Ami Sarami

3 05 2019

Momentul acela cand la 5 dimineata plangi singura in bucatarie..
Copiii s-a trezit de 118 ori pana acum, de cate ori ai atipit unul din ei a avut nevoie de ceva.
S-a facut 5, ai ochii umflati de somn , nici nu mai poti sa adormi, te roade stomacu de foame dar ai 90 kile si arati ca o balena hidoasa asa ca bei un pahar cu apa.
Te foiesti juma de ora incercand sa adormi, tot te doare stomacu asa ca te pui pe scaun in bucatarie si deschizi punga cu cereale, bagi cateva in gura si brusc din ochii grei de somn tasnesc lacrimi. Se scurg pe obraji siroaie si se unesc sub barba.
Nu stii ce urasti mai mult, aspectul tau de hipopotam raios, faptul ca esti handicapata si nu te poti abtine de la mancat sau faptul ca ai zbierat azi la copiii tai care sunt prea mici sa inteleaga. Ochisorii lor mirati si speriati spun ca le-ar fi mai bine daca ai disparea din viata lor.
Peste o ora copiii se vor trezi..incepe o noua zi in care trebuie sa rezist pe picioare si sa le ofer tot ce au nevoie, inca o zi de pastrat aparentele de mama zambitoare. E stupid sa nu pui planurile de sinucidere in aplicare de teama durerii, cica durerile nasterii sunt cele mai mari si totusi le-ai depasit. Tot stupid este si sa nu te sinucizi de teama chinului etern, daca esti in pragul sinuciderii atunci relatia ta cu divinitatea e zero, deci tot in iad ajungi, doar amani momentul.
L-am tot amanat..poate il mai aman si azi.