Anisoara

9 07 2012

Povestea mea e tristă,ca la mulți alții.Am 43 ani,sunt din Republica Moldova.Am o casnicie de 22 ani și 5luni.Am 2 copii -o fetiță de 21,6 ani și un fiu de 18,6 ani.La 23 februarie 2010 am împlinit frumoasă dată de 20 ani de la căsătorie,am sărbătorit în restaurant noi și cu fiul,fiica de 3 ani se află la studii în Germania și ne-a lipsit.În septembrie acelaș an dragul meu soț și-a găsit o vagaboandă de 18 ani.Romantica lor a durat pînă în noiembrie 2010,cînd nu am mai putut suporta bătaia de joc din partea lor.Am discutat mai întîi cu el,a 2 zi cu nenorocita.El mi-a cerut să-i dau timp,deoarece e îndrăgostit tare și vrea să ia o decizie.M-au distrus complet,sufeream de neimaginat.L-am iubit la nesfîrșit,zi de zi mîină în mîină,ne invidiau toți cînd ne vedeau.N-a existat ozi fară cuvintele –TE IUBESC–.Nici pe o clipă nu mi-am imaginat că voi fi trădată în așa mod.Atunci mi-a venit prima dată ideia de a pleca din această lume falsă,nu a mers pînă la capăt că fiul sa implicat.Prima ce me-a zis că dacă se întîmplă ceva rău din partea mea,el la fel în aceiași zi își i-a zilele.Plîngea ca un copil mic,așa cum nu-l mai văzusem niciodată.Mi-a sîngerat inima rău de tot cînd mi-am imaginat acest lucru.Îl iubesc prea mult ca să-i pot face acest rău,cu atît mai mult acest copil își are un vis măreț de mulți -mulți ani.Acum a absolvit Liceul Român-German din Chișinău cu media 9,65.Iar notele la examenele de BAC sunt 10,9,10,9.Are 31 diplome la olimpiadele pe țară și internaționale.În acest moment se află de-asemeni la olimpiada internațională din Francfurt,Germania.Deci am renunțat atunci ca să nu-i stric viața fiului meu.Acum că are frumoasa vîrstă de maturitate și de-asemeni va face studiile în Germania,cred că se apropie timpul cînd pot lua decizia difinitivă.Nu pot să iert tot ce mi sa întîmplat și viața mea nu mai are nici un sens de-acum în colo.Mai aștept puțin pentru a vedea înmatricularea lui la universitate,îl petrec și…voi pleca acolo unde mă așteaptă scumpa mea mămică și mult iubiții mei bunei,la care am crescut și mi-am petrecut copilăria.Care îmi lipsesc foarte ,foarte mult.Vreau la ei,vreau să nu mai știu nimic de persoana care mi-a fost alături 20 de ani la bine și la greu,care m-a trădat atît de simplu,după cîte greutăți am avut de suferit în acest timp,prin cîte nevoi a trecut el,nici prin cap nu mi-a trecut să-l părăsesc.L-am susținut din plin ca mai apoi să-mi de-a cu piciorul.Mai am foarte multe de depănat ,dar nu-mi face bine-amintirile mă macină și mai ales că am probleme mari cu sănătatea…