Radoslav

Buna seara ! Sunt Radu am 22 de ani si imi doresc in fiecare clipa sa mor . De ce ? Pentru ca nu am ce pierde . In viata nu am realizat nimic , nu detin nimic , nu am nici macar “noroc” la femei, ultima relatie fiind acum aproape 2 ani , si care a durat vreo 3 saptamani … Nu stiu ce sa fac … In calitate de student la Medicina Generala (da , am facut si stagiu de psihiatrie , m-am autodiagnosticat cu depresie bipolara severa ) nu am realizat nimic , anii trec , eu pur si simplu nu stiu nimic , sau cel putin asa mi se pare mie , daca iau Rezidentiatul desi speranta mea se naruieste zilnic din ce in ce mai mult , nu stiu ce voi face cu profesia , pentru ca eu sunt prea prost sa fiu medic , nu ma duce capul sa fac nimic si poate fac vreo prostie si omor vre-un pacient.. Pe scurt ,am incercat sa ma sinucid deoarece pur si simplu nu aveam nimic de pierdut . Avand cateva cunostiinte medicale + cateva situri de “cum sa mori repede” am ajuns la concluzia ca trebuie sa iau pastile cu alcool , sa ma pun sa dorm si sa mor fara dureri fara nimic , Nu numai ca a fost aproape cea mai proasta idee pe care am putut sa o am vreodata dar nici macar nu am reusit sa mor , tot ce am reusit sa realizes a fost o diaree urata si mahmureala mai mult de 4 zile . Daca va intrebati ce am luat , un amic venise de afara de la nemti el ocupandu-se cu vanzarea de second-handuri aduse din germania , si mi-a adus […moderat…] pastile pentru o “matusa” care nu gaseste medicamentul aici (fiind cu reteta speciala nu il puteam lua din farmacii din romania) si […moderat…] (tot de afara) o punguta cu multe multe multe pastilute albe ca sa imi tratez “insomnia” . Stiind ca va fi ultima mea bautura am luat cea mai scumpa sticluta de […moderat…] din carefour si in completare mai aveam pe acasa un […moderat…]. dupa cum cere traditia … primul dop cu ulei Argus sa intre bautura . In decurs de aproximativ 7-8 minute am baut de unul singur echivalentul a 300ml de […moderat…], si cate-o pastila , cate-o pastila , cate-o pastila , asta in timp ce imi scriam biletul de adio pe care avea sa il gaseasca cineva cand spargeau usa . Dupa vreo 30-40 de minute de la ultimul […moderat…] cu […moderat…] (acompaniata de kent8 lung) . Am simtit ca se clatina camera . Am simtit ca se clatina tot blocul . Am simtit ca lesin , Imi era foarte rau . Simteam ca asta e momentul meu . Simteam ca este ce mi-am dorit de cand am realizat ca sunt un ratat si ratat voi ramane , si toate gandurile din care rezulta faptul ca ma urasc . Toate bune , pic pe pat , pauza . Ultima oara cand eram lucid inainte sa ametesc si sa ma uit la ceas retin ca era ora 3.01 dimineata si era vorba aia ca daca te uiti la ceas la ora fixa sau cu un minut peste , te iubeste cineva , dar pe mine neiubindu-ma nimeni gandul doar ma amarat si mai mult . Din acel moment am pierdut notiunea timpului . Ma trezesc undeva la 16.20-16.30 si ma reped la baie realizand ca traiesc si ca totul a fost degeaba . Din pacate corpul meu s-a dovedit extrem de rezistent . Mi-am propus sa o fac din nou dar ma simteam prea rau , am stat asa vreo 4 zile si dupa , bipolaritatea mea m-a facut sa vad partea “luminoasa” a lucrurilor si sa renunt un timp la ideile astea ,
Problema este ca … acele smucituri revin acum deunazi am avut impulsul sa ma arunc de pe un bloc , nu stiu daca data viitoare voi putea orpi instinctul care vine din mine si nu il pot controla , sunt constient de el , dar parca si cand scriu aceste randuri toata fiinta mea parca ma impiedica si parca isi aceepta soarta … viata mea e urata , probabil nu am sa realizez nimic , dar nu mai vreau astfel de ganduri ! Am incercat sa apelez la un psihiatru dar imi este prea rusine avand in vedere statutul meu sa ma prezint la Obregia sa le spun oful , deoarece am impresia ca abia a scos de la spalatorie camasile de forta si nu ma prinde culoarea . Ce sa fac ? nu pot vorbii cu nimeni despre asta , colegii mei din an , prietenii si familia ma tot intreaba daca e totul bine , uneori ma ia gura pe dinainte in fata lor si spun adevarurile din minte fara sa procesez ca ce spun ii oripileaza . Nu stiu ce sa fac , cum sa fac … nimic nu este cum ar trebui sa fie , nu imi gasesc alinare si pana la urma cred ca am sa cedez tentatiei si am sa recurg la un final nefericit desi nu imi doresc asta , dar eu cred in destin , si probabil aa trebuie sa fie . Mentionez ca nu doresc ajutor spiritual , nu cred in ceea ce crestinii numesc “Dumnezeu” , eu intelegand prin “Dumnezeu” de fapt vointa proprie a omului , pe care eu nu o am , chestiuni filozofice . Credeti ca ma puteti ajuta sa scap de ideile suicidale ? nu stiu cat mai pot sa le rezist si de fiecare data imi trece prin fata ochilor filmul evenimentelor … nu mai spun ca dorinta mea secreta (cand am suflat in tortul de 22 ani) este sa mor pana in 23 de ani , a fost tot ce mi-a veit in cap cu toate ca eram inconjurat de prieteni si ar fi trebuit sa imi vina ceva frumos sau macar normal , asta a fost primul gand . Ca rog ajutati-ma cu orice , mai putin sfaturi teologice , nu cred in nici o religie , am principii proprii !
Va multumesc !