Christine

5 01 2014

Buna. Nu e prima oara cand intru pe acest blog.Recunosc ca deseori am vizitat sa citesc povestile tuturor. Ma numesc Christine . Am 19 ani si cam de ceva mai multi ani ma confrunt cu o depresie severa. INu sunt o fire vorbareata sau prietenoasa. Probabil viata m-a facut sa fiu asa. Sunt in ultimul an de liceu. Destul de greu daca stai sa te gandesti:))..insa nu asta e preocuparea mea. Nu stiu..simt ca nu mai am pentru ce trai..Nu duc o viata tocmai roz,si nu m-am plans de asta niciodata. O singura persoana ma cunoaste exact asa cum sunt. I-am povestit de gandurile mele si a spus ca sunt puternica..Candva am fost.Am si o relatie de 4 ani. Nici nu stiu daca iubesc ,daca simt pareri de rau pentru cineva. In relatia asta s-a intamplat un lucru minunat. Am ramas insarcinata. Insa fortata de mai toata lumea din jurul meu,am facut avort. Nu stiam unde ma duc si ce se va intampla. Stiam ca ma trezesc si scap/Asa gandeam in urma cu fix o luna.Starea mEa s-a agravat brusc. Dar nu las sa se vada:). Chiar pot zice ca ma simt bine in singuratatea mea. Prefer sa discut aici. Catre oameni neconscuti. De ce? Sprijin din partea parintilor nu am avut. Tatal meu a murit cand eram mica,mama s-a recasatorit si a inceput cosmarul. Un jeg de om. Care ma lovea ,a incercat sa ma atingaa. Partea cu violenta am fost in stare sa ii zic mamei. Poate atunci am suferit un soc..nu m-a crezut.In sinea ei ,o femeie merita umilita si pusa la punct. Ca dormeam toti intr-un pat,si a inceput sa ma atinga nu i-am mai zis..La ce? sa zica ca vreau sa ii distrug casnicia????.Asta s-a intamplat in urma cu 8 ani. Acum locuim toti,separat ,mai am si osurioara de 12 ani. Insa inteleasa nu ma simt…Poate nici nu le-am dat voie. nu merita. DEseori am incercat sa discut cu mama . O consider de suflet. Nu reusea sa tina macar un secret. Si am renuntat. Cu baiatul ma inteleg cat de cat. Parinii lui sunt credinciosi si de cand am aparut in viata lui toate au mers rau. Am aflat ca cineva din partea familiei mele se ocuupa cu lucruri necurate care ii afecteaza indeosebi pe ei. Parintii lui mi-au confirmat ca este adevarat,au mers la un preot cu har.. Insa nu mi-au zis persoana =)). Trist ,nu?:| Cu pacatul meu cu tot ,ma simt legata de el si simt ca cineva nu imi vrea binele . Adica stiu. Nu doar din relatarile lor, scoala e varza,visez urat aud zgomote si voci. Fratilor ,nu sunt nebuna!! Am incercat si pe alte site-uri sa vorbesc. Lumea nu crede. Ramane sa intru in biserica abia peste doua saptamani, sa caut intelegere si rezolvare. Dar nu cred ca mai apuc timpul asta..ma simt sfarsita . Si o sa ii pun capat.

Anunțuri