Andreea 30

Nu mai imi gasesc putere si motivatie sa traiesc mai departe. Simt ca viata mea nu are sens. De ce a trebuit sa ma nasc? Ca sa sufar cu siguranta… Am obosit sa imi gasesc bucurie in lucruri simple. Am obosit sa ma mai suport, am obosit sa plang, am obosit sa ma judece lumea, am obosit sa ma izolez, am obosit sa imi ascund corpul, am obosit sa imi aduc aminte de jignirile pe care le-am primit in legatura cu aspectul meu fizic, am obosit sa aplanez certurile dintre parinti, am obosit sa muncesc, sa lupt sa supravietuiesc, sa lupt sa ma accept asa cum sunt. Nu mai suport sa ma uit in oglinda si sa vad ca arat ca un barbat, sunt plina de par si m-am ingrasat foarte tare. Am 115 kg si probleme endocrine. Am 30 de ani, sunt grasa, am hirsutism(probleme cu pilozitatea pe fata, abdomen, piept si resul corpului) de la 12 ani. Am fost totdeauna complexata, nu am avut niciodata nici un fel de relatie cu nici un baiat/barbat. Nici nu mi-am dorit sa am.Din cauza ca nici un baiat sanatos la cap nu si-ar dori asa un specimen ca mine langa el. Poate si din cauza ca parintii mei nu s-au inteles niciodata…Certurile intre ei au fost prezente in fiecare zi, reprosuri si violenta verbala, si sunt lucruri care m-au afectat psihic. Dar anul asta implinesc 30 de ani, si simt ca nu am nici o implinire in viata asta. Nu stiu ce sa mai fac. Problemele astea ce imi afecteaza aspectul fizic si feminitatea au fost o piedica in viata mea, m-au afectat psihic, m-au impiedicat sa ma dezvolt personal si perofesional. Nu caut scuze dar pentru o femeie e o povara, iar eu o duc cu mine de 18 ani Nu mai imi gasesc putere sa ma accept sa merg mai departe…