AdrianP

Faptul ca am ajuns sa am asemenea ganduri ma deprima si mai mult.
Cand vad la stiri ca a murit cineva, accidental, imi pare rau de sarmanul nefericit care probabil isi dorea cu disperare o viata in aceasta lume si gandesc cu regret ca nu e corect ca eu care nu-mi mai doresc, traiesc, iar el/ea e mort/moarta.

De ce am ajuns aici? fiindca nu mai am nici un scop in viata, viata nu-mi mai poate oferi nimic iar eu nu mai am ce sa ofer. Fiindca am luat decizii gresite, una dupa alta, una mai gresita ca si alta …. astea m-au adus intr-un punct din care nu mai vad nimic bun in fata. Faptul ca doar eu sunt vinovat pentru momentul acesta, imi demonstreaza cat de mult m-am inselat pana acum, crezand ca sunt un tip destept si capabil sa fac alegeri corecte.

De ce NU O FAC? Fiindca imi este frica de Dumnezeu si fiindca sunt un las care asteapta sa i se intample un accident, sau sa-i revina boala de care a scapat cu ceva ani in urma.’

De ce scriu aici? Habar nu am, poate fiindca scriu unor necunoscuti, care nu ma vor cunoaste niciodata. Scriu, desi sunt convins ca nu aveti ce sa-mi spuneti care sa ma scoata din depresia in care m-a aruncat viata. Nu vreau sa ma intelegeti gresit, intentiile si eforturile voastre sunt de laudat si am tot respectul pentru voi, … doar ca atunci cand un om puternic, care toata viata s-a luptat sa scoata capul din mocirla in care s-a nascut, reuseste, dar viata il impinge cu brutalitate inapoi, nu cred ca exista cuvinte sau tratate psihologice, care sa-l convinga ca viata mai are un sens.