresa de mail. Credinta in biblie este cheia de pornire pentru tot.
Nu stiu de unde esti, asa ca iti spun ca aceasta carte va apare mai intai la targurile consacrate de carte (Gaudeamus, Bookfest, Kilipirim) care se tin primavara.
In alta ordine de idei: ai scris o poezie?
[…moderat…]
Pe curand!
Robert

21 12 2011
Robert Voinescu

Pentru Angela: cartea inca e in lucru. Trebuie sa fie gata pana incep targurile de carte, la care sper sa particip.
Am intrat pe blogul tau urias si este clar ca avem puncte de vedere comune. Ma refer aici la ”sola scriptura”.
Toate cele bune!

22 12 2011
Angela...salvata prin HAR

Multumesc Robert si astept GBY

22 12 2011
Bogdan

Robert , fierb de nerabdare sa iti citesc cartea, macar asa pt prieteni ai putea da un prieview sau un link de unde sa tragem putin cu ochiul …;) , sunt sigur ca linkul spre carte nu ar avea de ce sa iti fie moderat, pana la urma contribui la tema acestui blog. Asteptam cu drag fragmente 🙂

23 12 2011
addsalu

Dragilor,

Daca vreti, pot face o noua sectiune a blogului – „Contributii”, unde sa postati texte scrise de voi, citate celebre, maxime care v-au ajutat in momentele dificile. Poate chiar este o idee buna!

Astept parerile voastre!

Cu prietenie,
Adrian

23 12 2011
Angela...salvata prin HAR

Adrian ,sa sti caci chiar m-am gandit la aceasta si ma bucur ca mi-ai luat-o inainte caci nici nu stiam cum sa te rog sau sa-ti vorbesc….

Cunoscand oamenii am de la tine unele asteptari…

Nu poti sa le inchizi usa la toti adica e nevoie sa selectezi oamenii si celor care au ceva de spus sau care chiar ar putea sa te ajute in lucrarea minunata pe care o faci sa le dai o sansa ….

Stiu ca sunt si multi oameni rau intentionati si te inteleg dar e important ca toti care suntem in acelas gand sa fim uniti si lucrarea va prospera….

Iti multumesc mult pentru tot .
Multa pace si fericire tie si celor dragi ai tai

23 12 2011
addsalu

Draga Angela,

Principalul lucru care ma intereseaza aici este ca prietenii nostri virtuali, adica toti aceia care cer ajutor online, sa fie in siguranta! Asa cum am scris si in coloana din dreapta, la rubrica „Despre comentarii”, singurele reguli tin, pe de o parte, de bunul simt si, pe de alta parte, de pastrarea unei anumite distante DIN MOTIVE DE SIGURANTA. Deci, fara ID-uri, adrese de mail, numere de telefon sau alte variante de genul acesta.

Nu-i cunosc si nu pot garanta personal pe(ntru) toti cei care scriu aici. Acesta este motivul principal. Nici macar pe Robert Voinescu. Nu zic ca nu ar fi bine intentionat (altfel nu i-as fi permis sa posteze absolut nimic). Sincer, ma astept la intelegere pentru acele MINIME reguli si atata tot. Am motivele mele, care m-au determinat, de-a lungul anilor, sa le impun aici. De aici si pana la a fi considerat un soi de Grinch, este cale lunga!

Bunele intentii nu sunt suficiente in acest domeniu, iar voi ar trebui sa stiti lucrul acesta foarte bine! Ce e spus in spatiul virtual poate fi indreptat de catre altii, daca situatia o impune. Discutiile in privat insa sunt scapate de sub orice control. Iar prietenii nostri sunt, de multe ori, in situatii atat de dramatice, incat un cuvant nepotrivit poate face diferenta dintre viata si moarte!

Multumesc inca o data pentru implicare si intelegere. De fapt, nu ma astept neaparat sa intelegeti acum, dar va multumesc pentru ca voi continuati sa ma sustineti chiar daca nu imi intelegeti intru totul deciziile luate!

Cu prietenie,
Adrian

23 12 2011
Robert Voinescu

Pentru Bogdan:
Sunt sigur ca orice link ar fi ”moderat” ….asa incat nu pot decat sa ma resemnez.
Daca se va face o noua sectiune, voi mai scrie acolo.

23 12 2011
Angela...salvata prin HAR

Robert nu e chiar asa …

Trebuie sa avem rabdare si sa-l intelegem pe Adrian …

Nu e usor ceea ce face el plus ca ar putea sa stea linistit in familia lui si sa zica fiecare cum isi asterne asa are sau ce -mi pasa mie de altii caci fiecare doar are minte si poate singur sa vada binele si raul dar nu e chiar asa ….

Sa te rupi din ale tale si sa faci o astfel de lucrare e un lucru minunat si de apreciat ….(nu laud pe nimeni ,vorbesc doar realitati )

Am spus ca e greu din mai multe puncte de vedere ….
Adrian nu are contact doar cu persoanele in cauza ci si cu cei rau intentionati si stiu ce inseamna aceasta caci am patit-o si eu ….
Chiar acum mi-au disparut peste 150 de videos incarcate pe net cu marturii,documentare ,lucruri frumoase si ce pot sa fac ….
nu pot sa ma lupt cu raul decat sa astept in tacere ajutotul Domnului….
„Ne mai auzim”
Fii binecuvantat!!!

23 12 2011
Bogdan

Asteptam macar titlul cartii, asta dupa ce o termini.

23 12 2011
addsalu

Am creat deja sectiunea. O gasiti la Pagini – „Contributii”.

Cu prietenie,
Adrian

24 03 2012
anka22

Am dat peste acest blog intamplator cand cautam motode de a iesi din aceasta viata…nu vreau sa mai traiesc dar in acelas timp mi-e frica de moarte…mi-e frica de durerea ce o las in urma…este atat de greu sa treci si sa te confrunti cu astfel de ganduri…

24 03 2012
boyzboy12

Draga anka22

Sunt convins ca ai un motiv serios cand spui ca nu mai vrei sa traiesti in viata asta,poti vorbi cu noi, si sa ne spui ce greutati ai? Poti sa-ti descarci sufletul noua,noi te auzim si te sustinem.Doar incearca sa golesti ce ai greu in sufletul tau.Sper sa fi bine si sa te gandesti, ca poate traiesti pentru cineva,,sau traiesti cu un scop anume.
Cu drag scris catre tine! Scrie-ne.

25 03 2012
Robert Voinescu

Revin cu informatii despre cartea care poate tulbura un sinucigas intr-atat incat sa renunte la orice ganduri negre! Va descoperi sensul vietii si nu exagerez deloc!!
Cartea pe care am scris-o se numeste ”Credinta romanilor in prezent si Biblia”. Nu se poate gasi in librarii dintr-un motiv simplu : lanturile de librarii nu vor sa colaboreze cu mine pentru ca nu sunt editura, iar librariile crestine refuza sa colaboreze pentru ca nu este o carte ortodoxa.
Cartile pot fi gasite la targul permanent de carte din strada Petru Rares nr. 15, sector 1 , Bucuresti, firma Stand, zona Gara de Nord.
Lansarea publica a fost facuta la targul Gaudeamus de la Craiova.

27 03 2012
addsalu

@ Robert Voinescu – Am permis afisarea postarii tale in ciuda atitudinii ostentative pe care ai avut-o fata de mine in trecut in mod nejustificat.

Totusi, tin sa fac anumite precizari vizavi de unele afirmatii de-ale tale pe care le consider inexacte sau incorecte: lanturile de librarii nu colaboreaza doar cu edituri, ci si cu alte persoane juridice (nu colaboreaza insa cu persoane fizice!). Cele mai multe insa nu se „incurca” cu un singur titlu, ci lucreaza cu distribuitori. Este suficient sa suni la acesti distribuitori (nu sunt foarte multi) si sa ceri o oferta.

Cat despre librariile crestine, te inseli cand spui ca nu vand decat carti ortodoxe. Probabil ca ai avut in minte doar librariile ortodoxe si atat. In rest, nu exista asemenea probleme. Vezi, de exemplu, libraria Stephanus, libraria Pauline… si nu sunt singurele!

In ce ma priveste, eu am refuzat sa imi plasez cartile in librarii din pricina preturilor exorbitante pe care le pretind acestea (minim 40%!)…

Poti alege sa iti faci singur distributia, daca esti persoana juridica si, evident, daca ai codurile CAEN corespunzatoare. Dar acestea sunt discutii tehnice, care nu isi au locul aici.

Adrian

28 03 2012
Robert Voinescu

Imi pare rau ca atitudinea mea a parut ostentativa…insa era doar frustrare ca nu puteam sa ajut pe cineva in suferinta.

Sunt persoana juridica, insa nu doresc decat recuperarea banilor dati la tipografie (pentru a tipari altele), nu fac afacere din asta si nu urmaresc profit.
Din fericire cartile au trecut ”testul” la conducerea librariei Stephanus (p-ta Unirii) si in urmatoarele zile o sa le dau prima transa pentru vanzare. Ei au si distributie online.

Daca pana la toamna distributia nu functioneaza cum trebuie ….probabil voi ceda materialul la o editura cat mai mare, care sa scoata alt tiraj , alta prezentare….si sa se ocupe de tot….iar eu voi incasa 7-8%…. insa ramane de vazut daca ar accepta sa imi editeze cartea….care e greu de acceptat de majoritatea.

30 04 2012
Raluca

Buna oameni buni,
Sunt Raluca si am un prieten a carui sotie s-a sinucis in urma cu o luna. Nu-si poate reveni desi urmeaza o consiliere la un psihoterapeut foarte bun. Vreau sa il ajut dar sunt acum in dificultate. Nu stiu ce sa mai fac si ce sa ii mai spun. Se simte vinovat desi eu cred ca nu are de ce. In doi ani si-a pierdut fratele, mama, tatal si acum pe ea. Ce pot sa fac? Ajutati-ma.

