Helen

Ma numesc Helen si am 18 ani. A trecut un an de la tentativa de suicid.Si acum incercand sa imi impart povestea cu voi..imi vin in fata toate acele imagini..da,m-am chinuit sa mor,am incercat diferite modalitati pana cand una din ele m-a bagat in coma. De ce? Aveam 14 ani cand pe parcursul anilor,incet,incet am inceput sa intru intr-o depresie.Lipsa de incredere a parintilor mei fata de mine,devenea o problema din ce in ce mai grava.Incercam sa ma preocup de alte lucruri,sa-mi gasesc intotdeauna o activitate care sa ma distraga de la acasta stare,insa cu un an in urma nu am mai avut de ce sa sper.Nu mai aveam motivatie,nimic din ce faceam parca nu mai avea sens.Totul devenise o rutina.Incercam sa-mi explic de ce sunt tratata asa,cu ce greseam? Eram un copil bun,invatam bine,niciodata nimeni nu s-a plans de mine. Nu sunt niste parinti rai,mi-au oferit tot ce am avut nevoie..ma refer la lucrurile materiale,nu s-au certat in fata mea,nu s-au batut,etc. Tot timpul am facut lucruri care sa ii faca fericiti pe ceilalti,ma gandeam atat de mult la altii,imi pasa de ei si aveam incredere in ei..insa eu nu primeam niciodata ceea ce mi doream. Voiam sa-mi petrec copilaria..sa ma bucur de ea..sa ies afara,sa ma joc,sa am prieteni,sa alerg,sa cad,sa ma lovesc,sa fac tampenii ca sa aiba intr-adevar parintii mei motive sa ma certe. Voiam sa ma bucur de libertatea pe care am primit-o de la nastere…ceream prea mult?imi petreceam zile in sir stand in casa,ori in camera..vara,iarna,toamna,iesind doar cu ei intr-un parc sau la cumparaturi. Totul a durat 2 zile.Intre timp ma raneam singura (mi am bandajat ambele maini pentru ca am lovit o oglinda si peretii). Trebuie sa ai un curaj incredibil sa recurgi la o astfel de fapta. M-am trezit pe patul de spital legata de maini si picioare.Plangeam.Asistenta credea ca plang pentru ca imi pare rau pentru ce am facut,din contra ..plangeam pentru ca am deschis ochii din nou.Trist. Nu sunt o fire religioasa,insa cred ca exista ceva suprem,o entitate care ne-a creat.Cred in karma si reincarnare.M-am gandit ca nu mi-am terminat treaba aici si ca avand in vedere ca sunt pe pamant sunt destul de puternica incat sa ma confrunt cu orice situatie pe care o intampin. Oarecum dupa asta lucrurile au inceput sa se indrepte.Am crezut ca parintii mei au inteles.Insa totul a durat doar o perioada.Eram urmarita cand ieseam afara,aveam limite de ore,nu puteam sa ies oricand,eram sunata din ora in ora. Deja devenea si mai stresant. Am inceput sa am atacuri de panica.Mama m-a aruncat pe scari si a dat in mine pana cand am tacut. A mai trecut ceva vreme,ne-am impacat,o iubeam enorm,ne imprietenisem si parca nimic si nimeni nu ma intelegea ca ea.Cu tata insa inca mai aveam o relatie incordata. A trecut din nou ceva timp si am luat-o de la inceput.Iesitul prea des (3-4ori/sapt). De la certuri am ajuns iar la atacurile de panica,mama m-a batut din nou si pentru prima oara tata mi-a dat o palma peste fata. Si cate lucruri nu as vrea sa fac..pentru ca sunt atatea de facut si de vazut,mii de motive pentru care sa traiesc. Nu mai mananc de 3 zile,si ieri am vomitat sange. M-am inchis total in mine.Nu mai vorbesc cu nimeni nimic.Nu-mi mai pasa de nimeni si nimic.Nu-mi mai suport familia,ii urasc..prezenta lor ma dezgusta.Nu mai pot..nu mai am putere.. As vrea doar sa inchid ochii si sa se termine.