Rebeca

Consider ca viata mea nu a inceput nici acum…Incepand cu varsta de 12 ani , am intalnit in viata multe hopuri de care nici acum nu am trecut…Cand am intrat in clasa a 5-a eram foarte entuziasmata ca intru in ”lumea celor mari” dar acum urasc asta…Am probleme la scoala , cu prietenii , cu haterii , in familie, si nu le pot face fata. Sunt criticata zi de zi la scoala sau pentru cea mai mica greseala. Multi se fac ca le pasa , dar pe la spate rad de mine in ultimul hal..Nu sunt placuta de profesori , nu sunt placuta de anumiti colegi de la scoala , pe scurt, toata lumea ma uraste, bunici mei se cearta mereu comenteaza de mine mereu , ma mai injura , dau vina pe mine pentru ceea ce nu le-as face niciodata , cu parintii mei…Abia stau cu mama care si ea are niste momente in care se simte super bine dar se trezeste sa ma faca proasta si nesimtita doar pentru simplul fapt ca nu am facut curat in camera sau chestii de acest gen, cu tata nici sa nu mai zic , il vad foarte rar si de cate ori ii zic sa ma lase sau ”o sa fac ordine mai tarziu acum lasa-ma” , da in mine , imi da o palma de imi ramane urma 5 zile…. Ei muncesc mereu din greu sa-mi fie mie bine dar degeaba..Nu-mi voi reveni niciodata. M-am saturat sa aud mereu tipete…Intr-o zi am realizat tot ce mi s-a intamplat si mi se intampla, am realizat ca sunt niste chestii traumatizante…Colegii carora le pasa , ma cred cea mai ok tipa din grupul nostru , dar nu este asa, niciodata nu am vrut sa le arat durerea mea pentru ca nu vreau mila…Dupa ce am fost judecata de toti si batjocorita de toti, am intrat intr-o lume doar a mea. Am inceput sa devin mai izolata si am inceput sa ma tai…De cate ori faceam asta si fac asta ma gandeam si ma gandesc la tot sangele pe care il vars, si uit intr-un fel de problemele mele, pe care nimeni nu le-ar putea intelege , la scurt timp , am tras un fum din tigarea unei prietene , la inceput nu mi-a placut dar apoi am inceput sa fumez din ce in ce mai mult si acum fac asta , dar nu mereu. In timpul saptamanii rar , dar in weekend , fumez pentru toata saptamana…Mama mi-a vazut incheieturile mainilor si picioarele dar nu mi-a zis nimic , s-a uitat la mine de parca as fi fost scapata de la nebuni , nu fiica ei..As vrea sa ma inchid singura intr-o camera unde sa pot face ce vreau , pentru ca de aproximativ 2 luni ma consider o jigodie…Ma autocaracterizez , si imi zic aceleasi lucruri pe care le aud zilnic din gura haterilor…Am ajuns ca in fiecare seara dupa ce vin de la scoala sa ma inchid cu cheia in camera si sa plang ore in sir , sa nu pot sa adorm noaptea…Sunt bipolara(imi schimb in 2 secunde starea de spirtit. De exeplu acum o secunda eram fericita si acum sunt trista) , ceea ce ma afecteaza grav , pentru ca starile de bipolaritate se petrec si in viata de zi cu zi , viata sociala pe care , nu as vrea sa o m ai folosesc.. Si din cauza asta multi ma cred ciudata…La un an de la toate chestiile astea , au fost multe si rele , insuportabile pentru mine , m-am gandit la sinucidere. Prietenii mei au aflat treptat despre asta de la cea mai buna prietena , nu m-a deranjat chestia asta pentru ca nu ar mai fi contat daca urmatoarea zi aveam sa nu mai exist pe acest pamant , nu?! Am ajuns de foarte multe ori la spital din cauza prostiilor facute de mine, mereu cu speranta sa fiu internata pentru ceva grav ca apoi sa ma pot omori mai usor…Si acum dupa 3 luni de ganduri sinucigase , inca mai incerc asta […moderat…]. M-ati ajuta mult daca mi-ati spune cum sa mor mai usor…
Un singur lucru : Eu sunt Rebeca , am 13 ani si sufar de depresie din cauza haterilor…