5 07 2012
LM

Buna seara,

In aceasta caniculara seara de iulie, in vartejul gandurilor necurate si sumbre care ma bantuie de ceva timp incoace, cautand pe google despre suicid am dat de acet blog. Am citit cateva povesti ale unor oameni cu adevarate probleme care au trecut prin tentative esuate de suicid si m-am hotarat sa scriu si eu. Ma tot bate gandul sa ma sinucid. De ce? Nu am motive reale, doar sentimentul permanent de picaj, de declin. Imi fac scenarii in minte, doar de atat mai sunt in stare sa ma preocup, in rest activitatile de zi cu zi le-am lasat balta si diferenta intre adevarata moarte si moartea pasiunii, a poftei de viata nu este mare. Sau cine stie? Am avut o viata in care toate mi-au mers cum am vrut de la o anumita varsta. Am muncit, mi-am facut o cariera frumoasa, am luptat sa depasesc anumite complexe dobandite din copilarie si aveam impresia ca sunt un om foarte puternic. In momentul de fata, dupa 2 incercari de tratament cu antipsihotice in urma unui diagnostic de borderline nu mai vad nicio speranta sau sansa. Caut pe internet, ma documentez cu privire la aceasta „cumplita” tulburare de personalitate, care se pare ca in decompensari ma aduce la situatii si la ganduri extreme. Nu o vad ca pe o reala problema,toata lumea imi spune ca este in mintea mea, ca si cum l-am luat pe NU in brate. Insa cei 2 ani jumate de psihanaliza si inca niste luni de psihoterapie nu m-au ajutat cu nimic. Nici in momentul in care mi-am zis ca L-am gasit pe Dumnezeu si am renuntat la psihanaliza. In urma tratamentelor am observat schimbari la mine si anume un declin al fiintei mele, a tot ce acumulasem pana atunci. faceam sport mult pe vremuri, nu mai sunt in stare acum, la munca lucrurile sunt din ce in ce mai proaste. Mi-am schimbat locul de munca in ultimii ani de vreo 3 ori, La ultimul de acum asist cu nesimtita pasivitate la declinul meu, intrucat nu sunt in stare sa ma acomodez, sa colaborez, sa ma integrez in noul colectiv. Nu pot vorbi, nu pot comunica, fac lucruri depasite tuturor regulilor de bun simt si mai mult imi pun in frunte eticheta de victima si de oaie neagra. Printre altele locuiesc singura de 4 ani, in apartamentul meu (deci nici macar nu am de sa ma plang ca sunt pe drumuri) si am avut o relatie virtuala de cam tot atatia ani cu un om de pe alt continent care m-a parasit dupa 1 an jumate de relatie, In urma cu 6 luni l-am cautat. A venit in tara pentru 2 saptamani, ne-am cunoscut in sfarsit, real, acum urmeaza sa vina pentru 2 luni jumate. SIncera sa fiu nu imi trebuie, ma anxieteaza cumplit si ma gandesc ca mai bine nu m-ar gasi. Oricum in aceasta pauza de cand nu ne-am vazut am decazut enorm, m-am ingrasat, m-am tuns si am facut tot ce mi-a fost cu putinta sa imi stric imaginea, trupul, stima de sine. Am gresit la noul loc de munca numai pentru a-mi crea probleme, si am un permanent sentiment de vina, remuscare, neincredere,, delasare, nesimtire, grobianism. MI-am pierdut toata feminitatea, tot bunul simt, limbajul, activitatile culturale le-am lasat, am stagnat si acum se vede. Sunt aproape moarta, seaca, fara chef de viata, animalizata, abrutizata. Plina de pacate. Repet, din afara nu am de sa ma plang, insa inauntru dorinta acerba de automutilare, autodefaimare, autodistrugere imi pune bete in roate. Raman impasibila la propriu-mi esec, la propriile mele greseli. Imi este greata de mine si cersesc cu cea mai mare lipsa de bun simt pumni, picioare, jigniri. SI moarte mai nou. Nu am nici cea mai mica stima pentru oamenii de langa mine pe care ii dispretuiesc probabil, prin felul cum ma comport. Nu accept nimic, niciun ajutor, m-am inchis teribil si nu mai vad nicio portita de scapare din mine, Sunt plina de venin si de agresivitate pe care nu le pot afisa decat in fapte inconstiente pe care le fac, asa ca prefer sa le intorc catre mine. E greu sa te lupti cu propria-ti micime si rautate. Copilaria mea nu a fost una dintre cele mai fericite, tatal meu a murit cand aveam 8 ani, iar mama nu a fost langa mine in primele 4 luni de viata din probleme medicale. Toata viata am trait sub vina de a o fi lasat fara functia materna, intrucat in urma nasterii mele a fost foarte bolnava. Deci cum s-ar spune din uter i-am creat probleme. Mai departe (ca sa cer si mai multi pumni cu lamentarile mele fara rost) mi s-a reprosat si am fost acuzata ca distrug tot in jurul meu si ca o sa raman vesnic singura, ca nimeni nu o sa ma suporte. Probabil ca asa si este. Ma scuzati, cine ar sta cu asa ceva? Sunt stagnata si blocata in ceva ce nu am putut sau nu am vrut sa rezolv. Sunt singura si o merit. Mai trist este ca ii chinuiesc pe cei din jurul meu cu falsele mele griji si probleme. Horror scrie pe mine. Ma scuzati pentru mica interventie, Am aparut si eu ca o pata neagra sa mai vars un pic de venin. Insa sentimentul este coplesitor. Va multumesc pentru acest spatiu de insiruire a unor neprobleme (ale mele) care sincera sa fiu imi creeaza suficiente motive sa termin o data pentru totdeauna cu mine. E greu sa fii propriu-ti dusman.

L.
28 de ani

6 07 2012
Angela...salvata prin HAR

„Viata” nu incepe atunci cand ne nastem ci atunci cand punem punctul pe i si spunem ajunge :ajunge cu autocompatimirea,autodelasarea,remuscarile,neincrederea,etc….Viata putem sa ne-o refacem in cateva minute chiar daca au fost anii de distrugere si suferinta…Totul depinde de noi si e lucrul cel mai simplu care nu necesita decat sa schimbam macazul….Daca ieri drumul tau serpuia prin intuneric si deznadejdii azi oferati o noua zi de bucurie,plina de speranta si fericire….Totul depinde de primul pas.Daca il faci in directia soarelui nadejdii vei putea sa gusti viata dintr-o alta perspectiva….Si totusi nu te costa nimic ,e foarte usor si la indemana oricui…Fericire e pentru toti chiar si pentru tine care nu mai crezi in ea….HAI ,RIDICA CAPUL SUS… LASA-TE CUPRINS (A ) IN BRATE DE SPERANTA SI PASESTE CU CURAJ PE CALEA FERICIRII….Daca altii au reusit de ce s anu reusesti si tu ….(Angela I.E.)

6 07 2012
Robert Voinescu

Pentru L 28 de ani. Ma tem ca fara credinta puternica nu iti poti reveni. In Biblie se spune despre o transformare totala a credinciosului, o „nastere din nou” care iti va rasturna complet ideile de acum.
Evident ca, daca doar intri intr-o biserica vei simti imediat o stare de bine…..e vorba de racoarea atat de cautata in zilele acestea.
Tu ai nevoie insa de un indrumator spiritual, un duhovnic in care sa ai incredere…
Si daca totusi punem raul inainte, nu reusesti, si ajungi chiar in pragul sinuciderii, convinsa ca nu mai ai nici o sansa, tine cont ca mai exista o varianta: renunta la tot, vinde apartamentul si du-te la o manastire. Viata acolo este departe de lume, simpla, impartita intre treburi casnice si rugaciuni. In plus, este foarte economica, caci manastirile au o mare parte din mancare asigurata din livezile proprii. Iar pentru cheltuielile tale personale iti va folosi f multi ani contul in care vei avea banii de pe apartament. Este bine sa ai si masina, caci putine maicute au si e de mare folos la manastire pentru aprovizionare etc.

6 07 2012
Angela...salvata prin HAR

Robort Voinescu este absurd sa trimiti o persoana la manastire….Omul nu traieste numai cu Biblie si rugaciunii…El are nevoie de zambete ,de oameni care sa il incurajeze,de bucurii,de prieteni adevarati….
O schimbare de anturaj e suficienta pentru o noua directie si schimbare de viata…

9 07 2012
Robert Voinescu

Da Angela, are nevoie de toate acestea. Dar daca nu le gaseste in timp util? Sincer sa fiu eu nu prea vad oamenii zambind pe strada, iar prietenii adevarati nu se fac peste noapte, mai ales ca poate ea s-a izolat. Am vazut ca i-ai scris cuvinte frumoase, inaltatoare. Ele functioneaza la un om echilibrat dar mai greu in cazuri disperate, cand oamenii , obositi psihic, vor lucruri mai concrete, pragmatice. Trebuie sa intelegem ca prapastia psihica la astfel de oameni nu este o rana care nu chiar asa de usor de vindecat, nu trebuie sa fim supeficiali cu suferinta altora. Eu nu am trimis-o la manastire, i-am zis doar de un colac de salvare in cazul nedorit in care nu mai poate sa faca fatza gandurilor negre. Oare toti dintre cei care ne-au scris pe acest blog au mai revenit sa ne scrie ca sunt bine? Am incercat sa fiu realist si sa vad realitatea pe toate partile.

9 07 2012
Angela...salvata prin HAR

Totusi nu inteleg care ar fi lucrurile mai concrete ,mai pragmatice…..Cred ca atunci cand vrei sa ajuti o persoana trebuie sa porti un dialog concret cu acea persoana si asa pas cu pas poti ajuta spre redirectionarea vietii….

10 07 2012
Robert Voinescu

Avand in vedere ca aici putem doar scrie cateva randuri, nici vorba de comunicare directa….nu prea vad cum putem avea un dialog concret cu acea persoana… Si tare ma tem ca , in majoritatea cazurilor, doar cateva randuri nu sunt suficiente ca sa ajute concret un om aflat in suferitna asa mare.

27 11 2012
Lastun

Domnule Administrator al acestui site de ce ati taiat din comentarile mele cuvintele: ortodox, ortodoxie, Maica Domnului, carti ortodoxe, biserica ortodoxa, sfinti ortodocsi, etc, de ce ?
Dumneavoastra ce religie aveti ?

27 11 2012
addsalu

Domnule Lastun,

Va rog sa cititi in coloana din dreapta, sectiunea „Despre comentariile religioase”, motivele pentru care anumite cuvinte din postarile dumneavoastra au fost moderate.

Afirmati in mod eronat ca v-au fost moderate cuvintele: carti ortodoxe, biserica ortodoxa. Cuvintele „carti” si „biserica” exista in continuare! Ati omis sa mentionati ca v-am moderat linkurile catre anumite site-uri… Motivele sunt aceleasi. V-am permis, pentru o perioada, toate aceste cuvinte, chiar daca de multe ori tot ce ati facut a fost sa dati copy+paste unor sloganuri. Am tot sperat ca veti avea tactul necesar si sensibilitatea de a nu le da peste cap oamenilor cu lucruri in care credeti dumneavoastra, dar nu aveti de unde sa stiti daca si ei cred. Tot ce am facut ulterior a fost sa va moderez (si va asigur ca o voi face in continuare!) anumite elemente pe care le-am considerat nepotrivite pentru un dialog in care dumneavoastra – si nici noi, nici macar eu, intotdeauna, ca moderator! – nu detineti (nu detinem) decat O MICA PARTE a datelor, a informatiilor, a contextului in care se gaseste persoana respectiva.

Este un site specializat, adresat unor oameni aflati in momente cumplit de dificile din viata lor!

Prin urmare, va rog sa pastrati un ton civilizat si sa cititi sectiunea indicata.

Religia mea – desi nu vad de ce v-ar privi si mi se pare o impertinenta sa intrebati lucrul acesta! – este cea crestina. Probabil ca faceti o confuzie intre religie si, respectiv, confesiune religioasa, insa aceasta nu este treaba sau problema mea. Mai ales ca, spre deosebire de dumneavoastra, eu nu scriu sub pseudonim!

