Alessia

11 06 2016

Bună. Am 16 ani și 2 luni. Scriu aceste rânduri pentru ca nu am cui ma plânge, nu am prieteni și iubitului meu m-am saturat sa ii fac capul calendar cu problemele mele, deși știu ca ii pasa, doar ca îl supăr cu starea mea de zi cu zi. Știu ca îl doare văzându-ma asa. După cum am spus, am un prieten de 21 de ani, căruia ii datorez totul, mereu a fost lângă mine, m-a sfătuit și m-a îndrumat. Probabil ca este singurul motiv pentru care stau și caut soluții acum. As fi putut sa ii scriu un bilet și sa ma sinucid. Problema mea e ca am un tata, da, știu, toți avem. Doar ca eu îl numesc tata numai și numai pentru ca asa am fost învățată de mica. Da, de mica, de când ma bătea. Am fost bătută de nenumărate ori, greșind mai mult sau mai puțin. Am fost bătută cu(,)cureaua de-mi lasă semne pe mana, vara, când era cald și eram obligata sa port bluze cu mânecă lunga sa nu se vadă. Ma pedepsea foarte des, ma bătea în asa fel încât ma trezeam după minute bune în care eram inconștiență cu sângele întărit pe par. Mi-a fost rușine, pana acum ceva timp nici iubitului meu nu i-am putut spune deoarece ma simțeam aiurea. Chiar daca nu era vina mea în nici un fel. Ma suna mama și îmi spunea (mama fiind plecata în Italia) „Iar te-a bătut? Ce ai mai făcut?”… Întâmplările astea au fost acum câțiva ani, 2-3 la număr. De atunci nu am mai fost lovita asa tare, am mai primit cate o palma ba de la mama, ba de la tata. În urma cu puțin timp tata era total potriva iubitului meu, nici nu vroia sa audă de el, ma ferea de el ca de hoți de oameni, spunând ca provine dintr-un „neam” rău. Timpul a trecut, eu am mai crescut, și a început sa se obișnuiască cu ideea ca nu poate sa îmi facă nimic sa ma despartă de iubitul meu. Acum, a început din nou, sa ma înjure, sa-mi spună „îmi bag *** în gura ta”. Da, asta e un părinte, e tata. El e cel ce-mi spune asta. II atribuie prietenului meu apelative conform „bețiv” și altele. Problema e ca nu ma lasă să mă văd cu el și îmi face foarte mult rău pentru ca el este singurul ce ma înțelege și cu el uit de toate când ma vad. Îmi da voie odată pe săptămână, și atunci 1 ora jumate, 2. Vorbește foarte urat cu mine și ma face în toate felurile. Mi-a spus ca o sa-mi interzică sa ma mai vad cu iubitul meu și ca nu ma mai lasa nici sa ies din casa. Eu zic ca la 16 ani e normal sa am un prieten. M-am saturat de el și de mama pentru ca niciodată nu îmi ia apărarea de parca nu sunt fata lor. Îmi urăsc viata și vreau sa mor, cum am mai spus, probabil dacă prietenul meu nu era lângă mine, eram deja moarta. Mi-e frica sa nu ma îndepărteze de prietenul meu, țin la el foarte mult ca sa îl pot pierde. Ce sa fac?

Anunțuri