Lucian 30

Buna sunt Lucian si am 30 de ani..Din pacate unii dintre noi avem o viata grea de tot si asa este si a mea de 2 luni tot aman momentul si am incercat sa lupt sa ma agat de alte lucruri care sa dea un sens vietii mele si nu reusesc, m-am gandit in toate felurile si ce as putea provoca dar stiu ca timpul ii va ajuta pe putinele persoane care tin cat de cat la mine sa treaca peste.
Eu sunt stins si nu mai ma vad mai departe in viitor si ma chinui zi de zi sa trec peste depresia care o am e foarte greu de mai bine de 2 luni nu dorm decat 2-3 ore pe noapte plang non-stop ma trezesc cu ea in gand o caut noptea langa mine 😦.
Elementul declansator a fost despartirea si faptul ca nu am servici si toate problemele pe care le am toate ..
Acum la 30 ani, ce speranta de viata sa mai am cand toata increderea mea s-a dus ! Cand nu imi gasesc de munca sa pot duce o viata decenta, sa visez la o familie?
Ma gandesc sa plec din tara dar daca fac asta ma izolez de lume si nici sa plec din tara nu am cum sau prin cine am incercat .Unde e speranta! Nu am putere sa incep nimic. Ma lupt cu mine in fiecare zi si chiar nu stiu unde am sa ajung !
Nu mai pot…nu stiu cum sa mai rezist. fiecare minut trece atat de greu. fiecare ora. fiecare zi. nu stiu de ce ma mai trezesc dimineata. nu mai pot manca. nu ma mai pot bucura de nimic. imi e greu si sa respir. nu mai am pe nimeni in jur. tot pentru ce am muncit se prabuseste. sunt la capatul puterilor. imi e din ce in ce mai rau. fizic si psihic.nu am cu cine vorbi. nu stiu ce sa fac…..cum sa trec peste.. pentru ceva mai bun. si toate dispar acum. nu mai exista nimic in jurul meu. nu stiu de ce traiesc…ce pot face sa continui.. de ce sa ma mai chinui… vreau sa termin odata. vreau sa nu mai simt nimic. imi e frica…nu vreau sa dau nici gres.. nu vreau sa ajung sustinut de aparate sau cu un handicap toata viata… dar nici ce simt acum nu este viata… imi vine sa strig dar nu mai am voce.. imi vine sa scot inima din mine sa nu mai pot simti nimic.. nu stiu ce caut.. nu vreau sa renunt..dar lupt de prea mult timp timp.. nu mai exista nimic pentru mine……
Am pregatit deja si scrisoarea pentru familia mea caci nu vreau sa ramana un mister de ce am ales sa plec dintre ei si desi inca imi este destul de greu sa o fac si mai incerc sa gasesc o mica speranta stiu ca zilele astea voi murii..