Va multumesc pentru contributiile aduse insa, in acelasi timp, va adresez rugamintea de a pastra un ton civilizat, mai putin poruncitor si, de asemenea, sa aveti in vedere faptul ca acest site nu se adreseaza DOAR crestinilor ortodocsi, ci TUTUROR celor care au nevoie de un umar pe care sa planga, de o mana prieteneasca intinsa in ajutorul lor in anumite momente dificile din viata lor. Va place sau nu, acest ajutor este oferit indiferent daca prietenii nostri virtuali sunt crestini (iar aici intra, deopotriva, ortodocsi, catolici, protestanti, neoprotestanti) ori apartin unor alte religii sau, pur si simplu, sunt atei si nu vor sa vorbeasca despre religie.

Le respectam dreptul de a alege si libertatea religioasa, indiferent daca va place sau nu dumneavoastra.

Ne intereseaza, in primul rand, sa le fim LOR de folos, si abia pe urma sa va fim pe plac dumneavoastra, a celor care contribuiti aici in mod ocazional (cum este cazul dumneavoastra, domnule Lastun) sau in mod regulat (iar aici exemplele sunt mult prea numeroase pentru a ma putea opri la doar cateva nume).

Va multumesc pentru intelegere!

Moderatorul

28 11 2012
Lastun

Eu am aratat calea de rezolvare la sinucidere din punct de vedere ortodox daca dumneavoastra doriti sa taiati orice cuvant care are legatura cu ortodoxia mesajul meu catre sinicugasi nu mai este acelasi. Eu le am aratat o rezolvare ortodoxa la problema lor grava. EU daca am comentat ceva am scris spre folosul lor, dar daca dumenavoastra intelegeti alceva e treaba dumneavoastra.
Dumneavoastra ziceti ca aici scriu sicucigasi atei, catolici, iehovisti, protestanti, baptisti, penticostali, etc, poate vor sa accepte un sfat ortodox de rezolvare a problemei lor, nimeni din ce la care am comentat nu sa plans ca nu doreste un sfat ortodox.Tonul meu nu a fost poruncitor a fost: vrei o rezolvare ortodoxa a problemei tale, uite ce trebuie sa faci.
Daca dumeavoastra credeti ca prin acest site puteti elimna directia de rezolvare prin Dumnezeu catre ortodoxie e alegerea dumneavoastra.
Dar nu e corect pe alti ii lasati la numele lor sa dai click si te invita pe situri crestine care de fapt sant baptiste, iehoviste, penticostale, mai e corect asa pe alti ii lasati sa isi prmoveze religia ascuns la un click distanta si eu daca am scris ceva despre ortodoxie si calea de rezolvare din punct de vedere ortodox ma opriti si taiati ce vreti din sfatul meu ortodox. Crestini zic multi ca sant, dar de fapt cand ii intrebi mai mult ei isi arata adevarata fata ca sant baptisti, iehovosti, penticostali, eu a spus fara sa ma ascund despre ortodoxie. Eu nu mai pot scie pe acest site pentru ca sfatul meu este cipoartit si taiat de dumneavoastra si nu mai indreuma omul spre rezolvarea ortodoxa.

28 11 2012
addsalu

Draga domnule/ doamna Lastun,

Va rog sa va recititi mesajele postate. Poate ca nu ati intentionat sa aveti acel ton, dar asta a iesit intr-un final…

Va inteleg intentiile bune si va apreciez convingerea INSA, in acelasi timp, constat o atitudine nu tocmai deschisa DIALOGULUI. Nu poti dialoga atunci cand ii consideri pe TOTI ceilalti inferiori.

Aici, pe site, am incercat sa promovam o atitudine deschisa, o dragoste Hristica daca vreti, in care ORICINE este binevenit, fara a fi intrebat DACA este ortodox, catolic, baptist, penticostal, iehovist sau ateu.

Vedeti, cred ca aici este marea noastra dificultate in a ne intelege. Dumneavoastra vorbiti despre „directia de rezolvare prin Dumnezeu catre ortodoxie”, eu, dimpotriva, vorbesc despre o directie de rezolvare care duce catre Dumnezeu, nu catre o ramura confesionala. Faceti marea confuzie intre religie si denominatiune, cum am mai subliniat. Exista o religie crestina, da, iar in cadrul acesteia sunt numeroase ramuri confesionale, aparute in diverse perioade ale istoriei. Dintre aceste ramuri confesionale, principalele sunt catolicismul (va place sau nu, are cei mai multi adepti la nivel mondial, fiind urmat de penticostalism), ortodoxia (care, iarasi, nu este nici cea mai veche, nici cea mai numeroasa denominatiune), urmate de numeroase miscari protestante si neo-protestante. Nu este nici timpul, si nici locul aici sa discutam despre lucrurile acestea, insa va sfatuiesc sa cititi mai multe despre istoria Bisericii si, poate, veti intelege mai bine fenomenul.

Dumneavoastra vorbiti despre forme religioase, eu vorbesc despre o intoarcere a omului catre Dumnezeu. Un Dumnezeu care, indiferent daca ne place sau nu, nu poate fi confiscat de o denominatiune crestina sau de alta, ci are suficient de multa dragoste pentru a ne intelege micimea si limitarea in a-L intelege pe deplin.

Dumneavoastra vorbiti despre elemente strict confesionale, insa nu reusiti sa intelegeti perceptia unor oameni care sunt dezamagiti de toti si de toate pe lumea asta… inclusiv de religie si de slujitorii sai. Eu, in schimb, incerc sa subliniez ca Dumnezeu si cunoasterea lui Dumnezeu inseamna mai mult decat vorbe, forme, rituri. Dealtfel, daca sunteti un bun ortodox probabil ca stiti deja ca numerosi parinti si cuviosi calugari au scris adeseori despre legatura personala, interioara, cu un Dumnezeu pe care nu-l putem cunoaste in totalitate, dar pe care adeseori Il gasim alaturi de noi desi, poate, nu-L simtim mereu acolo… Dar asta nu inseamna ca El nu este acolo…

Da, am ce am cu limitarile confesionale, cu a-L inghesui pe Dumnezeu in niste tipare pe care avem indrazneala sa credem ca le-am inteles pe de-a-ntregul…

Si mai am ce am cu judecatile pripite… Tot ce vreau sa promovez aici este dragostea. O dragoste a noastra fata de Dumnezeu, care sa ne indemne sa ne iubim unii pe altii, sa incercam sa ii ajutam pe aceia dintre noi care trec prin clipe grele din viata lor si sa nu le dam in cap daca nu sunt ortodocsi sau, chiar daca sunt ortodocsi, daca se simt dezamagiti de forme si ritualuri pe care, in acele momente, poate ca le gasesc a fi prea seci, prea distante, prea solicitante pentru ei, care efectiv nu mai gasesc nici macar puterea de a trai, daramite de a face nu stiu ce…

Nu stiu daca asta va va face sa va simtiti aiurea sau nu, insa va pot spune ca vara aceasta am fost in mai toate manastirile bucovinene. Am dormit, am mancat, m-am rugat si am meditat acolo. Asta insa nu ma impiedica sa ma rog si intr-o biserica catolica, intr-una lutherana sau intr-una baptista. Dumnezeu este UNUL, Hristos este UNUL, Biblia este una (desi traduceri sunt mai multe…).

Aveti insa dreptate, daca nu puteti trece dincolo de acele diferente confesionale si daca nu puteti sa ii adresati un cuvant frumos, despre dragostea unui Dumnezeu care poate si este dispus sa ii ajute pe acesti numerosi necunoscuti aflati intr-un moment cumplit din viata lor, DECAT daca ei accepta o solutie ortodoxa (una crestina si atat inteleg ca nu vi se pare suficienta…), atunci da, aveti dreptate, mai bine nu scrieti. Pentru ca nu aveti garantia ca oamenii respectivi sunt dispusi sa vorbeasca despre anumite lucruri, nu ii ascultati inainte de a le spune ceea ce aveti de spus…

Sunt tare curios care v-ar fi reactia fata de unul dintre cei care „si-ar da arama pe fata”, cum spuneti, si v-ar spune ca nu este ortodox… Si ei, domnule/ doamna Lastun, au nevoie de noi! Pentru ca Sfanta Scriptura citeaza spune despre Dumnezeu ca „mila voieste, iara nu jertfa!”. Daca nu aveti mila si intelegere, degeaba aveti impresia ca sunteti mai presus prin faptul ca sunteti ortodox, cu tot respectul va spun…

Exista site-uri confesionale. Cine vrea, poate cauta detalii despre religie si religiozitate acolo. Aici insa, noi vrem sa le aratam dragostea noastra, bunavointa noastra, bunatatea noastra, rabdarea noastra OAMENILOR aflati pe buza prapastiei. Sincer, in acel moment chiar nu ma intereseaza sa-i intreb daca sunt ortodocsi, catolici, penticostali sau atei… Sunt mai preocupat sa incerc sa ii prind de mana, sa nu cada…

Daca nu puteti accepta lucrul acesta, cum ati spus si cum am spus la randul meu, sunt numeroase site-uri ortodoxe unde puteti scrie. Daca, in schimb, le puteti arata dragostea dumneavoastra inspirata de Hristos, pe care il urmati in ritul ortodox, sunteti binevenit in continuare. Aici insa primeaza ALTE lucruri.

Va multumesc pentru observatia legata de pseudonime si de linkurile catre care trimit. Voi incerca, macar de acum inainte, sa dezactivez linkurile, asa cum am moderat linkurile postate direct.

Cu prietenie,
Adrian

PS Nu voi mai raspunde pe acest subiect. Consider ca am alocat suficient spatiu si timp unui subiect care nu se inscrie tematicii site-ului. Am facut-o insa pentru a intelege ca nu am nimic nici cu dumneavoastra personal, nici cu ortodoxia, nici cu sfintii, nici cu Maica Domnului, nici cu acatistele, nici altceva de felul acesta.

25 02 2013
Angela...salvata prin HAR

Draga Adrian sper ca esti de acord cu actiunea mea de aici
[…moderat…]
Te rog frumos sa dai un Like 🙂 daca esti de acord .Multumesc

–––––––––––––––––––––

Draga Angela,

Am vazut, e ok.

Cu prietenie,
Adrian

30 06 2013
Laur

Buna ziua ma numesc Laurentiu, am 25 ani, si chiar m-am plictisit de viata asta detot,am incercat de cateva ori sa ma sinucid dar nu stiu de ce nu a mers,singur nu prea merge poate in mai multi merge, cine vrea…….. sa ma contacteze, sa face treaba buna. […moderat…]

23 07 2013
alessia

Buna seara, am gasit acest site intamplator si pot spune ca am ramas surprins placuta ( pentru ca totusi exista oameni carora le mai pasa de ceilalti, de niste straini, de necunoscuti ) si fiecare incearca cu o vorba buna, un gand frumos, un sfat prietenesc sa insenineze viata unui om care incet si hotarat vrea sa si abandoneze orice speranta..in acelasi timp sunt si surprinsa in mod neplacut pentru ceea ce citesc, si ma intristeaza povestile unora, imi pare rau de perioadele prin care ati trecut sau treceti..

