Adina 27

Buna… Nici nu stiu cum sa incep… nu pot exprima prin cuvinte ceea ce simt uneori.. Ma gandesc la moarte de multe ori. Nu stiu cat de aproape sunt de a pune in aplicare ceea ce mi trece uneori prin minte dar mi e frica… As vrea sa pot duce o viata normala, sunt constienta ca orice problema are si o rezolvare dar nu asta ma impinge pe mine sa mi urasc zilele ci faptul ca am obosit, pur si simplu. Ma simt singura chiar in mijlocul multimii si atunci cand nu mi e bine durerea interioara se transforma in durere fizica, simt o presiune, o greutate pe piept ca devine dificil chiar si sa respir in acele momente si plang…. si plang… si plang. Ma ajuta mult sa vb cu cineva care sa ma inteleaga sa nubma catalogheze drept nebuna. M am gandit ca daca o sa reusesc sa teec peste toate si voi reusi sa ma ridic am sa scriu o carte, poate asa voi putea fi de ajutor cuiva. Doamne ajuta! Adina

IB

Buna, citesc si citesc si durerea care o am nu trece cu ce citesc …stiind ca toate astea sunt suferintele cuiva.Tot ma doare. Si durerea nu à trecut ieri ,nici azi sigur nici maine.Ce ma doare? Sau unde ma doare? Nu pot localiza durerea dar stiu motivul.Mama mea s-a sinucis.
Spune-mi o reteta, un sfat, o povata sa pot intelege si sa accept.
Nu mai sunt om !
Voi cei care vb de sinuciderii ,va ganditi si la cei care raman? Noi ramanem morti ….in viata!
Nu exista pe lume prob.fara rezolvare.Insa izolarea voastra va face sa credeti ca s-au terminat solutiile si ca ce traiti e grav, nu e grav trebuie doar sa vb.Vb cu oricine ,oricum , oriunde si va gasiti salvarea si ii salvati si pe cei care vroiati sa ii abandonati. Nu-i corect, nu jucati cartile pana la capat. Inteleg pedeapsa…dar ce am facut? De ce sa traiesc mereu cu durerea asta? Nu va rezolvati prob.cu suferinta enorma pe care o provoaca sinuciderea.Toata aceasta durere a tuturor in urma voastra va fi bagajul vostru.Haideti mai bine sa invatam sa traim armonios impreuna.Cere ajutor …e gratis!