Seth

Nu stiu cum de nu am dat de acest blog mai devreme, avand in vedere ca nu rare sunt ocaziile in care iau in considerare sinuciderea ca pe o optiune serioasa. Nu am idee de ce am o perspectiva atat de negativa asupra vietii, dar banuiesc ca e oarecum genetic. Am fost diagnosticat cu depresie severa si cu tulburare de personalitate schizoida acum cateva luni, insa problemele mele au inceput pe la 13 ani. Am crescut intr-o familie cat se poate de normala, desi tata a fost intotdeauna mai distant, nu am avut parte de abuzuri sau de conditii inumane, dar asta nu m-a impiedicat sa vad lucrurile asa cum le vad azi. Pur si simplu simt ca nu am nimic in comun cu ceea ce ma inconjoara, mi se pare absurda societatea din ziua de azi, nu am aproape nimic in comun cu cei de varsta mea (am 20 de ani) si nu vad niciun rost in viata, in general. Nu imi face placere aproape nicio activitate (toate astea se datoreaza, in mare parte, tulburarii schizoide si sunt asa de cand ma stiu – uneori ma intreb cum de am avut atat de multa rabdare incat am ajuns pana la varsta asta, fiindca speranta nu mai am) si nici macar nu imi doresc sa ma apropii de oameni, in general, desi am incercat, in trecut. Nu stiu cat voi mai putea suporta sa traiesc asa, fara sa imi faca nicio placere – multora le poate parea fara sens ceea ce am scris, insa cert e ca probabil mai exista putina speranta (nu stiu pentru cat timp, oricum).