Nu exista om neincercat de greutati, nu exista om fericit asa cum si ar dori sa fie, dar trebuie sa fim tari, sa avem puterea sa trecem peste tot ce ne face rau, sa ne dorim sa reusim, trebuie sa fii intotdeauna optimist, sa gandesti pozitiv, sa zambesti si mai presus de orice sa nu ti pierzi speranta, speranta este Dumnezeu care ne este alaturi, si nimic nu se intampla in viata cuiva fara un motiv, fara un scop anume. Nu ne este dat decat cat putem sa ducem si cat avem credinta vom fii mereu puternici!

N am sa zic ca simt prin ce treceti dar pot spune ca va inteleg, anumite dureri si probleme sunt destul de comune si vrei nu vrei uneori cedezi psihic, pentru ca esti om si te doare atat de mult incat incepi sa gandesti negativ si sa vezi doar negativ tot ce este in jur, dar trebuie sa depasiti acest prag pentru ca viata este frumoasa, merita traita ( sunt oameni care se lupta cu boli, asteapta operatii pentru un transplant, isi extirpa anumite parti pentru a si prelungi viata ) iar unii vor sa puna capat..nu i corect..de ce un bolnav este mai puternic decat unul sanatos? De ce sa lasam anumite momente sa ne schimbe intr o fractiune de secunda? Daca am avut puterea sa le traim trebuie sa avem puterea sa si trecem peste ele!

Va doresc tuturor numai bine, sanatate, ganduri frumoase si iubiti viata!

2 08 2013
Angela Insula Ekklesia

Alessia ce frumos ai scris…Daca am lua cu totii aminte ce diferit am gandii si cate schimbari radicale in bine s-au produce in viata noastra…
Fii binecuvantata!

10 08 2013
Maria

Nu stiu unde sa las comentariu …. 😀 Am avut multe momente in care m-am gandit la suicid . Acum, privind in urma , ma gandesc ca au fost doar niste momente „nevinovate” de nebunie, nevinovate doar pt. ca n-am trecut si la fapte. Poate pt. ca eram si mai mica, iar acum m-am maturizat. Am fost obsedata ani de-a randul, de cand aveam 11-12 ani, si poate inca sunt, dar totusi nu mai este o variabila de luat in calcul. Cand aveam 5 ani am aflat ca sunt adoptata, n-am realizat la vremea aceea importanta acestui fapt, dar dupa cativa ani am inceput sa ma simt nedorita, exclusa , o greseala care nu trebuia sa existe. Relatia cu parintii adoptivi este foarte buna , cu exceptia faptului cand mama incepe sa se comporte nebuneste, este mult prea protectoare, pana la extrem, ar vrea sa fiu tot timpul langa ea , sa stie tot timpul unde sunt. Simt ca nu am viata personala, nu-i convine nicio prietena de a mea , injura pe toata lumea. Momentele in care simteam ca nu mai puteam rezista erau acelea cand imi interzicea sa ies afara, si transforma totul intr-un scandal imens , imi reprosa ca „o bag in pamant” , ca o sa moara din cauza mea, ca numai din vina mea este asa. O inteleg ca este depresiva, dar din cauza ei , am ajuns si eu o persoana depresiva , fara chef de viata, de iesiri in oras, fara chef de prieteni. Am unele momente in care stau ore in sir fara sa fac absolut nimic, pierd vremea degeaba, am devenit pur si simplu o persoana lenesa. Acum lucrez, numai din cauza sa nu mai stau toata ziua acasa cu ea, credeam ca devenind o persoana responsabila imi va da mai multa libertate, dar nu s-a schimbat nimic. Bineinteles ca comportamenul mamei, nu este singura problema pe care o am, dar pt. mine familia conteaza cel mai mult, in familie ar trebui sa ai parte de liniste si sprijin. Nu stiu ce intrebari sau ganduri le treceau sau le trec celorlalti in asemenea momente, dar eu ma gandeam ca nu-mi stiu scopul in viata, asa ca nu vreau sa ocup un loc degeaba in viata, ca nu sunt buna de nimic, ca nu voi fi fericita niciodata, ca nu voi cunoaste iubirea. Am un singur noroc in viata, pe care nu mi-l poate lua nimeni, norocul meu este acela de a fi o persoana foarte optimista, un optimism uneori adanc, dar care mereu iese la suprafata. La ultimul meu gand negru , am stat 5 ore si m-am gandit la ceea ce voi face (in acest timp ma jucam tetris plangand , da stiu, foarte stupid, dar chiar m-a ajutat) si m-am gandit ca 2 oameni s-au chinuit sa ma creasca, si nu-i pot rasplati in asemenea hal… Nu-i pot multumi asa Lui Dumnezeu, pt. ca mi-a dat sansa sa vad lumea si cerul albastru, ca fata de altii eu am avut noroc sa am un camin, sa am doi ochi, sa pot sa aud, sa ma pot misca . Tot ce mai pot spune este ca voi trai atat cat imi este dat, si nu voi incerca nimic sa grabesc plecarea din aceasta lume. Desi nimic nu-mi arata ca se va schimba ceva in viata mea , traiesc cu speranta ca intr-o zi o sa am parte de ceea ce trebuie sa am, incat sa fiu multumita, fericita ^_^

21 08 2013
Miri Beni Iona

am aruncat o privire peste blog si ma bucur sa vad cum va faceti timp de consiliere,va felicit

7 12 2013
sfap

Hai să îți explic cum stă cu sinuciderea. După moarte, din motive pe care doar Dumnezeu le știe ( sau poate și Sfinții Părinți dar eu nu i-am citit pe respectivii ), rămâi în starea în care ai părăsit lumea asta. Dacă ai părăsit lumea asta într-o stare de închidere totală față de lume și de toți ( cum e cazul sinucigașului ) atunci cam așa vei rămâne în veșnicie. Asta nu înseamnă că Dumnezeu nu vreau să scape pe sinucigaș. Dumnezeu vrea dar nu poate deoarece omul s-a încuiat pe dinăuntru și a aruncat cheia.

Trebuie să înțelegi că ideea de un loc pentru a chinui oamenii nu este de măsura iubirii lui Hristos. Dar iadul există. Iar existența lui este dată de boala noastră sufletească. Ce este iadul? Iadul este neputința omului să Îl primească pe Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste, bucurie, speranță, pace, etc. iar respingerea Lui înseamnă și respingerea acestor stări.

Când citim pasaje despre iad noi trebuie să vedem printre rânduri. De exemplu, un preot păgân înviat de avva Macarie cel Mare spunea că atunci când creștinii se roagă pentru cei adormiți cei din iad pot vedea dintr-o parte fața celui care e chinuit împreună cu el și este o mângâiere foarte mare. Pare o aberație să fie o mângâiere faptul că vezi fața celui chinuit împreună cu tine. Dar dacă totul trebuie perceput simbolic? Poate acea vedere a chipului celui chinuit este de fapt un simțământ a existenței altei persoane lângă tine. Sinucigașul se simte cu totul singur, chiar dacă este înconjurat de oameni el nu le simte prezența ci simte că este singur. Iar pentru un astfel de om ar fi o mângâiere foarte mare să simtă o prezență a cuiva în iadul propriu.

Iarăși citim în Evanghelie despre plânsul și scrâșnirea dinților din iad și ne gândim la tot felul de chinuri sadice. Dar dacă acel plâns este un plâns din ură, un plâns pe care îl are omul gelos când vede că cel față de care e gelos îi merg toate bine? Și sunt momente când îți vine în minte chipul acelei persoane bucurându-se și simți că arzi de durere. Iarăși. dacă acel plâns și scrâșnire a dinților este dată de faptul că nu poți să îți satisfaci patima? Un bețiv, un dependent de droguri se chinuie enorm când ajunge în starea de sevraj. Uite încă un plâns demonic.

Iarăși citim despre focul Iadului. Sfinții Părinți vorbesc despre un foc rece care deși arde totuși nu dă căldură. Cum să percepem asta? Păi hai să ne gândim la focul ce arde în inima celor ce se simt singuri, celor ce se simt respinși, celor ce nu pot să își satisfacă dependențele. Ei simt că ard dar nu simt un foc fierbinte. Este un foc care arde fără să împrăștie căldură.

Noi, cei depresivi, deja trăim iadul. Dar, cum spunea un sfânt, noi trăim iadul primind foarte mult har de la Dumnezeu. Dincolo, Dumnezeu va accepta respingerea noastră și vom trăi iadul fără nici un pic de har. Și de aceea chinurile vor fi cu mult, mult, mult mai mari ca în această lume. Chiar și atunci când simți că înnebunești de durere, când simți că îți arde sufletul de durere totuși Dumnezeu îți oferă mângâiere. Dar noi nu ne dăm seama. Dar în iad, să ne ferească Dumnezeu să ajungem acolo, vom vedea cât de mult ne mângâia Dumnezeu în cele mai mare chinuri prin simplul fapt că nu vom mai simți acolo acea mângâiere.

În închierea acestui cuvânt despre iad aș vrea să povestesc o explicație a păr. Arsenie Boca în legătură cu întâmplarea cu Iisus și femeia canaaneancă. Femeia respectivă își iubea mult fiica și văzând-o atât de bolnavă trăia și ea într-un iad. Se închisese în iadul durerii, în acel iad în care mulți dintre noi ne închidem când cel iubit moare sau pățește ceva îngrozitor. Și se duce la Hristos. Și ce face Hristos? Parcă îi trage o palmă peste față ignorând-o și făcând-o câine. De ce e așa de crud Hristos? Hristos nu e crud ci e Doctor. Femeii ce se închise în durerea ei îi aduce să se confrunte cu o altfel de închidere, la fel de egoistă și întunecată, și anume cea a poporului evreu. Iar când femeia se smerește atunci Hristos îi vindecă atât fata cât și sufletul femeii. Spunea și Sf. Siluan că doar cei mândri sunt chinuiți de diavoli.

Cel care scrie aceste rânduri a ajuns și el la un pas de sinucidere. Dar niciodată nu am putut să o fac. A fost lașitate, a fost o Ființă care deși îmi permitea toate depresiile totuși îmi interzicea să mă sinucid, Dumnezeu știe. Pot să spun că nici acum nu mi-e bine. Gânduri de sinucidere nu prea mai au putere asupra mea momentan. Dar tot sunt stăpânit de disperare. E îngrozitoarea această stare dar văd că ea naște un alt om în mine, un om cât de cât mai bun ca înainte. Sau așa sper. Este perioada sărbătorilor de iarnă. O perioadă foarte depresivă dacă ești singur ( ca în cazul meu ). Ar fi frumos ca noi, cei disperați și singuri, să petrecem câteva zile împreună. 🙂

7 12 2013
Archanghel.

