Anca 30

Buna seara!
Voi incerca in cateva cuvinte sa va spun de ce cred ca nu mai am nici un motiv sa traiesc.
Calvarul meu a inceput acum 5 ani(aveam 25 ani), cand aveam un serviciu pentru care am luptat mult,am invatat si am fost admisa pentru postul respectiv. Am cunoscut un baiat cu care am inceput sa ies si dupa ce s-a folosit de mine a plecat.
Parintii mei au avut nereu neintelegeri, iar eu trebuia sa fiu cea care sa o sprijine pe mama, care incet-incet a inceput sa ma contoleze si sa nu ma lase sa fac nimic din ceea ce vroiam. Daca vroiam sa ies in oras la ora 20 nu ma lasa sub pretextul ca vine tata acasa si nu stie ce sa-i spuna daca vede ca nu sunt acasa.
Tatal meu a murit acum 9 luni si de atunci este mai rau decat inainte. Atunci intelegeam ca nu vrea sa se certe cu tata din cauza mea, dar acum? Ma face proasta, ca ma dezmosteneste, nu vrea sa asculte nimic, pentru ca spun doar tampenii, se izoleaza si ma izoleaza si pe mine.
Simt ca sunt o povara, chiar daca incerc sa lupt cu depesia pe care o am. Mama nu ma accepata si desi am fost mereu un copil silitor si nu le-am facut probleme parintilor nici la scoala, nici la facultate, simt ca nu mai pot.
Toata viata mea a fost in zadar, pentru ca in conceptia ei nu am facut nimic bine.