Marius A

Salutare în primul rând ! Am ajuns la voi pe blog, căutând o scăpare din viaţa asta de nimic, în care orice faci, oricum faci, nu e bine, şi ajungi să te întrebi la un moment dat : Ce rost am eu în viaţa asta ? Pentru ce să mai trăiesc, daca până la urmă, tot nu o să fac nimic în viaţă ? Am început „cu stângul” viaţa asta, şi văd că încet, încet, o continui tot aşa. Nimic nu îmi iese cum trebuie, pe absolut nici un plan. Cad dintr-o groapă, într-o prăpastie, şi din prăpastie, în canion, şi tot aşa. Ce rost mai are ? Nu poate nimeni să îmi garanteze că o sa fie mai bine, şi că într-un final, toate se vor rezolva. NIMENI ! Speranţe sunt, dar deşarte, fiindcă oricât ai spera, dacă ţi-e dat să nu ai noroc, n-o să ai niciodată, oricât ai spera. Şi spun asta, deoarece am observat de ceva timp că nimic nu merge bine. Familia îmi e cum e, viaţa mea e o epavă, necazuri se întâmplă zi de zi, şi tot aşa. Degeaba zâmbesc şi aprob când cineva (foarte rar) mă întreabă dacă mi-e bine, când în sufletul meu e o furtună. Poţi să faci acest lucru timp îndelungat, dar ca orice pe lumea asta, toate au un sfârşit, un capăt de drum, toate se vor termina odată şi odată. Părerea mea e că eu sunt la capătul drumului, la marginea canionului, aşteptând o mână demult pierdută, care să mă tragă înapoi, şi să îmi zică cu zâmbetul pe buze, ” Calmează-te, eu sunt aici, întoarce-te, şi totul o să fie bine .. ” Degeaba, astea sunt doar iluzii .. Marius (20 ani)