Am citit cu atentie ce ai scris mai sus.Razbate o cultura iar dupa numele folosite,inclin inspre cultura ortodoxa.Si eu sint singur,Dar ce pot sa-ti zic,este ca capacitatea de a te bucura,este la indemina fiecaruia.Deci,si a ta.Alegerea de a fi trist,folosind scuza…vin sarbatorile,si invocind motivul…si sint singur este o alegere personala.NIMENI NU TE OBLIGA SA FI TRIST.Tu alegi asta,DE BUNAVOIE.Alege sa te bucuri de sarbatori,si promite-ti tie,ca dupa ce vor trece,te vei intrista din nou,asa cum vrei tu de tare.Ca urmare a experientei in acest sens,afirm ca ESTE POSIBIL (sa vezi ce placut e,dupa ce dobori citeva baraje ce se opun in acest sens) Amin.

8 12 2013
Eduard B.

Faptul de a fi separati de lume (nu izolati) nu are cum sa nu duca la o oarecare singuratate….ma refer la credinciosii care nu traiesc cu lumea, deci nu se pot bucura la orice aiureala lumeasca…caci ei stiu ca e desertaciune. Vin sarbatorile? Mare scofala! Sarbatori pagane, fara nimic crestin, cum sa te bucuri de ele? Pe 25 decembrie sarbatorim Sf Mos Craciun, cu bradul impodobit si cadourile. Cine mai are nevoie de Iisus? Sa ne uitam la reclamele de la tv, la cele de pe strada, la decorarile magazinelor……unde e Iisus? Nicaieri! Sarbatorile este nu fac decat sa ne abata mintea la aiureli desarte….la prostii stupide…cu scopul satanic sa nu ne lase sa ne gandim la cele sfinte.
Sinucigasilor! Nu dati 2 bani pe viata asta? Nu va place? Intr-un fel aveti dreptate (cititi Biblie si veti vedea!)….asa ca folositi-va timpul ramas (de murit veti muri oricum, ca toata lumea, chiar daca unii se agata de viata si banii cu o disperare teribila… ca tot nu devin nemuritori) ca sa il cunoasteti pe Dumnezeu! Viata va trece mai placut si va veti asigura de mantuirea si viata vesnica viitoare….care va fi cu totul altfel decat viata asta nenorocita.
Sunteti tristi? Mangaiati-va cu gandul ca si apostolii au avut o viata trista, fara motive de topait de bucurie sau petreceri….ba inca au murit in chinuri. Insa nu au dat nici ei prea multi bani pe viata asta, inchinand-o Domnului, caci stiau ca rasplata nu o vor primi acum, ci in viitor.
Fie ca Duhul Sfant sa va lumineze!

8 12 2013
Claudiu

Priveste istoria in spate,priveste-ti greselile omule,ca Dumnezeu nu este nicicum si niciunde in afara constiintei tale.
Asta este singuratatea,o piatra,x=0.
Multi oameni fug de singuratate,traiesti cumva in pestera?Ai simtit vre-o data senzatia de mutare,ca esti intr-un autobuz langa geam si privesti cerul fara sa te mai uiti in spate,si iti doresti ca drumul sa nu se mai sfarseasca,sa simti ca esti cat mai departe de locul in care ai trait momente….., singur tu nu iti provoci nici un rau,ti le provoaca altii,care pe acestia ii plictisesc saliva ta,pentru ca e doar saliva. Dupa toate acestea iti rasare o intrebare in minte,mai conteaza?!
Spui lucruri imature,pentru ca e normal ca reactiile tale sa fie actiunile altora.Nu exista nici un iad,nu te tine nimeni sa privesti viata altora care isi satisfac toate poftele.Fiecare om traieste in felul lui,nimeni nu se aseamana.
Daca Iisus are un suflet sigur acuma este in alt trup,pentru ca,daca sufletul are o energie,aceasta trebuie pusa intr-un lucru,altfel s-ar evapora,cum se evapora apa iar apa pe aceasta planeta este sursa vietii. Te intrebi de lucruri inexplicabile, trupul nu-ti permite sa umbli pe mare,nici sa fii invizibil,insa spiritul iti permite sa fii in locul unde vrei,in locul unde inca el mai are un scop.
Privesti lucrurile gresit ,din punct de vedere personal.Daca stau sa ma iau dupa unul si dupa altul,nu o sa mai fac nimic in viata asta,o sa ma iau mereu dupa unul si dupa altul si nu o sa devin deloc mai bun.
Daca Dumnezeu este dragostea Absoluta nu lasa nici sinucigasul in starea in care a parasit lumea,(si cu adevarat,nu-l lasa sa o paraseasca)si nu lasa la infinit nici un om,singur.”Ulciorul nu merge de mai multe ori la apa.”
Noi alegem sa traim inainte sa ne nastem ceea ce traim,daca tu crezi ca ai o singura viata ,traieste-o din plin,sunt altii care o sa vina din urma,mult mai incarcati si mult mai evoluati,si cu mai multa putere de sine.Omenii care-ti fac rau,n-au putut sa ajunga la tine niciodata.
Poate pari prea linistit ca sa fii observat,nicidecum superior atata timp cat ti se cere o mana si tu sa o intinzi,insa tu iti traiesti viata ta,pe langa oameni,si ii lasi sa continue in felul lor,sufletul tau stie de ce a venit aici,dale satisfactia sa nu poata sa-si dea seama nici fata in fata cu tine.
Ne bucuram de ceea ce nu am avut parte.
Nu te tine nimeni sa te chinui intr-un loc,pentru altul,pentru altii,te ti singur.
Timpul te va face lucid,oferati timp ca sa te reglezi.
Ce este dupa moarte? Biblia spune judecata de apoi.Parerea mea,e ca,o sa vezi singur,tot tu,un filmulet de 60 de min sau mai mult(adica 60 de ani) sau mai mult,viata prin care ai trecut,o sa vezi si ceea ce nu ai vazut.O amintire nu poate sa dureze mai mult de cateva minute sau cateva secunde.Stii de ce? Pentru ca eu acuma iti spun asta,asa ar putea sa-ti spuna si Dumnezeu si tu sa nu intelegi,asa ca ai libeul albitru sa judeci singur,pentru ca,ca om,ca intruchipare Dumnezeiasca esti faurit cu constiinta.Te intorci la dragostea absoluta,si te nasti din regrete.De ce te nasti din regrete?Pentru ca tu nu esti altceva in afara de Dumnezeu,acolo unde ai lasat dragoste nu te mai intorci,pentru ca deja esti acolo.
Istoria ne urmeaza,priveste in urma si in prezent.Cand mori simti cu totul altceva fata de ceea ce simti cand traiesti.Daca la judecata de apoi ti-ar spune Dumnezeu asta,ai intelege? Nu.Daca El s-ar arata tie ca om,ai spune ca este Dumnezeu?Daca ti s-ar arata ca o alta fiinta ai crede?Singur trebuie sa vezi,si tu sa judeci daca merita sa indrepti ceva sau nu,daca ai ceva de indreptat sau nu.De aceea ne nastem din regrete si le traim.De ce sa nu traiesti daca ai ales sa urmezi niste oameni,o lume pentru care ai regretat?!Si nu trebuie sa te inteleaga nimeni,ci pur si simplu sa constati ca asta este Eul tau si sa-l accepti.Poti vedea cat de puternic vei fii?Poti vedea cat de puternic ai fost pana acuma? Poate altul sa te inteleaga mai bine decat tine? Poti sa constientizezi ca universul iti poate oferi toate sansele sa ajungi unde vrei? Poti sa rezisti cu fiecare zi?Poti sa transformi o stare intr-un mod acceptabil?Poti sa arzi si sa oferi caldura? Cui peretilor?? )))) Mai bine nu mai arzi…. Cand vei avea bani destui o sa fii matur,o sa fii un om normal,caci exista “anormal” multa tampenie se intinde pe paine.
Ce sa mai spun despre religie si Dumnezeu,cand tara ta isi vinde bogatia si isi ia doar 10 % din profit!!Unde este acea frica? Cine are frica?Si de ce nimanui nu-I pasa de natura unde s-a nascut? Toti traiesc sa-si satisfaca doar nevoile.Si inca ceva,”asa trai,asa viata”!Nu trebuie sa fii frustrat de singuratate,cauta problema care iti cauzeaza asta,si incearca sa o intelegi.Sunt multi oameni care se simt singuri,si totusi mai apeleaza la o cunostinta,la un amic,mai ies din casa,si uite asa poti gasi lucruri care pur si simplu iti plac.Lasa subconstientul sa vorbeasca.Vad nervozitate prin pronuntare de Amin,demoni,iad.Eu mi-am luat dreptul de a mai scrie,deoarece nu mai ajuta pe nimeni prezenta mea,de ce sa stau intr-un loc in care ii scarbesc pe altii?!

8 12 2013
Archanghel

Draga Eduard.B,asa au trait apostolii,CU BUCURIE AU TRAIT,s-au bucurat de toate si de tot,..da,CORPUL LOR A FOST SCHINGIUIT,nu ei,nimic din ce se intelege ca ar fi fost ei,nu a simtit vre-o suferinta.Ce a fost suferinta pentru apostoli,NU A FOST DE NATURA FIZICA.Insa dta,atribui apostolilor parametrii identici noua.Te doar cind te tai intimplator in deget ?Da,te doare.Pe apostoli ai durea ? Nu.De ce ? Deoarece apostolii,depasisera INDENTIFICAREA CU CORPUL FIZIC.Greu de inteles,nu?La ora actuala,exista asemenea indivizi inca prezenti in plan fizic.Unii sint cunoscuti (,putini dar exista) .Daca stai inchis,nu vei gasi.Aaa,si inca ceva.Cam toti cautatorii,in mod constient sau nu,la inceput,cauta sa omoare eu-l.Sa-l lipseasca de bucuria sarbatorilor.de exemplu.Nu asta e calea.Imi pare rau,daca mai revi,mai scriem.

16 12 2013
Eduard B.

Sfinte Arhanghel, eu m-am referit la apostoli ca viata lumeasca nu le aducea nici o bucurie. E drept ca ei aveau o alta bucurie, mult mai mare, si ma refer la pacea data de Iisus, bucuria duhovniceasca.
In ce priveste sarbatorile, nu zic ca nu vreau sa ma bucur… dar imi e greu sa fiu fericit doar fiindca vad lumini colorate care palpaie…cand atingi anumite profunzimi e mai greu sa te entuziasmezi din fleacuri (sunt sigur ca multi ma inteleg)
S-a constatat ca multe sinucideri au loc in timpul sarbatorilor de iarna…..evident ca aceia nu gandesc ca mine….caci nu ar pune asa la suflet.
P.S. Nu-s nou pe forum, am mai postat mai demult , cred ca sub numele de Robert Voinescu.

