Off…stiu ca sa-ti doresti moartea, sa-ti doresti sa-ti pui capăt zilelor pentru multi nu inseamna nimic, nu spun decat „era nebună, săraca, dar era fata bună”…însă până atunci te urau si nu știau cum să scape de tine, uneori se făceau ca te asculta dar de fapt nici nu auzeau durerea ta, sau nu o înțelegeau ca nu aveau cum…ei erau fericiți…aveau o casa, o familie, un sot/soție…copii…Si aici am atins o parte sensibilă din mine…copilul meu care de fapt a devenit copilul părinților mei…Si brusc eu nici nu mai exist….ma simt de parca am fost doar o mama surogat…durerea mare este ca copilul ii asculta si desi stam in aceeasi casa nu exist…Si nu am dreptul la copil…Nu am dreptul sa dorm cu ea…Nu pot sa ies cu ea…cum ies mamele cu fetițele lor ca fetele si multe altele…soțul ne-a părăsit…am rămas în casa cu ai mei datorită fetiței…ca sa fiu langa ea…Pt ca daca plec stiu ca greu am să o mai vad si poate s-ar distanta si mai mult fata de mine…aseară pur si simplu am fost bătută de părinții mei pt ca am vrut să stau 10 minute cu fetita mea…numai cand ma gandesc la asta ma busesc lacrimile si dorinta de a-mi pune capăt zilelor…
Comentarii recente