Dayanna (5)

14 05 2008

Multumesc mult pentru mesaj dar mai ales pentru rugaciunile dumneavoastra si a domnului Parinte.Sunt o persoana echilibrata totusi.

Nu as putea sa fac rau celor dragi mie si intradevar daca as face un gest necugetat ar suferi enorm si nu le-ar fi mai usor asa cum ati remarcat.

Nu mai putem face refinantare pentru ca suntem in baza de date si nu ne mai crediteaza nimeni chiar daca ulterior am achitat totul la zi (inclusiv dobanzi penalizatoare).

Am facut deja ceea ce ne-ati sugerat si am hotarat sa platim cate un credit din bani pe care-i avem pana terminam cu toate datoriile.Ca sa pot sustine si eu casa cat de cat am discutat cu cineva care are o fetita mai mica cu vreo 2 luni ca a mea si o s-o aduca la mine ca sa am grija si de ea contra cost.Am hotarat sa fac si un curs on line de contabilitate si sa-mi iau de lucru acasa pe langa fete sau seara.

Mi-au trecut gandurile negre…dar va multumesc.Sunteti un om cu suflet mare si Dumnezeu de Sus sa va ajute in tot ceea ce faceti.Mi-ar face placere sa tinem legatura daca nu va deranjeaza.
 
Cu stima,
Dayanna

Anunțuri




Dayanna (4)

14 05 2008

D-nului Adrian,
 
In primul rand vreau sa va multumesc pentru faptul ca ati avut bunatatea sa cititi ceea ce am scris si mai ales sa-mi si raspundeti la mesaj.

Numele meu este Dayanna si de un si jumatate locuim in Marea Britanie cu toata familia.Suntem la a doua casatorie si eu si sotul meu. Pentru el ii  multumesc la Dumnezeu in fiecare zi.E un om minunat si ma iubeste foarte mult.Avem impreuna o fetita care a implinit in 24 decembrie 2 ani.

Problema noastra este ca avem datorii foarte mari in Romania ,datorii care sunt si in nume propiu dar si in numele altor persoane.De 3 ani le-am platit lunar dar nu mai reusim sa le achitam.Sunt disperata si nu-mi mai gasesc linistea din cauza asta.

Sotul meu munceste foarte mult aici desi nu are voie sa faca efort fizic pentru ca rinichiul drept ii functioneaza doar 17% din el.Este inginer tehnolog si-a facut aici o firma de constructii.Lucreaza doar cu un singur om pentru ca nu ne permitem sa angajam pe cineva si nu stiu cat va mai rezista in ritmul asta.Eu nu pot munci pentru ca trebuie sa am grija de fetita noastra.

Am muncit foarte mult in Romania si acolo am cheltuit si bani in afaceri care nu au iesit si nu am inteles de ce pentru ca am facut totul ca sa mearga bine afacerea noastra .Am avut un restaurant si o cofetarie.Cofetaria desi era foarte apreciata a trebuit sa o inchidem pentru ca cei de la directia de sanatate ne-a spus ca nu respectam normele europene iar restaurantul fiind inafara orasului era rentabil numai sezonier.

Asa ca bani sau dus si in Anglia nu reusim sa castigam atatia bani de cat avem nevoie.
As duce fetita la gradinita dar si gradinita aici costa 600 de lire/lunar.Am incercat sa gasesc ceva de munca de la domiciliu dar nu am reusit pana acum.

Mi-a trecut prin cap si gandul sinuciderii….recunosc ..si stiu ca sunt egoista si dovedeste ca ma gandesc in primul rand la mine .Nu m-am gandit la asta din cauza ca avem greutati ci pentru ca vad doar esec in jurul meu profesional vorbind si pentru ca in adancul sufletului stiu ca eu aduc ghinion!

Va multumesc inca o data si o sa-i trimit si parintelui acest mesaj!
 
Cu multa stima,
Dayanna





Dayanna (3)

14 05 2008

V-am mai trimis inca o data mesajul.Sper ca de data asta sa-l primiti.

 

Cu stima





Dayanna (2)

14 05 2008

Am primit mesajul dumneavoastra si v-am scris si dumneavoastra si
domnului Parinte.E mai greu sa sun pentru ca eu locuiesc acum in Marea
Britanie.
Oricum  va multumesc …e mai simplu cand poti sa-ti deschizi sufletul!





Dayanna (1)

30 04 2008

Am citit ca sunteti licentiat in teologie si am mai citit pe blogul
dumneavoastra ca atunci cand crezi ca nu mai ai nici o speranta e bine sa
vorbesti cu cineva. Eu sunt intr-un astfel de moment!

NU mai vad nici o
solutie…viata mea in acest moment este un chin si din cauza asta ii
chinui si pe cai pe care ii iubesc din tot sufletul si totusi nu am cu
cine sa vorbesc.Pe uni ii protejez sa nu sufere si ei …..altora nu pot
sa le spun pentru ca s-ar putea sa ma afecteze tot pe mine ceea ce as
destainui.

Singura speranta mi-a ramas Dumnezeu…ma rog, plang si ma
rog si am impresia ca nu ajunge nimic din rugamintile mele la Cel de
Sus!

Mi-a trecut si gandul sinuciderii prin cap dar am o fetita de 2 ani si
nu suport gandul ca n-o s-o mai vad!

 

 

NOTA: Dayanna m-a contactat initial pe celalalt blog al meu – http://addsalu.wordpress.com. Dupa ce a reusit sa treaca peste acea perioada de criza, i-am cerut (si mi-a acordat) permisiunea de a posta corespondenta noastra aici, pe blogul dedicat acestui subiect delicat, in speranta ca vor putea beneficia si altii.  

Desigur, a trebuit sa cenzurez o serie de date personale, pentru a asigura protectia anonimatului (pe care am garantat-o mereu celor care m-au/ ne-au contactat).