16 12 2013
Bogdan

din pacate dnule Voinescu ai avut si vei avea mereu dorinta asta de a te afirma f. similara cu palpaiala luminitelor colorate. Si ti-ai ales ca domeniu de afirmare tocmai religia. Un domeniu atat de sensibil si atat de prost inteles incat ucide mai multi oameni decat au fost ucisi in toate marile razboaie. Ar fi un atat de mare progres ca specie sa intelegem religia, sa o pastram pentru noi insine si mai ales sa nu judecam religia sau nonapartenta la religie a altor persoane. Cand omul alege sa petreaca cu familia, sa intampine mosul cu un shpritz, sa se bucure de acele luminite, sa stea la masa cu familia linistiti fiind toti in concediu/vacanta e ceva magic. Gandeste-te ca poate chiar asta este scopul religiei si a reusit, dar mai sunt unii care cred ca religia ar trebui sa fie altfel si sunt deranjati cand altii nu ii asculta. Si de acolo-ncolo apari dumitale, un tanar recrut „slujitorul lui Iisus” cu un Ak47 in mana facand religie asa cum trebe’ cu animalale astea pacatoase care se reunesc cu familia si aprind luminite asteptand sa vina mos craciun spre deliciul celor mici. Jos cu ei, ori facem religie, ori nu mai facem…:P Sper sa te lumineze si pe tine duhul cu o supradoza de sfant, ca ai nevoie mare!

16 12 2013
Claudiu

Inteleg bine starea ta Eduard sau Robert,nu stiu cum te cheama.Multa lume se bucura de sarbatorile de iarna,pastele sunt diferite….sunt doar obiceiuri care am obisnuit sa le ducem mai departe.Este frumos sa te poti bucura,din pacate nu toata lumea se poate bucura.

16 12 2013
Archanghel

Ha ha ha,sfintul Archanghel,pe cit sint de necajit acum,ma ia rasul grozav de tare.Ma faci sa zimbesc…sfintul Archanghel.Doamne,mi-a-si dori eu sa fiu sfint.Sper sa sa realizeze,dar nu cred ca o sa fie in viata asta.Replica ta la cele scrise,este clar ortodoxa.Si eu sint ortodox,si recunosc.Scri acolo,din cele invatate de la surse care stiu,DAR NU CUNOSC.Ce ai scris aici //eu m-am referit la apostoli ca viata lumeasca nu le aducea nici o bucurie. E drept ca ei aveau o alta bucurie, mult mai mare, si ma refer la pacea data de Iisus, bucuria duhovniceasca//Acestia sint orbii care conduc altii orbi,si cum spune Isus,vor cadea in groapa,sau,vai lor,impiedica si pe altii sa mearga spre lumina.Mai bine si-ar lega o piatra de git…etc.(din invatatura NT).Eduard B,nu mai pierde timpul cu calugarii si invataturile preotesti,ca ti-ai umplut capul de rebuturi filozofice ortodoxa.Buda a lasat citeva invataturi,urmasii lui/adeptii,asemenea ortodoxsilor,le-au transformat in…33,000 de reguli si invataturi..Mintii bolnave.Si-i ratacesc si pe altii.Foarte pe scurt,ce numesti dta pacea lui Isus si/sau bucuria duhovniceasca ESTE TOT TIMPUL LA INDEMINA.In fiecare clipa si secunda este alaturi de dta Eduard.B.Invatatura lui Dzeu,nu vine prin institutii sau scoli,fie ele chiar ortodoxe.Datorita retelelor de informare de astazi,e relativ simplu sa ajungi la o sursa autentica.Invatatura ortodoxa,asemenea altora,este un amestec de adevar si minciuna,unde minciuna s-a strecurat ( prin timpuri),dupa cum au dictat interesele politice/economice/sociale.Ele nu au mai fost excluse ulterior.Eroarea care te insoteste este credinta ta in popa.Crezi in popa.Lasa-i si cauta…of,e atat de vast ca nu pot scrie.Vrei sa nu mai suferi? Bucuria duhovniceasca/pacea lui Isus,reprezinta o stare unde suferinta,sub orice forma existentiala sau imaginara,nu se vede,nici macar la orizont.Dar cum ajungi acolo,nu mai cauta pe drumuri batute deja,cauta drumuri noi.Asta nu inseamna sa schimbi credinta.Din toata,ia ce-i bun.Asa graieste Isus //Luati ce-i bun..cauta si vei afla,bate si ti se va deschide//,etc

17 12 2013
Eduard B.

Catre domnul Arhanghel si….altii: Este clar ca am fost inteles gresit dar nu pot sa ma explic aici in cateva randuri….asa ca cine doreste poate citi ce am scris intrand la […moderat…]
Dumnezeu afirma clar in scripturi ca nu suporta sa vada nelegiuirea insotita cu sarbatoarea….
Eu nelegiuit sunt deci…

17 12 2013
Archanghel

Draga Eduard,gasesti oameni motivati sa citeasca biblia pentru a o intelege.Acesti oamenii,de care vorbesc,si-i poti gasi cautind,sint geniile societatii secolului 21.Capacitatea lor de inspiratie provine din cele 2 procente folosite suplimentar de creierul lor.Toata clasa pastorilor,popilor,calugarilor si altii din tagma,nu-i egaleaza.Cind unul dintre acestia,studiaza biblia si explica intelesul,asculta-l si invata caci daca el lucreaza cu 11 % din creier,noi folosim doar 9%..Si ce nu intelegem din explicatiile lor,provine din LIMITA DATA DE LIPSA CELOR 2 PROCENTE.Daca admit reproducerea ta din biblie,NU ADMIT INTELESUL CE-L TRANSMITI,reproducind scrisul din biblie.Dumnezeu nu are in EL insusi,pozitii de genul…SUPORT sau NU SUPORT asa ceva.Provenienta acestui inteles sa gaseste in limita omului,incapacitatea de a intelege.Draga Eduard,am revazut ce ai scris si mai sus,inteleg ca esti un om ce sufera mult/putin,nu stiu.Suferinta vine din lipsa lui D-zeu.Afirmam ca credem,insa adevarul e ca nu credem.Afirmam ca-L cautam,dar nu-L cautam.Afirmam ca,da,este tot timpul cu noi insa,nu credem.Convingerea noastra este ca,dupa moarte vom merge acolo,in ceruri si doar acolo,etc,etc (asta,daca mergem in ceruri).Nu-ti cunosc povestea Eduard B,nu o vad aici,daca ai o casuta a ta,mai vb acolo.Daca suferi si nu te poti bucura de sarbatori,scrie de ce.Cu prietenie Archanghel.

28 12 2013
Claudiu

Iisus s-a nascut intr-o iesle cu fan.Asa este descrisa nasterea Fiului,si cand spunem Fiului,ne lepadam de Dumnezeu,intr-un fel,pentru ca toti suntem fiii Lui.Dragostea adevarata inseamna,cand cineva ajuta,cand cineva ia locul,vede suferinta si se bucura cand gaseste pacea o data cu tine .Asta a facut Iisus pentru toti oamenii.S-a nascut in mod natural,s-a mutat din loc in loc.Insa este un capitol in care nu stim nimic despre El.Nu stim cine a fost cu adevarat decat “Fiul lui Dumnezeu”,asa cum suntem noi toti Fiii lui Dumnezeu.Si religia are crimele ei,nu ma refer doar la Iisus.Politica are puterea de a face scenarii in intreaga lume si oriunde,insa datorita faptului ca am evoluat extrem de mult in cresterea numerica a populatiei pe glob,am extins societatea.In demersul acesteia,trebuia dezvoltata o educatie pentru intreaga omenire,o integrare la standardele politice si cele a legii sociale.Evident ca tot ce se intamplase in trecut in mod important,fiind chiar foarte amuzant sau foarte drastic,fusese scris in moduri partajate,precum religia si istoria cu capitolele sale.Intotdeauna cei care au suferit cu adevarat,cei care L-au gasit cu adevarat pe Dumnezeu,au fost invizibili,insa a ramas doar compasiunea fata de acestia si importanta celor care au provocat-o.Daca te iubesti pe tine mai mult decat celelalte,asta nu inseamna ego,sau rautate,nu inseamna ca nu accepti oamenii,ceea ce se intampla,ceea ce exista,ci ca simti exact fiecare mod de a fi.Acum ca tot vorbim despre Fiul Omului,Fiul Lui Dumnezeu;de ce se numeste Fiul Omului in noul testament? Practic tot Universul este a lui Dumnezeu,de ce este scris ceea ce este scris sub astfel de fraze? A existat sau nu a existat? Par foarte excentric sa spun asta acum,se scrie despre tot ceea ce exista si se intampla in mod important si este adevarat.Se spune ca satana exista,stim doar ca este ingerul ispititor.Dar daca acesta are un plan,dar daca acesta este principala actiune a tot ceea ce se intampla? Spun asta pentru ca Dumnezeu a dat liber albitru experientei Sale si intregului Sau Univers.Dumnezeu ia orice forma,orice context incat ne putem rataci.Atunci ori renunti ori lupti.Nu ai cum sa ajungi la mal,cand te zbati si te agheti cu disperare de gandul,ca vrei sa scapi,mai incolo descoperi adevarul.

27 12 2013
Eduard B.

O casuta a mea? Nu prea inteleg….aici intru rar (nu am motiv, caci nu sunt deloc dintre cei bantuiti de ganduri negre)
Cine are cunostinta de Dumnezeu nu se poate bucura de sarbatori care nu au nici o legatura cu Dumnezeu, caci nu ii starnesc interesul si nu ii vad sensul. Din craciun cat este pentru Iisus? 10%?
Putintel sufar caci sarbratorile astea imi cauzeaza kilograme in plus….si oricum am kilograme in plus…..si cheltuieli financiare….
Toate cele bune!

28 12 2013
Adrian

Draga Eduard B., draga Arhanghel,

Nu exista o categorie „Eduard B.”, din motivele pe care Eduard B., aka Robert Voinescu le-a mentionat deja. El este unul dintre cei care contribuie, ocazional, pe site.

Sunt doua categorii de „contributori”. Prima, cea a oamenilor care vor sa se implice, dar nu au avut ei insisi ideatie suicidara. Ei NU au categorii sau, cum le mai spunem aici, „casute”. Cea de-a doua categorie este cea a oamenilor care au trecut ei insisi prin acest gen de probleme, au solicitat sprijinul aici, au „categoria” sau „casuta” lor, pentru ca toata discutia sa poata fi urmarita oricand, in context, de oricine, iar acum, la randul lor, ei au devenit parteneri in lupta noastra comuna pentru viata. Sunt oamenii care, desi au ei insisi probleme, au inteles ca pot fi la randul lor o binecuvantare pentru semeni.

Cu prietenie,
Adrian

4 01 2014
Mihai A.

