Antonia 19

23 05 2014

Buna ziua,ma numesc Antonia si am varsta de 19 ani . Si nu o viata tocmai usoara. Nu am intentia sa ma plang sau sa dramatizez lucrurile cand situatia e una critica. Am incercat sa fiu tare sa zic asa in ultimele cateva luni din cauza ca sunt ”prinsa la mijloc”. Locuiesc cu mama tatal meu vitreg si sora mea . Viata mea e o incurcatura ,eu asa o vad. In urma cu 17 ani tatal meu a murit,mama s-a recasatorit ..S-a recasatorit cu un om mult mai tanar decat ea care a fost painea Lui Dumnezeu atunci,insa pe masura ce am crescut lucrurile s-au schimbat ,a mai aparut si sora mea. Pe care o iubesc din tot sufletul. Suntem o familie si tind sa o vad ca pe O FAMILIE. Insa lucrurile nu sunt tocmai frumoase. Am simtit lipsa tatalui enorm ,mi-am spus supararile in fata lor ,considerand ca suntem O FAMILIE. situatia materiala nu a fost una destul de buna pentru mama mea,insa el a incercat sa puna mana pe tot. Inclusiv pe lucrurile de pe urma tatalui meu ,bani ,pensie lunara ,alocatie . Tot. Precizez ca am 19 ani,si simt ca am trait degeaba. Distractii nu am voie , iesiri ,prietene. Insa,am o relatie de mai bine de 4 ani . Cu un baiat care ma intelege.
Insa am ajuns intr-un punct critic din care nu stiu cum sa mai ies. Din moment ce am implinit 18 ani ,tatal meu isi doreste sa plec,nu ma vrea aici . Motivul ? Nu m-a placut niciodata si numai eu stiu prin ce am trecut . Adevarul e ca nici eu nu l-am agreat prea tare dar de dragul mamei am acceptat sa-si bata joc de mine subnasul ei . Am acceptat sa traiesc un calvar ,sa nu am un camin al meu alaturi de prietenul meu ,doar sa ii fie ei bine. Sa stiu ca am un servici ,ca poate nu am ce manca maine ,dar dorm linistita. In urma cu 1 luna ,am strans din dinti cat am putut de tare si l-am adus pe prietenul meu sa discutam cu ai mei despre faptul ca noi vrem sa stam impreuna. Parintii lui sunt de acord,ma respecta si nu sunt oameni care imi vor raul. Sinccer,credeam ca la mama gaseam intelegere dar am gasit ceea ce nu m am asteptat vreodata , Un refuz,certuri ,scandaluri si jigniri. Evident ,vroiam sa plec din seara aceea ,insa nu m-a lasat sufletul ca e mama mea si nu vreau ca acel om sa ii faca ceva doar ca vreau sa imi fie bine chiar daca sunt mica. Dar numai pot. Numai pot.Pe parcursul acelei seri a aflat si tatal meu ,care iarasi a fost painea lui Dumnezeu. Insa dupa sa te tii. Certuri ,amenintari …de imi vine si acum sa fug. M-am tinut tare, am mintit in fata lor doar sa taca ,sa ma lase in pace. Insa lucrurile nu s-au schimbat . Este un om al bauturii ,al parsivitatii si culmea doar eu observ asta. Mama e prea imbuibata de dorinta de a avea cat mai mult ,tind sa cred ca se gandeste doar la ea. Cum sa traiesc eu in casa cu un om care imprastie zvonuri cat cuprinde foarte urate ? Cum Sa ii spun si ei ? ? Cum sa il privesc in ochi cand isi bate joc de toata lumea ? Cum sa ii deschid ei ochii? Dar ce vorbesc…intradevar e mama . Dar am certitudinea ca nu ma va crede . Nu imi va da crezare. Si doare…stii.
INsa cu timpul am observat ca lucrurile se agraveaza . Am observat ca o iau razna ,sau ceva se joaca cu mintea mea. Am auzit o voce ,eu si inca o persoana . O voce masculina ce a rostit 3 cuvinte in alta limba . Fiind nimeni imprejur. Peste ceva timp am visat acea voce insa alte cuvinte. Plus ca…fortata de anumite lucruri am recurs la un avort. Nu e mult timp de cand aud scancete ,si un plans de bebelus care implora… Acest lucru ,l-am auzit doar eu ,fiind seara in camera ,insa s a auzit de afara. A fost REAL. REAL. Ce se intampla oameni buni ?:( O iau razna sau ce se intampla ? Ajutati-ma ,sau indrumati-ma catre cineva care ma poate ajuta. Multumesc.

Anunțuri