Mihai.A
Salutare.Sunt un baiat de 16 ani aflat in depresie de mult timp.Am avut o copilarie urata,mama mea era alcolica,iar tatal meu,saracul,incerca din rasputeri sa intretina familia.Mama mea a fost data afara de la 3 locuri de munca deoarece se imbata la servici,a fost dusa si la un spital de dezalcolizare.Totusi eu am suferit foarte mult vazandu-mi mama in asemenea ipostaze,am vazut-o cazuta pe jos,ori legata de pat la psihiatrie.Nimeni nu m-a intrebat niciodata daca eu ma simt bine,nici tata.Sunt un elev bun,nu fumez nu consum bauturi alcolice peste masura,dar totusi mereu simt ca vreau s a ma omor,dar nu am curaj,asta ma tine la distanta,totusi mie frica sa nu fac vreo prostie,pe 3 decembrie 2014 am vrut sa ma spanzur dar ma gasit la timp o verisoara de a mea.(nu ma parat).Totusi vreau sa ma omor.Va rog ajutatima!Simt ca toti rad de mama mea,de mine,de familia mea.Ce pot face?

4 01 2014
Adrian

Draga Mihai,

Bine ai venit! Stii deja, probabil, cum decurg lucrurile aici – ti-am facut „casuta” ta in coloana din dreapta, „Mihai A.”, unde vei gasi comentariile membrilor grupului de suport si unde te asteptam cu detalii suplimentare.

Cu prietenie,
Adrian

8 01 2014
Seth

Nu stiu cum de nu am dat de acest blog mai devreme, avand in vedere ca nu rare sunt ocaziile in care iau in considerare sinuciderea ca pe o optiune serioasa. Nu am idee de ce am o perspectiva atat de negativa asupra vietii, dar banuiesc ca e oarecum genetic.
Am fost diagnosticat cu depresie severa si cu tulburare de personalitate schizoida acum cateva luni, insa problemele mele au inceput pe la 13 ani. Am crescut intr-o familie cat se poate de normala, desi tata a fost intotdeauna mai distant, nu am avut parte de abuzuri sau de conditii inumane, dar asta nu m-a impiedicat sa vad lucrurile asa cum le vad azi.
Pur si simplu simt ca nu am nimic in comun cu ceea ce ma inconjoara, mi se pare absurda societatea din ziua de azi, nu am aproape nimic in comun cu cei de varsta mea (am 20 de ani) si nu vad niciun rost in viata, in general. Nu imi face placere aproape nicio activitate (toate astea se datoreaza, in mare parte, tulburarii schizoide si sunt asa de cand ma stiu – uneori ma intreb cum de am avut atat de multa rabdare incat am ajuns pana la varsta asta, fiindca speranta nu mai am) si nici macar nu imi doresc sa ma apropii de oameni, in general, desi am incercat, in trecut.
Nu stiu cat voi mai putea suporta sa traiesc asa, fara sa imi faca nicio placere – multora le poate parea fara sens ceea ce am scris, insa cert e ca probabil mai exista putina speranta (nu stiu pentru cat timp, oricum).

8 01 2014
Adrian

Draga Seth,

Bine ai venit! Probabil stii deja cum stau lucrurile pe aici. Vei gasi comentariile pentru tine in coloana din dreapta, in „casuta” cu numele pe care ti l-ai ales – Seth.

Cu prietenie,
Adrian

10 01 2014
Eduard B.

Pentru Seth:
Nu te mai considera pe tine ala cu probleme intr-o societate ok…
Societatea chiar este absurda in general si cei de 20 de ani sunt rataciti in aiureli…
De ce toate acestea ? Pentru ca nu exista credinta.
Vrei speranta? Vrei sa afli sensul vietii (pe care foarte multi nu il afla, desi nu se gandesc deloc la sinucidere)?
Citeste Biblia (mai precis Eclesiastul din Vechiul Testament, apoi evangheliile din Noul Testament) si vei avea o revelatie care te-ar echilibra psihic. Crezi in Iisus? Chiar El a zis ca ”prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu”……cu multe argumente.

7 01 2016
adelina

Buna o sa va spun pe scurt povestea mea, am 21 de ani si imi doresc sa ma sinucid de prin clasa a 8a. De cand eram in cls a 8a , cand am trecut la liceu eu nu am avut parte de libertate, prima mea tentativa de suicid a fost in clasa a9a cand m-am aruncat de la etajul 1 si am scapat cu cateva vanatai mari si o amorteala a corpului de nedescria..acum sunt impreuna cu un baiat de aproape un an si au aparut ceruturi din cauza parintilor lui..ei au pretentia de la mine sa imi vand o parte din teren pt a ne lua noi un apartament..bineinteles ca pun si ei jumatatr din bani dar…le-am explicat ca e mai bine dupa nunta sa imi vand partea pt ca atunci mi se schimba si numele si putem face actele pe apartament fara a mai modifica si a face actele din nou…in fine
Si striga ca nu mai e ca pe timpuri cand baiatul face nunta… Dar nu cred ca e cazul ca o fata sa ii faca nunta unui baiat… Pana la urma el m-a cerut pe mine nu eu pe el….nu stiu ce sa mai cred dar m-am saturat de viata asta si de tot stresul si chinul si m-am saturat de oameni lesinati dupa bani…..am avut anumite certuri cu ai mei acum cu el si cu maicasa…insa eu imi mai imi dau o saptamana sa vad daca se mai poate face ceva….m-am saturat si vreau sa plec ,, vreau sa mor sa uit cum e sa traiesti intr-o lume moarta dupa bani ” nu am nevoie de nimic pentru ca atunci cand mor nu voi lua absolut nimic…asa ca nu are rost sa alergi dupa bani cu sacul….

7 01 2016
Adrian

Draga Adelina,

In coloana din dreapta vei gasi o casuta numai a ta, intitulata „Adelina 08”, conform pseudonimului pe care ti l-ai ales intr-unul din locurile in care ai postat comentariile. Acolo vei gasi, in curand, comentariile grupului nostru virtual de suport.

Cu prietenie,
Adrian

30 04 2016
Lussiana sau eu

Ce mai pot spune?? E foarte greu. Am mai scris, unicul meu fiu sa spânzurat, în ianuarie, la 21ani.Imi este foarte greu,trebuie sa fac fata fiecărei zi cu durerea din sufletul meu. Nu știu cum alți reușesc dar este greu, mai ales când trebuie sa fac pomeni, sau pomeniri cum doreste tatăl meu.Eu în momentul actual nu mai sunt credincioasa,știu doar atât, nu îl mai am și nu îl voi mai avea vreodată. Asta e tristul și realul adevăr. Durerea este atât de mare,copleșitoare încerc în fiecare zi sa îmi fac curaj,de a trai, ma agat de lucruri,încerc sa nu ma gândesc la el,îmi alin durerea cu cățelul lui,dar….. totul e în zadar.Bucuria de a trai nu o mai am!!Ce pot face???Spuneti-mi voi, cei care ați trecut prin asta,ce pot sa fac?? DUREREA, FURIA, VINOVATIA….
SUNT ATAT DE MARI!!!CE POT SA FAC? Da toți spun, ca timpul te ajuta, nu știu cum ar putea când totul îți amintește de el,de el care era tot, totul,pentru tine.!!Va rog, scrieti-mi, impartasitimi calea voastră,va rog!!!

30 04 2016
Adrian

Draga Lussiana,

Am copiat mesajul tau in „casuta” pe care ti-am facut-o aici, in coloana din partea dreapta, pentru ca el sa poata fi citit in context de membrii grupului nostru virtual de suport.

Cu prietenie,
Adrian

3 11 2016
Narcis

De doua luni de zile ma gandesc prea des la suicid…
Mi am distrus casnicia purtandu ma urat cu sotia mea, vorbindu i urat si chiar bruscand o de doua ori.
Chiar i am spus la un moment dat ca vreau sa ne despartim din cauza problemelor materiale si a certurilor dese, discutii pe care n am reusit sa le rezolv prin comunicare.
O iubesc mai mult decat viata mea, iar copilul de 5 ani pe care il avem e lumina ochilor mei. Cu toate astea n am mai reusit in ultimele luni sa i arat cat de mult o iubesc si o apreciez.
De 2 luni a plecat de acasa, acum 3 saptamani am aflat ca a fost sau poate chiar mai e cu altul, iar acum o saptamana a introdus actiunea de divort.
Imi dau seama cat de mult si ce am gresit, am incercat sa mi cer iertare si sa i arat ca fac tot ce pot pentru a fi omul bun pe care il merita si pentru a i dovedi cat de mult o iubesc. Am facut tot ce am putut pt impacare deoarece stiu ca tot ce se intampla acum e numai din vina mea. Sa ma ierte Dumnezeu, dar simt ca nu mai pot si ca nu mai merit sa traiesc.
Am avut odata tot ce era mai frumos pe Pamant, o femeie care m a iubit si mi a daruit un copil, dar din mandrie, lacomie si suparari am distrus tot.
Voi mai incerca sa ma impac cu iubita mea pana la sfarsitul anului daca imi da Domnul puterea.
I am spus si ei gandurile mele, iar ea mi a spus ca e doar alegerea mea ce fac, nu e problema ei, dar in urma mea vor plange copilul, parintii mei si cei dragi mie.
Nu stiu cum s a ajuns aici, dar simt ca am gresit ata de mult incat doar chinurile iadului sau imbratisarea mortii imi vor curma destinul nenorocit pe acesta lume. Va implor rugati va pentru sufletul meu ca nu mai am mult pe aceasta lume.

3 11 2016
Adrian

Dragă Narcis,

Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță”, căreia i-am dat numele tău. Este a ta! Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport care îți vor fi adresate. Tot acolo te așteptăm să ne scrii mai multe detalii despre tine și problema cu care te confrunți!

Cu prietenie,
Adrian

7 12 2016
Daniel

Nici nu stiu cum sa incep , sunt un tanar de 20 de ani care a fost trecut „prin viata” inca de la varste fragede cand mi-am pierdut tatal la 4 ani ( si acum plang dupa el ) si neavand un tata (mama s-a chinuit sa ne creasca pe toti cum a putut , mai am si 2 frati , am ajuns mari ) in liceu nu prea m-am descurcat cu socializarea ( note bune aveam ) , numai ca nu stiam sa vorbesc cu lumea eram foarte timid , foarte retras inchis in mine ,nepasator , pana cand sa intalnesc o fata in clasa a 11 care mi-a schimbat total perceptia despre viata si m-a facut sa-mi placa sa traiesc sa fiu fericit si am tot vorbit cu ea si intr-o zi mi-am infruntat toate temerile si i-am spus ca o plac ( a fost cea mai fericita zi din viata mea ) si ea ma placea inca de cand ma vazut si ne-am pus impreuna am avut momente foarte frumoase , am fost in excursii pe ascuns ( o aventura totala ) , numai ca eu la un moment dat am inceput sa fiu posesiv , insistent sa o stiu mereu de bine ce face , unde e si asta a cam indepartat-o de mine pentru ca eu ofeream intr-adevar prea multa iubire , adica eram mereu in preajma ei , mereu aveam grija de ea mereu eram foarte atent cu relatia asta , chiar daca ne mai certam din diverse aspecte , nu ne suparam niciodata , pana cand acum pe 27 decembrie mi-a spus ca vrea sa luam o pauza sa ne despartim , in ultima vreme ea s-a purtat mai rece cu mine si nu din pricina ca nu ar tine la mine sau nu m-ar iubi ci din faptul ca eu ofeream prea mult si ea nimic si stiu ca am gresit in anumite aspecte si tare as fi vrut sa-mi dea o a doua sansa pentru a ma schimba pentru ai arata ca pot fi mai bun decat am fost , chiar daca eu consider ca am dat totul , ea e mai activa asa ii place sa cunoasca lumea ii place sa intalneasca cu multe persoane sa iasa cu multe , nu ma deranja ca iesea cu baieti ( foarte foarte loiala , adica nu ma inselat sau ceva de genu ) si am incredere in asta pentru ca nu era genul respectiv de persoana adica avea un cuvant puternic si mereu spunea adevarul , numai ca eu eram tot mai panicat cu colegii ei de la facultate si astea si faptul ca era unul care o placea si era fooooarte foarte insistent si ea nu-l indeparta ( le place la femei sa aiba atentia , si treaba asta ma supara ) si stiu ca nu facea nimic cu el din moment ce comparativ cu mine … era mult mai jos si ca aspect si ca gandire , pur si simplu ea nu putea sa ii zica pleaca de aici , pentru ca ii place sa aiba prieteni (friendzoned people ) si acum m-am despartit de ea spunand ca nu mai simte la fel si ar vrea sa incerce singura , am fost devastat , am plans o saptamana incontinuu , nu mai aveam lacrimi aveam dureri in piept si tot o cautam sa ma rog de ea sa mai ma lase inca o data sa ii arat ca pot sa fac ceva bine si nu se intampla asta , stiu ca trebuie sa fiu indiferent cu ea , dar eu sunt genul timid si emotional , chiar o iubesc din toata inima si chiar daca 1 an si 9 luni am avut , eu o consider jumatatea mea , si ea inca ma iubeste dar nu la fel de mult ca mine si nu vrea sa-si bata joc de mine . Sunt cu moralul la pamant , zdrobit de propriile sentimente si plang non-stop , mi-au trecut ganduri cum sa ma sinucid si astea , am intrat in depresie , vreau sa incerc sa nu ajung la sinucidere pentru ca asta ar devastao si pe ea si eu vreau sa o stiu bine , legatura cu ea inca pastrez ca prieten dar azi m-am certat cu ea si s-a suparat rau de tot , nu stiu ce sa mai fac sa-mi adun gandurile , imi este frica ca voi ceda si voi scapa prin metoda cea mai „usoara” de probleme , si chiar daca sunt mic ca si varsta , e singura prietena din viata mea si asa vreau sa ramana , indiferent de ce spun toti , mi-a zis sa-i dau timp 4 5 luni sa ma schimb sa vada ca pot si poate mai incercam dar nu stiu ce sa mai cred… sunt devastat . Va multumesc ca ati citit si sper ca nu v-ati pierdut timpul .

8 12 2016
Adrian

Dragă Daniel,

Bun venit aici și mulțumim pentru că ne-ai împărtășit aceste crâmpeie din viața ta. Probabil ai văzut deja cum funcționează lucrurile pe aici. În coloana din dreapta am creat o „căsuță” cu pseudonimul „Daniel V.”. Este a ta! Acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.

Cu prietenie,
Adrian

8 12 2016
Daniel

Multumesc

8 04 2017
Sandrina

Este diferenta ca de la paradis la infern intre sinucigasi si martirii crestini. Sinucigasii resping darul vietii dat de Dumnezeu si jertfa Lui Hristos din slabiciune si egoism care aduce razvratire si ura fata oameni si fata de Dumnezeu…..si nu are cum fi fericit in vesnicie un suflet care a rupt orice legatura cu Dumnezeu- izvorul vietii si bucuriei… Martirii crestini si- au dat viata pentru Dragostea lui Hristos, preferand tortura si moartea in locul lepadarii de credinta ortodoxa… O moarte care pentru ei a insemnat trecerea la o viata deplina in Hristos pe care L -au iubit atat de mult in timpul vietii pe pamant…

13 04 2017
Alina89

Buna.Pe de o parte ma amuz ca sunt pe acest site.Pe de alta parte ma intristeaza Am 28 de ani si am toata viata am simtit un gol pe care nu mi-l pot explica.Am citit multe carti de psihologie, dezvoltare persoanal si fara niciun rezultat pe termeb lung .de cand eram mica ma gandeam ca mi as fi dorit sa nu exist.rational si practic stiu da nu as avea niciun motiv sa am starile astea dar le am si nu mi lr pot explica si ma frustreaza.Si cel mai tare ma frustreaza ca toti oamenii ma percep ca fiind un om amuzant si plin de viata si fara nicio problema.Insa EU nu m-am simtit nicuodata fericita cu adevarat.Si se da o lupta in mine si nu stiu cum sa o gestionez.De multe ori cred ca sunt prea slaba si din cauza asta am starile astea.Insa perceptia celorlalti despre mine este de om vivace, ambitios si plin de viitor.Eu ma simt goala.Goala in interior.nimic nu ma poate face sa ma simt bine.Am incercat sa fac pace cu trecutul cu tata cu tot.Am trecut, golul a ramas.Stima de sine spre 0 a ramas.Chiar nu stiu de ce scriu aici.Nu stiu cine sau ce m ar putea ajuta.Imi vine sa urluuuuu pentru ca nici macar n am explicatie ptr ceea ce simt acum!!!Am un job stabil, imi permit lucruri, am prieteni minunati, o mama care ar face orice pt mine dar nu e sufiecient!!!mi se pare ca nimic nu mi mai e suficient.Si aseara am visat ca imi pierdeam jobul si tot ce imi doream era sa mor!!!!Si e penibil sa simt si sa ma gandesc asta la cate lucruri ammcitirt despre psihologia umana.Dar simt ca nimic nu e ceea ce tb sa fie!+nimic!!!!

13 04 2017
Alina1989

Buna.Pe de o parte ma amuz ca sunt pe acest site.Pe de alta parte ma intristeaza Am 28 de ani si am toata viata am simtit un gol pe care nu mi-l pot explica.Am citit multe carti de psihologie, dezvoltare persoanal si fara niciun rezultat pe termeb lung .de cand eram mica ma gandeam ca mi as fi dorit sa nu exist.rational si practic stiu da nu as avea niciun motiv sa am starile astea dar le am si nu mi lr pot explica si ma frustreaza.Si cel mai tare ma frustreaza ca toti oamenii ma percep ca fiind un om amuzant si plin de viata si fara nicio problema.Insa EU nu m-am simtit nicuodata fericita cu adevarat.Si se da o lupta in mine si nu stiu cum sa o gestionez.De multe ori cred ca sunt prea slaba si din cauza asta am starile astea.Insa perceptia celorlalti despre mine este de om vivace, ambitios si plin de viitor.Eu ma simt goala.Goala in interior.nimic nu ma poate face sa ma simt bine.Am incercat sa fac pace cu trecutul cu tata cu tot.Am trecut, golul a ramas.Stima de sine spre 0 a ramas.Chiar nu stiu de ce scriu aici.Nu stiu cine sau ce m ar putea ajuta.Imi vine sa urluuuuu pentru ca nici macar n am explicatie ptr ceea ce simt acum!!!Am un job stabil, imi permit lucruri, am prieteni minunati, o mama care ar face orice pt mine dar nu e sufiecient!!!mi se pare ca nimic nu mi mai e suficient.Si aseara am visat ca imi pierdeam jobul si tot ce imi doream era sa mor!!!!Si e penibil sa simt si sa ma gandesc asta la cate lucruri ammcitirt despre psihologia umana.Dar simt ca nimic nu e ceea ce tb sa fie!+nimic!!!!

14 04 2017
Adrian

Dragă Alina,

Bine ai venit aici! Probabil ai observat deja că nu ești singura care simte în acest fel, care privește viața în acest fel. Acesta este rolul grupului virtual de suport – să aducă laolaltă oameni atât de diferiți, care însă gândesc atât de asemănător. Împreună învățăm, încercăm să învățăm să ne gestionăm trăirile mai bine, mai eficient.

În coloana din dreapta am creat o „căsuță” cu pseudonimul pe care ți l-ai ales – „Alina 1989”. Acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport pentru tine, și tot acolo te așteptăm cu mai multe detalii care să ne ajute să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.

Cu prietenie,
Adrian

16 05 2017
Madalina

Nici nu știu cum să încep am dat peste acest sait din întâmplare, căutam o modalitate să mă liniștesc și de a înțelege ce se intamplă cu mine. Sunt o fire sufletistă am aproape 22 de ani. Acum 4 ani am suferit un accident stupid dintr-o joacă, în urmă acestui accident am suferit mai multe intervenții chirurgicale printre care și o complicație. În toți acești ani m-am luptat și mă lupt cu mine și fizic și psihic să îmi revin să fiu din nou un om normal în ciudă defectului cu care am rămas. Dar de fiecare dată când începe să evoluez să am rezultate apare câte ceva și strică totul, tot ce realizez în luni de muncă se duce într-o secundă. Fiecare zi pentru mine e un chin trebuie să mă prefac că sunt bine și că mai pot dor să nu sufere cei dragi. De multe ori prefer să stau doar eu cu mine între patru pereți și să plâng pană răman fără aer. La început am fost o fiere puternică cel puțin așa credeam eram increzătoare și optimistă, dar se pare că nu a fost așa mă mintieam singură că sunt bine când de fapt eram praf. Suferința și durerea m-au împins către gânduri negre mă gândesc meru la moarte la cum ar fi dacă nu aș mai fi am avut și 3 incercări de suicid… și incă mă gândesc la 4. De ce am ajuns la acest gest? Pentru că, mi să luat m-am săturat de tot de suferintă de dureri, m-am săturat să îi vadă pe cei dragi cum suferă și se chinuie cu și pentru mine m-am săturat de problemele astea care nu se mai termină. Unora li se pare o tâmpenie, dar pentru mine moartea e o scăpare, o eliberare de suferintă de chin de durere. Întunericul a pus stăpanire pe mine și pe zi ce trece câștiga teren. Nu știu ce să mai fac nopți nedormite și dacă adorm de cele mai multe ori visez urât, atacuri de panică mă speri de orice îmi fac tot felul de filme în cap. Am ajuns într-un punct în care mă rog să mor să nu îi mai fac pe cei dragi să se chinuie și să sufere. Ce să mai fac să ies din starea asta că nici nu știu dacă se poate numi depresie sau nu.

16 05 2017
Adrian

Dragă Mădălina,

Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” doar a ta – am numit-o „Mădălina B.”, pentru a nu se confunda cu celelalte deja existente. Acolo vei găsi, în curând, un prim comentariu, al meu, și, cu siguranță, va fi urmat și de altele ale altor membri ai grupului nostru virtual de suport. Tot acolo te rugăm să ne scrii și tu orice alte lucruri consideri că este important să știm, pentru a te putea înțelege mai bine.

Cu prietenie,
Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: